782 matches
-
rămas "Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Johannes Benkner, judele Brașovului", a fost purtată de curierul special pe culoarul Rucăr-Bran, la începutul secolului al XVI-lea. Munții, pădurile, peșterile au fost mereu un refugiu natural al locuitorilor acestor meleaguri, de la năvălirile barbare la nu mai puțin periculoasele traversări ale Carpaților de către oști străine, chiar până și în secolul al XX-lea. Continuitatea așezărilor devine certă prin documente, ea poate fi probată însă si prin logica vieții; drumurile, posibilitățile de deplasare mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
socială nouă care, sub iluzia de a beneficia de o bucată de pâine mai albă, au reușit ca numai în câțiva ani să coboare nivelul acestor popoare cum nu s-a aflat în decursul istoriei lor, nici chiar pe vremea năvălirilor barbare. Dar să revin către sfârșitul verii 1945 și anume la ziua de 23 August. Aeroportul Popești-Leordeni, la marginea de est a Bucureștiului. Ora 8 dimineața. Formații de escadrile de avioane de toate categoriile: vânătoare, bombardament, asalt, recunoaștere, observație, în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cei mai cunoscuți specialiști în oftalmologie. Între timp o cunoaște pe fiica profesorului, se iubesc, se căsătoresc... urmează războiul, apoi frontul german cade, trupele sovietice intră în Austria, Viena. Apoi ororile... Mujici, barbari, hoardele sovietice au năvălit peste tot. Asemenea năvălirilor barbare în decursul Istoriei... "Nevasta mea, îmi povestește doctorul cu o voce aproape stinsă, dar cu o privire în care citeam groaza, oroarea, furia, era tânără, frumoasă și o iubeam mult, mult de tot. Ei bine, află domnule, că au
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
era apărată de Cantemir prin două serii de argumente: unele, de logică istorică, altele - de limbă. Primul argument istoric se bazează pe aducerea coloniilor romane în Dacia „cu mult înainte ca limba romană să se fi alterat în Italia din pricina năvălirilor goților și vandalilor”: romanii din Dacia nu s-au mai întors în Italia, astfel că ei nu și-au putut altera limba cu limba acelor năvălitori. Acest argument izvorăște din perceperea statică a limbii, în care orice modificare înseamnă alterare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
n-ar fi existat migrații românești chiar înainte de secolul VI... Teritoriul acesta vast, peste care s-au lățit dacoromânii, fusese și cel mai de demult și mai complect golit de slavi, căci este cel mai îndepărtat de ținta finală a năvălirii slave, de peninsula balcanică... Schimbul complect al celor două teritorii de la un neam la altul a avut loc de abia la începutul secolului XIII” (II, 404 urm.). Luând ca bază dacoromâna, Philippide prezintă în trei capitole (p. 407 555) celelalte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în urma cuceririi de către romani a strămoșilor autohtoni, percep substratul, alături de latinitate, drept componentă esențială a spiritului românesc. Teoria tradițională s-a constituit și se menține constant în opoziție față de simțirea populară. Bazată pe ideea arborelui genealogic, pe transhumanță, nomadism și năvăliri barbare, etimologia tradițională a cantonat gândirea istorică în latinitate, lăsând doar limbii albaneze șansa de a oferi câteva date vagi despre limba unui imperiu căruia Roma îi plătea cândva tribut. Totodată această etimologie a anulat latina vie care a contribuit
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pentru țara noastră, ci pentru toate țările din Est, căzute, ca și noi, sub puterea Rusiei sovietice, dar, cred eu, vedea și Înțelegea drama românească - ca și Blaga, Închis În cetatea roșie! -, ca una dintre teribilele și „absurdele” dictaturi și „năvăliri” pe care populația și populațiile românești le-au suferit, suportat și, până la urmă, absorbit, de-a lungul acelui mileniu și mai bine de când Aurelian și-a retras trupele și administrația la sud de Dunăre. De altfel, prima dictatură comunistă - cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe care instituțiile, Biserica și limba noastră Îi lăsau mai degrabă indiferenți! - Își arăta clar culoarea de aparat politic și administrativ Îngenunchiat fără rezerve trupelor și forței străine, așa cum probail se va fi Întâmplat pe teritoriul nostru Încă din vremea năvălirilor cu adevărat barbare, ale avarilor, hunilor etc., Înainte de slavi! Pe când, cea „de-a doua dictatură”, a lui Ceaușescu, se apropie mai mult, după opinia mea, de una dintre acele, vai, numeroase domnii române, dar și greco-turcești, din medievalitatea noastră târzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oastea acestuia un valah cu acest nume. Aceasta se întâmpla în secolul al XIII lea, ca urmare a presiunilor înaintării hoardelor mongole care împânziseră zările asupra întregii Europe. Tot din legende mai știm că aproximativ în aceeași perioadă, tot datorită năvălirii armatelor lui Ghinghis-Han, locuitori din zona Bistriței au plecat din calea iureșului spre sud-vest în speranța că vor găsi în drum locuri mai ferite de urgiile acelei perioade crunte, istorice. Locul de plecare al budacilor trebuie să fie spațiul din partea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de altă parte, pe tătarii de altă dată, „câinii de tătari”, șireți, sperjuri și cruzi, barbarii care au trecut țara prin foc și sabie, omorând pentru plăcerea de a omori. Adevărul este că, în ciuda pustiirilor și doliului, pe care necontenitele năvăliri tătărăști le-au adus în goana cailor, imaginea tătarului crud s-a estompat pentru noi. Mai mult decât atâta, o parte dintre vechii tătari, statorniciți printre români, au sfârșit prin a fi asimilați, confundându-se în masa românilor. Despre prezența
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Episcopia constituia o adevărată fortăreață. Clădită după toate regulile arhitecturale ale perioadei feudale apusene pentru apărare, între anii 1234-1240, de către regele Bela al IV-lea, la rugămintea papei Grigore al IX-lea, ea fusese înzestrată cu întinse posesiuni și averi. Năvălirea tătarilor o găsește înălțată și înconjurată de o puternică cetate, dar surprinde pe apărătorii ei. După ce vor fi nimicit, treptat, oastea episcopului, alcătuită din români și cumani catolici, în luptele de la poalele Măgurei, Budjek va fi cerut garnizoanei, potrivit obiceiului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ani, când Ladislau Cumanul întărește cumanilor supraviețuitori vechile posesiuni oferite de Bela al IV-lea și le mai dăruiește și pământurile „nobililor și ale iobagilor cetății Timișoara” căzuți în luptele cu mongolii, acestea erau „pustii cum au rămas de pe vreme năvălirii tătarilor... și lipsite de folosințe și venituri”. Calea aceasta este confirmată și de scrisoarea expediată de Bela al IV-lea, în 11 noiembrie 1264, către papa Inocențiu al IV-lea, în legătură cu așezarea Ordinului Ioaniților în Țara Severinului. După ce a prefăcut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
slujbașilor sau ale oamenilor nobili morți fără urmași, oricare din ele, împreună cu folosințele lor și cele ce țin de ele, anume: păduri, fânețe, heleștee, pe care le-au cuprins în așezarea lor, și... așa pustii cum au rămas de pe vremea năvălirii tătarilor.... Și toate aceste pământuri și le vor împărți între ei acești domni și nobili cumani pe fiecare seminție după măsura, chipul și starea fiecăruia”. Dacă așa stau lucrurile, cum le-am văzut din aceste două izvoare sigure, înseamnă că
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Ruscia, Cumanii, Brodnicii și Bulgaria”, care în mare parte erau supuse înainte stăpânirii sale, s-au recunoscut supuse tătarilor. De aceea, a acordat Casei Ospitalierilor din Ierusalim dreptul de a se stabili în Țara Severinului, prin care ținut, în timpul ultimei năvăliri, a pătruns în Regatul Ungar oastea tătarilor. Gândul regelui era ca prin și dacă Scaunul Apostolic va binevoi să-i sprijine, să întindă mlădițele credinței catolice de-a lungul Dunării până la Marea Constantinopolitană. Dacă Papa nu le va acorda sprijinul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sau duși în robie, era serios resimțită în ambele țări. Bela al IV-lea chema și în anul 1268, din toate părțile lumii atât plugari, cât și ostași pentru repopularea regiunilor pustiite și golite de oameni. De frica unor noi năvăliri, același rege trimisese pe nobilul maghiar Ponieh sol la tătari, ca să obțină pacea. El era îngrijorat și de sănătatea sa. Și teama lui era îndreptățită, căci nici nu închisese bine ochii și urmașul său la tron, Ștefan, trimitea din nou
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
septembrie 1290, să pună armata la dispoziția episcopului Benvenuto, împotriva tătarilor nogai, ca nu cumva aceștia, uniți cu saracenii păgâni, ereticii și schismaticii români „a căror mulțime nenumărată se revarsă în acele regiuni”, să pună la cale o cotropire, o năvălire în Ungaria. Cu toate eforturile ce le va fi depus distinsul prelat al Strigoniului, o cruciadă nu a putut avea loc, o acțiune antimongolă fiind paralizată la 10 iulie 1290 și de moartea neprevăzută a lui Ladislau Cumanul. Acesta, aflându
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
regatele Poloniei, Ungariei și Boemiei. La 16 septembrie 1340, Marele Pontif scria personal lui Uzbek. Prin noua solie, Papa amintea hanului despre bunăvoința lui anterioară față de supușii catolici și-l ruga să ordone dregătorilor săi de margine să înceteze cu „năvălirile” în regatele Ungariei și Poloniei, care au drept urmare ucideri de oameni și pierderi de bunuri. Tot în acea zi, el trimitea scrisori primului născut și moștenitor legal al tronului, Tinybek, și împărătesei Taydolu să primească religia catolică. Nu avem informații
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
comercială a lui l’Aconitain Giorgio Barbazo să meargă cu o navă până la Sodaia (Sudak) din Crimeea, aflată sub stăpânirea marelui han al Imperiului Cuman; întreprinderea temerară a reușit și vasele venețiene sunt semnalate în continuare în Marea Neagră până la pustiitoarea năvălire a mongolilor. Întrerupte pentru un timp, legăturile comerciale sunt reluate după anul 1242. Genovezii umplură în curând Soldaia și obținură dreptul, după anul 1261, să fondeze un nou centru comercial la Caffa (Feodosia), iar venețienii primesc de la Uzbek hanul (1312-1340
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui Seneslau, sunt imaginare și, mai toate, conturate izbutit. Protagonistul este un vlah din Câmpia Dunării, originar, ca toți vlahii din zonă, din Transilvania. Narațiunea este ritmată de acțiune: călcarea jurământului de castitate de către un crijac, o aventură amoroasă mistuitoare, năvăliri tătare, tâlhării făptuite de țigani, evenimente înfățișate realistic, dar și cu o aură de mister - toate alcătuiesc substanța densă a unui roman captivant, scris de un autor „care nu putea lipsi din istoria noastră literară” (Șerban Cioculescu). În manuscris au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
permit identificarea unor formațiuni din lumea traco-romană, demult dispărute. Altele se mențin cu denumirea de români, aromâni, vlahi, fărșeroți, cuțovlahi, rumeri, etc. Cucerirea romană (În Dalmația, Macedonia, Tesalia, Achaia) a Însemnat romanizarea dar și colonizarea. Istoricii afirmă că la Începutul năvălirilor barbare (550-640 d. H.) erau romanizate sau Își păstrau fondul daco-trac Dacia, Moesia, Dalmația, Epir dar și Panonia, Istria, Macedonia. Hidronimile, care se schimbă mai greu sunt mărturii ale realităților etnografice de până la așezarea slavilor. După ce Serbia a obținut În
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de o arteră mare de comunicație, ținutul Fălciu era și unul dintre cele mai izolate. El a avut o soartă mai crudă decât alte ținuturi, deoarece situarea lui în apropiere de Bugeac (denumire tătărească sau turcească a sudului Basarabiei) încuraja năvălirile tătărești, la fel ca dărnicia pământului; nolens, volens, populația ținutului a trebuit să pună stavilă puternică incursiunilor, realizând în timp consistente pierderi economice și de vieți omenești. Fălciul se învecina în Evul Mediu și cu Ucraina, locuită de cazaci. Or
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
al VI-lea, au fost asimilați și au lăsat urme în toponimia hușeană (Dobrina, Drăslăvăț, Ograda ș.a.). Populațiile turanice (cumanii și pecenegii) vor stăpâni aproape două veacuri, începând chiar să se creștineze, dar stabilitatea lor aici a fost întreruptă de năvălirea tătarilor, în 1241. Planurile Papei, ce prevedeau convertirea românilor prin catolicizarea cumanilor, au fost spulberate de tătari, a căror relativă stăpânire politică (pe parcursul a două secole, aproximativ) și a căror toleranță religioasă nu au afectat creștinismul ortodox, ci numai evoluția
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Tuda Mangu, Tula Ruga și Toctai, descoperit în satul Oțeleni (Deleni-Huși) de către Nicolae Cotae, aduce alte dovezi ale trecerii tătarilor. Întemeierea statului Moldova în secolul al XIV-lea a creat un obstacol puternic al românității la est de Carpați în fața năvălirilor, în special ale tătarilor. Datele cu privire la numărul și componența etnică a locuitorilor din Huși în secolele XV-XVIII sunt puține și destul de vagi. Firește, elementul românesc a fost predominant și se poate vorbi de o anume convergență etnică. Domnii și Episcopia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
populației ca fiind o certitudine în 1792: „adunarea târgului acestuia este acum mai multă”. Dar aceste mărturii cu caracter general nu ajută la înțelegerea etapelor din dezvoltarea orașului. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, când au avut loc ultimele lor năvăliri (pentru că, treptat, vor fi dispersați din zona Bugeac, unde formaseră în Evul Mediu Hoarda de Aur), tătarii au dispărut din istoria românească. Prădăciunile lor asupra zonei Huși au fost înlocuite de cele ale turcilor, rușilor și austriecilor, astfel încât creșterea populației
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sporirea numărului populației. Târgul, așa cum am văzut deja, dispunea de o apărare naturală deloc neglijabilă: locul era înconjurat cu dealuri și codri pe de o parte, iar pe de altă parte se afla Prutul, care era o piedică în calea năvălirilor cazacilor și a tătarilor. Cu numele de astăzi, Huși, orașul este menționat în hrisovul scris de Toader diiac în Suceava, la 15 octombrie 1491, păstrat numai în traducerea românească, nu și în originalul slavon. Ștefan cel Mare descrie hotarul cel
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]