1,226 matches
-
avem nevoie de 60-70 de ani pentru a Înregistra o schimbare, trebuie să se succeadă măcar trei generații. Visul oricărei societăți totalitare (sau numai autoritare, Închise) este să pună la punct un sistem de control al populației, să Întindă un năvod sub care să adune și să regleze (uniformizeze, alinieze) mințile, atitudinile și comportamentele indivizilor. Aceasta poate Însemna controlul total (politic, social, economic, fizic, educativ, cultural) sau recurgerea la mijloace psihosociologice, „educative” de dirijare a conștiinței publice, de influențare a mijloacelor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cuprinsese. După o săptămână n-a mai fost chemat, iar după un timp i-au Înapoiat și aparatul. Poate cineva mai de sus și-a dat seama de absurditatea incriminării. Dar spaima aceea a rămas, ne-a cuprins ca un năvod negru, nimic n-a mai putut să o Înlăture. Era de Paști, acum șaizeci de ani. (03.04.2010) Povara bunului-simț De la Montesquieu, pentru care bon sens Înseamnă să cunoaștem nuanțele lucrurilor, la Alexandru Paleologu, care elogiază darul de „a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de Tocqueville, Histoire de l'adultère. La tentation extraconjugale de l'Antiquité à nos jours, Éditions de La Martinière, Paris, 1999. Termenul original este draguer (a draga), care înseamnă concret a pescui scoici sau stridii cu ajutorul unei drage, un soi de năvod prevăzut cu o răzuitoare (n. trad.). 203 A se vedea de pildă La Première fois ou le roman de la virginité à travers les âges, lucrare colectivă, Ramsay, Paris, 1981, "Le XXe siècle, les preuves par le corps", de Dominique Grisoni
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o carte imensă unde fiecare stâncă este o scrisoare, unde fiecare lac este o frază, unde fiecare sat este un accent și de unde iese fum de amintiri de mii de ani vechime.” Victor Hugo 357. „Adevărata carte este ca un năvod, cuvintele fiind ochiurile de plasă. Puțin importă natura acestor ochiuri de plasă. Ceea ce contează este prada vie pe care pescarul a scos-o din fundul mării, acele străfulgerări argintii care încântă.” Antoine de Saint-Exupery 358. „Nu părerile altora mă învață
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
aci, sunt departe de a fi harnicii oameni ai bălții brăilene. Aceia i-au speriat pe nemți prin puterea lor de muncă, prin sobrietatea lor, prin inteligența lor. Am făcut cuiva, odată, socoteală de munca băltărețului. Muncea toată ziua cu năvodul la pescuit. Noaptea pe la ora 9, venea cu carul de pește la VÎlciu, la cântărit peștele și luarea avizului. Încărca peștele În lotcă și pleca cu el la vale la Brăila, cale de 35 km. Preda peștele și pornea Înapoi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Ferry-boat. Vaporul e din cea mai veche modă, nu are elice, nici zbaturi laterale. Are un zbat mare la spate. Mergem 30 de minute În susul apei și debarcăm la un mic punct pescăresc. Foarte puțină activitate pescărească. Lipsesc lotcile noastre, năvoadele, setcile, cârlioanțele, postăvarele Întinse la soare să se usuce. Lipsesc bărbații lipoveni, acei admirabili pescari de la Tulcea, care pe aici ar face isprăvi minunate. Am reintrat În statul Arkansas, cu o suprafață de 13,8 milioane ha și cu o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
asupra dreptăților și oamenilor de ispravă, pîndindu-le necruțători cea mai mică abatere. Totodată, cu generozitate, canaliilor sînt gata să le treacă orice cu vederea, să le găsească neîncetat scuze. Șase sînt elementele la care apelează parabolele din Evanghelii: ogorul, via, năvodul, gospodăria, turma, livada, iar pentru morală: familia, munca, sinceritatea, ascultarea. Ni se oferă o clară lecție de simplicitate și realism. Un catehism steinhardtian: "Creștinismul, școală perfectă a contradicției și paradoxului, cea mai dialectică dintre concepții. Prima datorie a creștinului: a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să se întoarcă. Sau poate pentru că Jay McInerney s-a aruncat gol pușcă în piscina noastră. - Nu prea seamănă cu... Jayster, am zis, oarecum șovăielnic. - Cineva a trebuit să-l tragă afară după ce-ai dispărut, zise ea. Cu un năvod. - Cu ce navă? Apoi mi-am dat seama. O, ce năvod? am întrebat alarmat. N-avem năvod. Pauză nervoasă. Sau avem? - Te-am căutat, dar ție ți se rupsese deja filmul, în camera de oaspeți, zise ea cu o nonșalanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gol pușcă în piscina noastră. - Nu prea seamănă cu... Jayster, am zis, oarecum șovăielnic. - Cineva a trebuit să-l tragă afară după ce-ai dispărut, zise ea. Cu un năvod. - Cu ce navă? Apoi mi-am dat seama. O, ce năvod? am întrebat alarmat. N-avem năvod. Pauză nervoasă. Sau avem? - Te-am căutat, dar ție ți se rupsese deja filmul, în camera de oaspeți, zise ea cu o nonșalanță prefăcută pe care încă o cultiva de când mă mutasem în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prea seamănă cu... Jayster, am zis, oarecum șovăielnic. - Cineva a trebuit să-l tragă afară după ce-ai dispărut, zise ea. Cu un năvod. - Cu ce navă? Apoi mi-am dat seama. O, ce năvod? am întrebat alarmat. N-avem năvod. Pauză nervoasă. Sau avem? - Te-am căutat, dar ție ți se rupsese deja filmul, în camera de oaspeți, zise ea cu o nonșalanță prefăcută pe care încă o cultiva de când mă mutasem în casă. Am oftat. - Nu mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru că numai ele o pot produce și păstra. Ea rezultă dintr-o relație obiectivă între individ și spațiul pe care-l ocupă, între consumator și resursele pe care le are la dispoziție" (Tropice triste). Unde, dacă nu în acest imens năvod, poți înțelege mai bine tâmpenia excomunicării occidentale, și realitatea legăturii amintite de Claude Lévi-Strauss dintre moravurile noastre politice și mediul nostru fizic, dintre ecologie și morală? De această dată, am însoțit o echipă a UNRWA (United Nations Relief and Works
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sardelele reprezentau 60% din pescuitul anual din Gaza, numai că, din martie până în mai, trebuie să meargă să le caute la zece sau douăsprezece mile de coastă. Acest lucru a ajuns o imposibilitate. UNRWA finanțează micile activități curățarea plajei, repararea năvoadelor, vopsitul bărcilor în cadrul unui job creation program. O notă de humor: ar exista pe undeva și un amiral palestinian. Sau până unde poate ajunge foamea de simboluri... În oraș, vidul, deșeurile, plictiseala. Nimic de făcut, puține feluri de mâncare. Și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acoperiș plat de argilă năpădit de verdeață, băncuța înzidită în perete, apostoli în ținuta tradițională (barbă scurtă, tunică de lână până la genunchi, sandale cu curele). Fără a mă fi așteptat să întâlnesc vreo sosie a lui Simon Petru, curățindu-și năvoadele în josul drumului, și nici vreun paralitic dornic să se vindece căzând de pe un acoperiș, puteam cel puțin spera să zăresc o pânză în depărtare, vreun cioban pe coline, vreo prostituată înlăcrimată, cu părul despletit și cu picioarele goale la colțul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Da, bine, bine! și râde vesel. Alt lipovan, Piciroga. Mai încolo, are cherhana. Apucăm pe un canal foarte îngust, luntrașii mână bărcile sprijinind lopețile în maluri. Încep țânțarii. După multă vreme intrăm în lacul Dranov, unde bărci românești pescuesc cu năvoadele. Înserează. Intrăm pe gârla largă a Dranovului. Ajungem seara la cherhanale, aproape de intrarea Razelmului. Țânțarii sunt teribili dușmani în aceste meleaguri. Stau oamenii la foc povestind. Dorm supt polog, afară. Într-un târziu lumina lunii se tamisează prin pânza albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
valea Timocului, Românii au atâta de suferit în viață de la Sârbi, încât e obiceiu la morți să le puie în sicriu un băț ca să aibă cu ce se apăra pe cea lume de Sârbi. Descântecu șarpelui Toaca fantastică în baltă Năvod subt ghiață Pescuit pe plute la Galați, când am prins un somn Pescuit pe Bistriță și pe Tazlău ori Barnar La o gustare cam oficială doi oameni grași, care fac întăiu cunoștința, se așază față în față; și după ce consumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mere-acre Chirilă dela Dăunteni Gherghina Ursa Contăș, diac de jitniță Ghelasie Sora Pivnicerul dela Cotnari Teofan Manoilă Feltiu Gheorghe Murat Sava Blându Lupu Vremeș David Corbea Nechifor Țurcan Nistor Crețu Griga Neculai a Lolăi Costea Andronic Lohan Căliman a făcut năvod de oameni Iftodie Salomia Cueaghiuc podvezi p. domnie Albu Antimia găzduire de oșteni Drăgălina Condrea Măricuța jold-îndatorire de Negru Costânda a sluji în leafă Măgdălina reparare de cetăți Roșu Tudosia cositură de fân Nicula Fulger Anghelina cărătură de vin domnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nevodarii nevoade făcea,/ Nevoade mari de mătasă,/ Pe Lina s-o găsească./ Jăman - crai ce făcea?/ La lac că mergea,/ Nevoade arunca,/ Un somn că-mi prindea/ Și mi-l despica,/ Pe Lina găsea”. Deși meșterii sunt cei care confecționează năvoadele în aur plătite de Jămancrai, soțul însuși trebuie să pescuiască în adâncurile apei fără de sfârșit. Inițierea sa este una de natură dinamică, în timp ce Lina trece printr-un proces static, departe de lumină și sub dominantă acvatică. Toate aceste trăsături au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mătase și-au tors,/ Mreaj-au împletit,/ La grădină s-antors,/ Mreaja au întins./ Cel pește de mare/ Din mare-a eșit,/ În mreajă a dat,/ Rău că s-ancurcat” (Utconosovca - Odesa). Actele descrise aici secvență cu secvență au o ambivalență simbolică: „împletirea năvodului (ca și țesutul) este o operă cu semnificații cosmogonice”, dar și o imagine metaforică a legării, „a anihilării pe cale magică a manifestărilor Haosului”. Cadența cu care instanța lirică montează etapele supunerii are la nivel poetic o frecvență crescută a verbelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
așa cum zeița lunară e stăpâna lunii și a fazelor sale”. Fecioara devine ea însăși o divinitate prin actualizarea modelului arhetipal și victoria ei însumează participarea sacrului. Mătasea (prezentă și în „zgarda” leului din colindele de fecior) este constant asociată cu năvodul pentru peștele anihilant: „Mreajă a-mpletit,/ Mreajă de mătasă,/ Că-i mai sănătoasă” (Utconosovca - Odesa). Trăinicia firului nobil este corespunzătoare actului temerar de înfruntare a haosului, de aceea leagănul în care plutește peste ape fecioara are aceeași compoziție. Cămașa soarelui cusută
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
capcane. Și, desigur, aceste ființe, adăpostite lângă noi, vor crea un cadru mult mai plăcut pentru noi, care rămânem totuși entități biologice, oricâte semne de civilizație ne-am aduce În preajmă. “Radiosfera”, 18 martie 1996, ora 11,45 74. Un năvod pentru Soare Omul s’a obișnuit cu gigantismul: clădiri, uzine, electrocentrale, drumuri. Dar acest gigantism e doar aparent. Pe lângă faptul că el e o altă expresie a evoluției, care urmărește optimizarea efectului la condițiile concrete, ale mediului ori nevoilor, acest
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la acest aspect -, ca loc de recreere, dar mai ales ca plămân al planetei. Iar asta Înseamnă și o decizie legislativă, menită a netezi calea utilizării unei energii pe care o primim gratuit și fără nici o restricție. Ne trebuie doar năvodul. “Radiosfera”, 25 martie 1996, ora 9,43 75. Cai năzdrăvani și căluți costelivi E de notorietate faptul că iubesc pisicile, mai ales pe acelea negre. Dar nu numai pe ele, căci de fapt iubesc tot ceea ce este viu. Iubesc și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
au plimbat cu trăsura lor prin Împrejurimi, la pescuit și la vânat, În păduri de stejari locuite de cocoși sălbatici, prin crânguri; am dejunat cu ei În lunca de tufe din marginea Cealei, smaragd pierdut În stufăriș, pe când soldații Întindeau năvodul. M-am plimbat pe ștranduri de scăldători, prin parcuri, pe undele Mureșului cel[ui] săltat de poduri mărețe. Când am cerut generalului Daschievici voia să vizitez cetatea, maiorul Măinescu, un abonat al Ideii, care se aflase În Caracal când cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alții într-alta, și, astfel, în toată lumea; fără a lăsa pe dinafară nici un ținut, loc, stare de viață, nici măcar o singură persoană. 142. Al treilea punct. Să mă gândesc la ce cuvântare le ține și cum îi îmboldește să azvârle năvoade și lanțuri; și mai întâi să-i ispitească cu pofta de avuții, cum se întâmplă cel mai adesea, ca să ajungă mai ușor la slava deșartă a lumii și apoi la o trufie mai mare; astfel încât prima treaptă să fie cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cei care n-au văzut și au crezut!”). 306. DESPRE CEA DE-A OPTA APARIȚIE. IN. 21,1-17. 1. Primul. Isus le-a apărut la șapte dintre ucenicii Săi, care pescuiau și care toată noaptea nu prinseseră nimic; și, aruncând năvodul la porunca Lui, (nu mai puteau să-l tragă de mulțimea peștilor). 2. Din pricina acestui semn, Sfântul Ioan L-a cunoscut și i-a zis Sfântului Petru: („Domnul este!”), iar acela, aruncându-se în mare, a venit la Cristos. 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
venit în vizită și, pe când îi vorbeau lui Alecu peste o tufă de ciulini, am adormit și m-am trezit când plecau. Ceea ce nu le-a împiedicat să mă caute iar azi după masă, tot pe plajă, când se scotea năvodul de pescuit. Slabă recoltă: plevușcă și mii de crabi pe care „poeții noștri“ îi striveau încântați sub uriașii lor... pantofi. M-am întors cu Doamna Negulescu, care are de câștigat când o cunoști mai bine, cu Piticu și cu Lisette
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]