707 matches
-
Nu izbuti cu nici un chip, În schimb slăbi și pielea lui brună se făcu cenușie. Într-o noapte, Însă, Îl lovi fericirea: visă că el era Fiul din poveștile fostului său coleg de bancă din liceu și că, Îndrăgostit și năuc, alerga prin codri ținând-o de mână pe Aleasa lui. Intră În grotă și Începu s-o dezmierde nu ca un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
admirat secole‐ntregi fără tutun și fără legi, bărbat grozav gemând de haos, iatac, chilie și pronaos. Biserică cu sfinți bețivi beci cast de idoli primitivi. Cu barba ta de stele bete ai desfetit atâtea fete care‐ au plecat, râzând năuc să fete cântecul de cuc. Ai spart pocalul sub călcâi și nimeni nu ți‐ a spus .. .rămâi! Frumos și mârșav Împărat de clopot nedesferecat, cum călăreai pe Dumnezeu cu capul de blesteme greu, cum te‐ ntorceai cu nara‐n vânt
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
că asta îl și reținea pe Ieyasu. Să se înfurie? Să râdă? Fără îndoială, își stăpânea toate aceste porniri lăuntrice simultane, aproape ca și cum n-ar fi putut accepta violentele emoții ce-l pustiiau pe dinăuntru. Ieyasu părea amețit. Era complet năuc. Atâta tot spunea expresia lui. Cei doi stătură astfel o bucată de vreme. În sfârșit, Ieyasu clipi din ochi de două-trei ori. Apoi, își ciupi lobul mare al urechii cu mâna stângă și-și frecă un obraz. Era nedumerit. Spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de influență regională. Războiul acum, înseamnă că s-a ajuns la nivel mondial, printr o repoziționare globală a statelor lumii, pe fondul crizei, prin vaste manevre ce implică chiar până la modul nemilos mișcări economice, politice si sociale. Iar la noi, năucul de Băsescu vorbește de creștere economică in 2011... In iulie 2010, cea mai importantă agenție de rating din China, reducea ratingurile Statelor Unite, Marii Britanii, Germaniei și Franței de la categoria triplu A la AA, într-o mișcare caracterizată drept revoluționară, de către analiștii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
acum ar dicta în fruntea statului Vâșinski. Oricât bine ar fi făcut un conducător țării, noi tot îl pisăm mărunt în picioare, până nu mai rămâne nimic din el și nici din ce-a făcut bine țării. Un popor de năuci, care nu pot să înțeleagă cu mintea lor în colțuri, că orice perioadă din istoria unui popor are în mod inerent și petele ei negre și dacă le evidențiezi doar pe acestea, rămâi fără nimic. Totuși ca om logic, nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fostul mare țărănist de la scara vecină, înjură pe toate drumurile comuniștii și pe Iliescu, care cică după părerea lui, ar fi vinovați de toate relele. Nici el nu știe care ar fi vinile, dar înjură fiindcă e român, țărănist și năuc... 5 noiembrie 2010 Este ziua în care am plâns. Am plâns cu o adâncă durere în suflet, de parcă aș fi pierdut pe cineva apropiat sufletului meu. Am plâns și eu, alături de toți oamenii cu inima cinstită, cu suflet de adevărat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
după o matură chibzuință a hotărât că va trebui să rămână secretă, deoarece metoda băsesciană de folosire a unora împotriva altora fără să te coste nimic decât un „Șo, pe ei!” este de un real folos în guvernarea unui popor năuc și dezorientat. La 6 octombrie 2004, în cadrul Conferinței Naționale a Alianței PNL-PD, președintele PD, Traian Băsescu în urma unei reprize de plâns, cu lacrimi până în barbă, pe umărul nedetașabil a lui Stolojan, este desemnat candidatul alianței la președinția României, fiind ales
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a prăbușit în 2008 în hăul fără fund al crizei mondiale, România n-a înțeles nimic, nici din recesiunea Occidentului și nici din alte chestii, care cer un pic de logică, logica celui care este stăpân pe destinul său. Încă năucă și căscând ca proasta, trezită la miez de noapte, s-a trezit iar fără conștiință de sine, ca și în alte dăți când au apărut chestii din acelea, care presupun croirea unui drum propriu, cu gândul la țara ta și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
croirea unui drum propriu, cu gândul la țara ta și la poporul tău. Cu o Europă care-și reconfigurează prioritățile și cu o organizație anacronică precum NATO, care acum a ajuns să-și pună în discuție propriul concept, România cea năucă, e incapabilă să priceapă că a rămas iar pe dinafară. Nu înțelege, nici în al doisprezecelea ceas, că nimeni din lumea aceasta rapace, nu-i dispus să-i poarte de grijă, economic și militar, unui stat rămas fără economie, fără
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
te încorci noapte de noapte. Labirintul Inorogului avea zidurile de neatins. Tezeu încă nu a murit. Ariadna trăiește-n fiecare femeie. Mai evadează corbii din cetate?” Ei, da “, îmi șoptește Umbra zugrăvindu-mi arabescuri peste față. Uneori prostia se plimbă năucă, strâmbă gura a sictir și scuipă pe jos cu vorbe de ocară oamenilor simpli, atât de simpli, încât și-au pierdut numele. Tot ea se înfruptă seara la vecernie din slujbe, din suflete, apoi le scuipă, fără milă, pe fereastră
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
rupsese și se rotise imprevizibil în adolescentul studios și manierat care fusese. Zadarnic încercase Marcu Vancea să-i ascundă băiatului consecințele stupidei întâmplări. Nici nu puteau fi ascunse, de altfel: un licean lovește cu bicicleta, fără să vrea, o bătrână năucă, aproape oarbă, iar tribunalul, bine regizat de rudele infirmei, decide să i se plătească acesteia o uriașă despăgubire, pentru care Marcu Vancea avea să vândă casa abia cumpărată. Cum să ascunzi asemenea fapte publice și cum să-l mai încarci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau cunoscut sau comisionar, nu se știe când, cine, cu ce scop. Dida tocmai ieșise și, când s-a întors, doar la o oră dupăaceea, Marcu Vancea nu mai reușea să semneze. Auzi, nu mai știa să-și semneze numele! Năuc, îngrozit, transpirat, în fața hârtiei pe care nu izbutea s-o semneze. Nu-și mai amintea numele, semnătura. Și se făcuse tot mai târziu, noapte, și Marcu Vancea era deja bătrân. Strălucit doctor în filozofie de la Sorbona, decis să supraviețuiască furtunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Trecură pe la hotel, să-și ia călătorul valiza. S-au sărutat, ca vechi camarazi de școală, în dreptul ușii deschise a vagonului. Ira i-a întins o îngustă fâșie de hârtie roșie: adresa. A râs, destinsă, o șuviță de păr juca, năucă, pe fruntea albă. Buze arse, albe, trenul pornise. Singur în compartiment, Tolea refuză să recapituleze eșecul. Cu toate femeile e la fel: prima dată e grabă, nesiguranță, golire, fie ce-o fi. El în ea, scurt. Gimnastică a împreunării ? Tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
N-avea umbrelă, apa șiroia pe frunte, pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada pustie. Se trezise sub un copac pe trotuar, privind spre terasă. Un minut, cinci, zece și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
repede repede. Un clișeu, altul, în mare viteză. Îi vede, oho! vede foarte bine. Pândește cu aviditate, înregistrează filmează developează stochează instantaneu chipurile. Sunt în aer, pe cer, printre umbrele străzii care rulează, somnolentă, o himeră astrală în care avansezi năuc, fără să avansezi. Ca și cum totul ar fi adevărat, aproape, aici, să poți pipăi mirosi vedea mototoli, bucăți bucățele, să rupi totul, așa, totul, scrâșnind, țopăind, fericit, să dai foc: cenușă, praf, aer, țircus. Ca și cum ar fiadevărat, oho, dacă toți toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ba, dincolo de prag, să vadă señor Claudiu cât de conștiincios devenise fratiorul alintat cu nenorociții lui de dolari, trecuți peste două oceane și douăzeci de mări și două sute de mâini, până să ajungă în contul fără cont, c-așa e năucul Anatol, ghinionist și zurliu și fără un sfanț, ca și țara lui zurlie și fără sfanț și fără noroc. Din bulevard spre dreapta și iar spre dreapta. Laterală liniștită. Arbori, zumzet neauzit, tăcere tenebroasă. Poarta grea de fier, trepte solemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se oprea, amâna. Pe masă, plicul lunguieț, cu ștampile și timbre. Îl văzu, îl recunoscu, începu, parcă, să se zorească. Se grăbea, da, grozav se mai grăbea. Dintr-odată, începu să se grăbească, năuc, și iar se opri. Concediu, dada, era în concediu, dar unde s-o pornești în sezonul incert, acum e pâclă roz și peste o oră zăduf și peste alte trei șuieră cu rafale de gheață. La Antonel, la Toni, dada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vadă, să întregească imaginea, să-i vadă brațele, bustul, gâtul, dar nu i se oferă decât acest medalion irizat, halucinație. Uită să coboare, se lasă strâns, strivit, dus oriunde, anihilat în marele trup comun, din care se trezește, cândva, aruncat, năuc, pe trotuar. Se dezmeticește, caută chipul adolescentei. Nu vede decât pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată, închisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dreptate și că toți care fac pe nevinovații nu vor decât să ajungă și ei la putere, știu asta. Nu e vorba de idealuri și principii. Putere, putere, putere vor, știu asta. A ghida, supraveghea, ocroti viața bieților noștri concetățeni năuci devine deci important. O fac și eu, în modesta funcție și cu modestele mele mijloace. Strălucit, îndrăznesc să afirm. Adică, corect, discret, cu bună-credință. De asta am și lungit conversația cu inginerul, deși nu oferea mare lucru. Cum am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi... Capul mare și greu căzu peste colanul cu scoică, bătrânul era epuizat. Un enorm sforăit gros, cu zguduiri, cuprinse parcul spitalului. Adolescentul Tolea tresări, deschise închise deschise ochii, întinse brațele, pipăi banca. Rămase năuc o vreme. Apoi, se ridică, se depărtă. Găsi altă bancă singuratică, într-un colț pustiu al parcului. Desfăcu plicul. Un plic cunoscut... da, vechiul plic, stângacea caligrafie, albele spații inegale dintre cuvinte. Linia secretă, tovarășă până la sfârșit... Sfârșitul, iată, sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
umerii lui... ― C’est toi, mon cher? C’est toi, vraiment? Oh, mon cher!șopti, cu totul transfigurat de surpriză, Ledoulx. Cuvintele răzbeau singure. Treceau, năvăleau dincolo de orice barieră a rațiunii. ― Atunci, ne luăm rămas bun, Excelență! Ledoulx îl privi năuc pe Dante Negro. Am înțeles că vreți să plecați, îi reaminti pictorul. ― A, deloc! își veni în fire contele. Adică... Da, rămân. De fapt... s-a făcut destul de târziu. Nu vreau să o las pe Toinette să circule noaptea... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de noapte, își trecea timpul cu altă distracție. Venea seara la școală cu o sacoșă de ziare din care citea toată noaptea, ca să aibă mai apoi la ce să mediteze, făcând și desfăcând pe cont propriu versiuni ale intrigii Revoluției, năuc și înfierbântat de lumea în schimbare despre care afla din ziare și de la televizor și-o remodela, la rându-i, încontinuu, până nu-i mai simțea forma și consistența. Praful și pulberea, da, sângele de consistența aerului umblându-i prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru că erau În azeri, graiul turcic al oamenilor din Tabriz. Baskerville se străduia să-mi traducă: „Moarte Constituției! Moarte Parlamentului! Moarte ateilor! Trăiască șahul!” Zeci de locuitori fugeau În toate direcțiile. Un bătrân târa, legată cu o frânghie, o capră năucă. O femeie se poticni; fiul ei, de cel mult șase ani, o ajută să se ridice și o susținu În vreme ce-și relua fuga, șchiopătând. Am grăbit noi Înșine pasul spre locul de Întâlnire. Pe drum, un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e în preajma mea nu-și mai poate lua ochii de la mine, ci mă tot privește, nevenindu-i să creadă ce frumoasă sunt. Probabil că mi-aș aminti mai mult din ce-a spus el dacă n-aș fi fost complet năucă de uimire, de agitație, de fericire. Dar știu că la sfârșit a zis că i-a fost foarte greu în seara asta pentru că-i tot venea să se întindă peste masă și să mă atingă, să mă ia de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care scria Cantină. Am rămas să aștept acolo. Pe geam puteam vedea bolnavii care se plimbau nervoși, entuziaști sau apatici pe aleile din fața spitalului. Unii se țineau de mână, alții râdeau privind vârfurile brazilor. Am văzut câteva tinere cu privirea năucă. Bărbații erau mai agitați, ca niște puștani puși pe pozne. Printre ei defilau supraveghetoare cu privirea ageră, mustrătoare. Toată lumea era îmbrăcată în pijamale, eventual cu un halat de un roz-spălăcit pe deasupra. Atmosfera era nașpa. S-a deschis ușa și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]