561 matches
-
și sunt lângă tine. Sunt un tată oarecare, un sărman tată copleșit de durere, cu gura uscată, cu părul transpirat și rece. E ceva ce nu pot să înțeleg, ceva ce planează într-un fel de limb de stupoare. Sunt năucit, sunt într-o embolie de durere. Închid ochii și refuz durerea aceea. Tu nu ești acolo, ești la școală. Când voi deschide ochii, n-am să te mai găsesc. Am să găsesc o alta, n-are importanță cine, una la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gâtul cu un gest reflex. Rieux îl întreabă cum se simțea. Portarul nu putea, bineînțeles, să spună că se simte rău. Numai că nu prea era în apele lui. După părerea lui, moralul i se cam tulbura. Șobolanii aceștia îl năuciseră, dar totul avea să meargă foarte bine după ce vor fi dispărut. Dar în dimineața următoare, 18 aprilie, doctorul, care își aducea mama de la gară, îl găsește pe domnul Michel și mai tras la față decât ieri: din pivniță până în pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fi fost premeditate. Cel mai adesea o ocazie neașteptată împingea oamenii, până atunci onorabili, la acțiuni blamabile care au fost imitate imediat. Se găsiseră astfel smintiți care să se năpustească într-o casă încă în flăcări, în prezența proprietarului însuși, năucit de durere. În fața nepăsării acestuia, exemplul celor dintâi a fost urmat de mulți dintre spectatori și, pe această stradă întunecoasă, la lumina incendiului, s-au văzut fugind în toate părțile umbre deformate de flăcările care pâlpâiau și de obiectele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era cu mult mai frumos decât mi-l aminteam. Bine’nțeles, n-arăta deloc a castel, ci a conac obișnuit. Dar așa fac englezii; nimeni nu-i spune casei casă, ci conac, palat, castel. Cred că procedează așa ca să-i năucească pe străini. Castelul Swyre arăta atât de drăguț, încât aproape că am contemplat ideea de a renunța la repulsia pentru casele de la țară. Construită din piatră de culoarea mierii, este una din casele acelea englezești imaculate, în stil neoclasic, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
față de planificarea statalo-spitalicească. Ce să-i faci, copilul a venit pe lume câteva zile mai devreme față de planul lor, a venit în ianuarie, când a vrut natura, inamica arhetipală a culturii totalitare. În mine, întoarcerea la acele vremi urlă fizic, năucește sufletește și mutilează mintal. Voi încerca să scriu, ți-am zis. Dar Mircea, aveam 34 de ani în ’89, aproape vârsta ta de acum. Atunci mi s-au consumat: mintea deschisă, imaginativă și proaspătă, un corp atrăgător, tânăr și elastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Marçal se apropie și el de socru, Uneori lucrurile merg prost, dar uneori vine o zi numai cu vești bune. Dacă Cipriano Algor ar fi fost doar un strop mai interesat de ceea ce spuneau ceilalți, dacă nu l-ar fi năucit bucuria că are asigurată munca, ar dori desigur să afle ce alte vești bune a mai adus această zi. De altfel, pactul tăcerii stabilit numai de câteva ore între viitorii părinți aproape c-a fost încălcat atunci, Martei îi stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întrebă Marçal, Pentru că sărmana mamă nu va avea putere să suporte singură și neajutorată înfumurarea tatălui și a bunicului. Se repetă râsul, din fericire nu erau de față părinții lui Marçal, și-ar închipui că Algorii râd pe socoteala lor, năucindu-le într-atât fiul încât îl făceau și pe el să râdă de cei care-i dăduseră viață. Ultimele case din sat rămăseseră în urmă. Găsit lătră de mulțumire văzând cum apare în susul coastei acoperișul olăriei, dudul negru, coama unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pretendenți și i-a pus pe toți răzvrătiții cu botul pe labe? Că datorită mie este ascultat și cinstit până la marginile pământului? Mergeți să-i spuneți, da, că soarta tichiei lui este legată de aceea a călimării mele!” Emisarii sunt năuciți. Cum poate oare un bărbat atât de Înțelept ca Nizam al-Mulk să-i adreseze sultanului cuvinte care Îi vor atrage dizgrația și, neîndoielnic, moartea? Aroganța sa să fi atins nebunia? Un singur om știe cu precizie, În ziua aceea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Jandarmi îngrămădind deportații în vagoane de vite într-o ploioasă dimineață de toamnă. Iarăși Matus, Claudiu și Tolea, da, Tolea pe bicicleta aia blestemată.Dida și Marcu Vancea la proces. Casa Vancea, într-o sâmbătă seara, la masă. Fotografiile îl năuciseră,până aproape de leșin... smulsese, posedat, cu frenezia cleptomanului, carnețelul ascuns între imaginile trecutului. Îl strecurase, în transă, în geantă. Avusese timp să-l răsfoiască rapid, speriat, văzuse că se referea la cu totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inteligent și sensibil, nu vreau să te indispun. Vino, să-ți arăt opera lui. Să vezi ce a clocit mutulache. Porumbelul meu țicnit, lepra, dezertorul. Vino, să-ți arăt epopeea. Homer, ai să vezi, Homer. Extraordinara termicitate a glasului te năucea, pur și simplu. Detectivul avansase, prudent, prin vestibul, până în fund. Tereza deschise ușa din dreapta. — Acesta e biroul lui Tavi. Rafturile până la tavan, pline cu mape groase, de toate culorile. — Intră, intră, domnule Vancea. Să pierzi câteva ore cu amprentele acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Gasperină îi transmisese, și el, amenințări felurite, dintre care cea mai blândă era aceea că, dacă va fi arestat, bunică-sa Andromanda, îl va trimite să adune leurdă nouă, în miezul nopților fără lună, chiar pe tarlalele fermei de la Șoptireanca. Năucit de cele văzute la televizor, Timotei cedă nervos, inima nu îi mai rezistă și, două zile mai târziu, când triumfa și Revoluția de la Județeană, decedă în spitalul doctorului Wintris. Reușise să încheie, totuși, situația împrumuturilor și achitării ratelor de către cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fel de plapumă, ilustrată de un geniu local și atipic, în care se vede cum plăpumăria deține o imensă cantitate de inefabil, încât oamenii, deturnați de un șoc existențial, fug de acasă în căutarea sentimentelor și alungarea vidului din ei, năuciți de frumusețea deșertăciunii. Ilustrațiile, inspirate de profunzimea versurilor, certifică plăpumăria ca pe o ocupație aleasă, cele 24 de expuneri color adeverind universalitatea acestei jonglerii cu inefabilul, care se cheamă arta de a plăpumări. Plăpumăreasa la spital primul filtru F emeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vedeam pe toți înmărmuriți. Mâna Anei împietri pe umărul meu și aproape mă durea acea strânsoare. O simțeam neliniștită și cu gândurile în altă parte. Concluzia mea, dedusă logic, îi lovi pe toți în creștetul capului și deveniră aproape la fel de năuciți cum fuseseră câteva minute mai devreme. În aceste momente erau cel mai vulnerabili. Acum puteam să îi manipulez cum vroiam eu, pentru a atinge scopurile de care aveau să beneficieze mai târziu. Am continuat, sigur de rezultatul meu și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
moarte un trup. Trăiau... ca entități. Erau o combinație între memorie, amintiri și o bucată de suflet și căutau un trup cu care să trăiască din nou, cu care să simtă viața. Când au ajuns în mintea mea, m-au năucit, ca să nu le pot rezista. Apoi, în câteva secunde, s-au luptat între ei. Au pornit pe picior de egalitate când ajunseseră aici, dar nu puteau trăi toți cu trupul meu, ci doar unul. Eu eram exclus din planurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
motive și planuri. Se înălțau ca valurile, una după alta, fiecare stingând-o pe cea dinaintea ei. Mă bulversau. Până și Sfetnicii erau derutați și confuzi. Deveneam din ce în ce mai lipsit de apărare în fața lor, din ce în ce mai pierdut. O umbră îmi învăluia mintea năucind-o și nu dorea să plece cu nici un chip. Eram împietrit de groază. O mână m-a prins de umăr și m-a tras în sus ca pe o cârpă. M-a întors și mi-a zis: Am ajuns, Corvium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tăișul în partea cealaltă și, în ultimul moment, când gura flămândă era la doar treizeci de centimetri de fața sa, el îi trase un mâner de sabie în bot, atât de puternic încât creatura își opri alonja și se prăbuși năucită la picioarele sale. Corvium se retrase. Știa că un animal rănit era unul periculos. Bestia se ridică cu eleganță și dădea să se retragă cu șiretenie, pregătindu-se de un alt atac. Dar ceva n-o lăsă să se arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dădu citire programului pe ziua respectivă și comandă plecarea spre sala de mese, urma micul dejun. Xenia se apropie de directorul taberii, Îl strânse În brațe pisicos, el o sărută pe obraz apoi Xenia se Îndreptă către Va, rămas complet năucit de faptul că „fata lui” pe care o ținuse În brațe este șefa taberii iar tatăl ei este directorul În persoană! Fata i-a strâns mâna, el a sărutat-o din ochi și au plecat la masă. Rică Olaru fu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Își aminti adevărul din vorbele Lizei și se sculă brusc În picioare, privi năuc raiul din care se rupea și se felicita de puterea sa, timp În care fata foarte Înfierbântată Îl trăgea către ea șuierând a chemare și dorință, năucită de perspectiva pierderii unui moment pregătit minuțios. Era sigură că băiatul va reveni imediat și se iluziona cu o simplă toană de băiat rău a celui care se Îmbrăca foarte supărat și cu capul străpuns de mii de săgeți colorate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
meu? Ai să mori ca un dobitoc și ai să-ți nenorocești Întreaga familie și pe noi cei corecți de la Moldosin! Spune unde sunt conturile? Îl mai Întrebă directorul Mirel Stânescu și-i aplică un dos de palmă care Îl năuci pe Ștefan, ieșind Înainte ca acesta să reacționeze În vreun fel. Ștefan Girovescu fierbea de mânie și de rușine că nu reacționase la palma primită. Realiză că lucrurile sunt extrem de serioase și luaseră o turnură complet defavorabilă pentru el. Se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dar n-a avut Încotro. S-a lăsat o liniște mormântală, și bruta s-a scurs pur și simplu de pe trupul lui Antoniu, cum se scurge o materie moale, gelatinoasă de pe o suprafață denivelată. S-a ridicat cu greu și, năucit de loviturile primite, a mai avut puterea să găsească cartea cu Psalmi și caietele În care Își scria istoriile. Le -a pus Într-o sacoșă de plastic, În care a Îndesat două cămăși, un sacou și un prosop. Si-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în condiții insuportabile, pe un teren arid, pustiit, infectat de holeră și pe o caniculă de peste 300. După mărturia medicului Gourbeil, "soldații care se deplasau între orele 11 și 15 după amiază, zdrobiți sub greutatea ranițelor lor și, mai ales [năuciți] de căldura insuportabilă, se prăbușeau la pământ, nemaiputând respira; când doreau să reia marșul, vomitările, diareea și alte simptome caracteristice [holerei] nu întîrziau să-și facă apariția"398. Când spahiii generalului Yussuf au încercat să-și reia marșul și să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ăla cu Goethe, câte prințese, câte ducese a avut și s-a Însurat cu menajera? * Deci, culpabilizate de vocea autoritară care le amintea fără milă că nici până la vârsta asta nu s-au pus Încă la curent cu limbile străine, năucite de hulă, măturate de colo-colo pe puntea uriașului transatlantic de sticlă denumit și Aeroportul Otopeni, vorbeau toate deodată. Parcă luaseră prizaseră Își injectaseră În venă Extazy, hașiș, beladonă, cocaină, superglue, menoctal, parcă le dăduseși cu flit, așa bâzâiau. — Gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trei picioare - Nu trimiteți copii la umplut cu sifoane. Doamnelor, domnilor și domnișoarelor, vă declar cu mâna pe inimă că operele acestea scrise de o mână anonimă au reușit să-mi alunge pentru o oră măcar „Bocii” din capul meu năucit de facturile lunare care continuu cresc pe măsură ce pensia scade. Cred că va trebui, cândva, să ridicăm un mic monument acestor creatori anonimi, care din imensa lor bunătate sufletească, cu talent și abnegație, au scos la iveală asemenea perle neprețuite, atât
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fără un ban? — Bineînțeles. Nu are decât două-trei sute de lire și mobila. — Bine, dar atunci din ce o să trăiască? — Dumnezeu știe! Treaba părea să se complice tot mai tare, iar colonelul, cu invectivele și indignarea lui, mai degrabă mă năucea decât să mă informeze. M-am bucurat că, văzând ceasul de la magazinul Armata și Marina, și-a amintit că trebuie să se ducă să joace cărți la club, așa că m-a lăsat să străbat singur parcul St. James. X Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era culcat. Dar acum, pentru prima oară Gosseyn își dădu seama de mărimea acestuia. Era zdrobitor. În toată puterea cuvântului. Avea doi metri și douăzeci înălțime și lățimea unei gorile. Gosseyn estimă o circumferință a bustului de doi metri. Era năucit. Nu mai văzuse un om atât de mare. Emana din uriaș o impresie de forță fizică anormală. Pentru prima dată în viața lui, Gosseyn se simțea în prezența unui individ neantrenat a cărui forță musculară pură depășea vizibil posibilitățile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]