1,005 matches
-
id="134"> 134 Vezi Protocolul nr. 9, ședința din 17/29 iunie 1878, În Sorin Liviu Damean, România și Congresul de pace de la Berlin (1878), Anexa II.</ref>. Iată cum, ipoteticul sprijin al Germaniei În beneficiul cauzei române, la care năzuiseră Domnitorul și Guvernul său, era pur și simplu năruit. Dacă avem În vedere atitudinea mai sus amintită a Puterilor europene, nu este de mirare că Mihail Kogălniceanu și Ion C. Brătianu, În cursul unor noi Întrevederi cu diplomații acreditați la
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Partida națională din cadrul nobilimii basarabene de origine română, ce opta pentru o atare idee, a Încercat să impună punctul de vedere și celorlalți boieri din ținut. Actele oficiale ale administrației rusești locale atestă, la 1863, faptul că partida boierilor care năzuia să restabilească „națiunea moldovenească” În Basarabia, În eventualitatea unei situații care i-ar da dreptul de a cere unirea cu Moldova, a Împiedicat nobilimea basarabeană prorusă să redacteze o adresă Împăratului, cu prilejul evenimentelor din Polonia <ref id="4">4
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
ce ar putea fi asemănată? Comenius riscă, rozicrucian, o metaforă biblică. Pansophia este năzuința acelui malus edenicus, mărul paradiziac: ...ce crește din rădăcini proprii, dezvoltă ramuri și frunziș, prin forța proprie a vieții înnăscute, și dă fructe ș...ț Noi năzuim după rădăcini vii, după copac viu, după fructele vii ale științelor și artelor; mă gândesc la o pansofie care se află într-o strânsă interdependență cu toate lucrurile, care peste tot se autoînviorează și se umple cu rod, care să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
enunțate de J.B. Carroll (1963)8, cu taxonomia de obiective și cu tehnicile de evaluare preconizate de el însuși într-un model instrucțional extrem de coerent. În plus, Bloom a atașat modelului său numeroase alte rezultate ale cercetărilor behavioriste dedicate învățării, năzuind să-i confere acestuia un caracter cât mai „natural”, adică mai apropiat de procesele reale de învățare spontană. În acest fel se părea că „visul de mărire științifică” al pedagogiei fusese împlinit cu aceleași metode obiective verificate ale științelor experimentale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nici nu avea cum) asupra reconstituirilor vieții cotidiene. Din descriptive, ele au devenit analitice și explicative, consensual cu noul accent pus pe sursele seriale (registrele de nașteri și decese, arhivele notariale, mercurialele de prețuri etc.), cu ajutorul cărora reprezentanții „noii istorii” năzuiau să coboare la nivelul forțelor profunde ale evoluției, pentru a-i reconstitui acesteia mecanismele și logica. Efectele acestei repoziționări epistemologice au fost considerabile. Nu numai că istoria vieții de zi cu zi a integrat, acum, noi domenii care, până atunci
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oglinda: chipul din țăndări nu-l culegi”, „Viața-i fum - și fumul căminului ți-e drag”. În tot, opera lui este a unui slujitor al poeziei, devotat ei în exclusivitate, până la fanatism. Viața întreagă autorul Eternităților de-o clipă a năzuit cu ardoare, ca un alt Mallarmé sau Valéry, la poezia absolută. Autor aproape fără biografie, el și-a trecut-o, întreagă, în operă. Ca și pentru Mallarmé, pentru P. totul în lume există spre a fi ridicat la Carte. Ion
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
al unui om obișnuit, care nu își poate atinge idealul și e obligat să înfrunte răutatea celor din jur. Manlache Pleșa, eliberat după zece ani de ocnă pe care îi făcuse pentru că omorâse, în legitimă apărare, pe ibovnicul nevestei sale, năzuiește să aibă un cămin al său. În tot acest timp îl obsedează cuvintele unui colind: „După dealul cel mai mare,/ Velerim și Veler Doamne,/ Răsărit-a mândrul soare./ Dară soare nu era,/ Ci lăcaș de mănăstire/ Cu pereți de alămâie
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
arzătoare” îi întețește înnebunitor „vibrațiunile” inimii, împingându-l spre păcatul pe care nu ajunge să-l săvârșească. Puterea de neînvins a instinctului îi dă o surescitare învecinată cu sminteala. Luptându-se din greu cu propria senzualitate, idealistul Andronic, cel ce năzuise să fie un „popă reformator”, zbătându-se între căință și dorință, se prăvălește în marasmul unor trăiri haotice și impure. După sinuciderea, nemotivată, a Rahilei, degringolada lui se precipită spre un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
pământeană trecere”, de acea „înaltă destrămare” pe care i-o inculcă presentimentul unei prea timpurii risipiri în neant. Versul se încheie elegiac, în acorduri de recviem, făcând să se audă - remarca unul din interpreții lui -„muzica stelară” a unui suflet năzuind la o „supremă împăcare” a vieții și a morții. Cum premonitoriu vestea, „Poetul a plecat în primăvară,/ Cu tristețea toată-nchisă-n el”, împotrivindu-se totuși vremelniciei printr-un cântec de tulburătoare melancolii și fervori. SCRIERI: Zbor peste ape, Cluj
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
cu o anume abilitate în prinderea unor chipuri și a unor întâmplări relevante sunt însemnările din Spitalul 2 de campanie. Însă meșteșugul gazetăresc este vizibil un lest foarte greu când este abordat romanul. La marginea orașului, autobiografic într-o măsură, năzuind să înfățișeze anevoioasa ascensiune a unui tânăr venit la București pentru a se realiza în lumea presei, sfârșește prin a fi o colecție de experiențe erotice, banale când nu sunt sordide. Ceva mai multă substanță epică există în celălalt roman
MUNTEANU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288296_a_289625]
-
Pușcariu, Tudor Vianu, E. Lovinescu ori G. Călinescu. În mai toate scrierile sale informația exactă, găsită cu multă trudă, are drept ramă evocări pline de simțire, narațiuni la persoana a treia, dar și la persoana întâi, descrieri plastice, portrete etc. Năzuind să elucideze toate episoadele umbrite, nu o dată controversate, din biografia unor personalități ale culturii românești (Mihai Eminescu, Ion Creangă, Veronica Micle, N. Gane, Iacob Negruzzi, T. Robeanu, Iraclie și Ciprian Porumbescu ș.a) ori să reliefeze aspecte neglijate, M. a
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
Nonșalanța lor aparentă și ludicul contrastelor ascund, în fapt, o îngrijorare perpetuă („Nici în dimineața asta nu mi-a sunat ceasul! E semn bun!”). În poezie nostalgia este provocată uneori de sentimentul rusticității fruste, vizibil în construirea unui peisaj care năzuiește către liniștea patriarhală, deși este bântuit de „banchetul strigoilor” ( Seara când vin prin sat...). Înțelepciunea comunitară pare să constituie un scut a cărui ocrotire este însă ascunsă îndărătul vorbei în doi peri, susținută de un text care oscilează între poemul
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
Aflate sub zodia rațiunii, luându-și natura drept model suprem și echivalând frumosul artistic, binele și adevărul, artele și literele iluministe sporesc rolul ficțiunii moderne, iar viziunea raționalizatoare cedează teren în favoarea imaginației moderne. Critica literară e doar normativă în iluminism, năzuind spre unitate conceptuală, și tot acum se configurează spiritul istorist din care se va dezvolta istoria literară. Poezia parcurge o perioadă de criză, teatrul polemic metamorfozează comedia și impune drama burgheză, iar în proză domină romanul. Sistematizarea acestui material enorm
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
excelentă familiarizare cu literatura investigată, dar și o specială priză la obiect, o apetență sporită pentru analiză, o sugestivă punere în pagină a ideilor critice. Cu o viziune coerentă de ansamblu, M. pune clasicismul francez în relație cu spiritul cartezian năzuind spre claritate, echilibru și construcție riguroasă, personaje tipice fiind sesizabile în literatura lui Corneille, Racine, La Bruyère, Regnard ș.a. Sunt luați în discuție și câțiva reprezentanți ai romantismului (Rousseau, Benjamin Constant, Alfred de Vigny) tocmai spre a se vedea mai
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
apropiat al prietenului său Al. I. Cuza, cu deosebire în problemele de politică externă. Din nou la Constantinopol, ca reprezentant oficial, el luptă cu dârzenie și cu infinită răbdare pentru recunoașterea dublei învestituri a lui Cuza, prin urmare a Unirii. Năzuind de mult la chietudinea sălașului său din Târgu Ocna, se retrage acolo. S-a stins de pe urma unei pneumonii. Ca scriitor, N. este un diletant fin și cultivat. A colaborat la „Propășirea” și, mai mult la insistențele unor amici (era covârșit
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
mare măsură uitată existența modelului. În cazul nuvelelor SF Audacia și Minuni la Mărgărit, destinate aceluiași public, acțiunea se desfășoară în România „construcției socialiste”, iar idealizarea epocii „noi” anulează efectul multor pasaje ce surprind bine viața cotidiană a unor cercetători. Năzuind, probabil, să se sustragă pe cât se poate „comenzii sociale”, scriitoarea se va orienta ulterior mai hotărât spre romanul istoric. Măgura Vulpii este, în fond, o poveste de dragoste desfășurată în peisajul exotic al capitalei otomane din anii 1863-1865, locul fiind
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
cum este cultura contemporană. Ioana Em. Petrescu și-a definit individualitatea încă de la primele publicații, reușind să ocupe rapid un loc în prim-plan. Ea s-a situat printre protagoniștii cercetării, deci ai unui mixtum compositum de «știință» și «critică», năzuind să producă un compromis acceptabil între structura simbolică ireductibilă a literarității și exigențele rațiocinante ale travaliului interpretativ. Voia să îmbine capacitatea de diagnostic și forța expresiei cu informația la zi și regulile obiectivității. Era o scientizantă [...] cu gustul poeziei și
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
genialoid, plin de contradicții, un monstru moral [...]. Nuvela ar intra în rândul narațiunilor de asasinate italiene, de nu s-ar fi dat eroului principal o semnificație superioară. Lăpușneanu e desigur un damnat, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie după mântuire. El suferă de o melancolie sangvinară, colorată cu mizantropie. Echilibrul între convenția romantică și realitatea individului, aceasta e minunea creației lui Negruzzi. G. CĂLINESCU SCRIERI: Triizeci ani sau Viața unui jucători de cărți, Iași, 1835; ed. Iași, 1863
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
dramaturgia universală, iar în 1963 și 1964 susține un ciclu de emisiuni literare, textele acestora fiind reunite, împreună cu altele din același registru, în volumul Scriitori în lumina documentelor (1968). A mai editat un florilegiu epistolar - Corespondență (1969). Cu toate că stilul artistic năzuind la calofilie, nu fără unele constructe imposibile, și aerul ușor anemic al notelor din Carnet de drum au umbrit întrucâtva o seamă de reflecții și mărturisiri interesante ori de observații juste, cartea nu a trecut neobservată. Romanul Floare neagră a
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
când nu apar de-a dreptul trase de păr, iar personajele, împărțite net în bune și rele, nu au consistență. Dialogul, asumat melodramatic, cu formulări prețioase, de o pompă rizibilă, se canalizează în tirade care, când nu sunt indignate rechizitorii, năzuiesc să fie pledoarii samaritene. Crima socială, scrisă în versuri împreună cu Carol Scrob, Puterea calomniei (1905), Urmările, Copiii nimănui, Fiul ei...! (1912), care îl are coautor pe Alex. Simionescu, Actrița, Două lumi, jucată și sub titlul Sus și jos, drama A
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
să motiveze această excludere a domeniului Întreg al transformărilor materiei, a istoriei acestei dezvoltări uriașe din care a ieșit lumea materială pe care o avem sub ochi? Iată ceea ce nu putem Înțelege. Căci doar geologia și transformismul pot și ele năzui la titlul de știință, tot atât de bine ca și științele biologice și, desigur, cu mai mult drept decât științele medicale. Metoda Însă de care se folosesc științele acestea ale dezvoltării materiale este de o cu totul altă fire decât cea Întrebuințată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
posibilului (1971; cu o versiune franceză mult amplificată în 1987) este pasiunea lucidă a tâlcuitorului, arcuindu-se într-un discurs îndrăgostit. Enigma nefericitului prinț al Danemarcei, înfășurat într-o incitantă ambiguitate, îl fascinează pe hermeneut, care, între incertitudini și revelații, năzuiește a se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul (pseudo) danez își amână împlinirea proiectului „din deznădejde în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător, atingând o întreagă claviatură (în gamă simbolică, filosofică, psihanalitică, politică), șerpuiește
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
dramaturgii, tânărul dedicat până la uitarea de sine unor idealuri. El se numește Radu (în Constelația Ursului, din volumul Balansoar pentru maimuțe, 1972), Ștef (în Viața și dragostea într-o vilă stil, 2001) sau Laura (în Cenușa) și e un himeric, năzuind, cu elanuri în care intransigența se împreună cu naivitatea, spre absolut, însetat de un adevăr, cam abstract, pentru care s-ar bate oricând cu morile de vânt. Nu s-ar putea adapta niciodată unor circumstanțe împăienjenite de falsitate și impostură. Dar
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
personal”, în care „era cuprinsă o ageră cunoaștere a sufletului nostru”, Delegațiile de la Epureni, bunăoară, fiind considerată o „minunată bucată”. V. Voiculescu s-a referit și el la prozatorul P.: „Pornind de la folclor și ajutat de talentul lui firesc, a năzuit și a trecut cu izbândă în literatură, învrednicindu-se să publice schițe, nuvele și povestiri în cele mai de seamă reviste.” SCRIERI: Carte pentru tineretul de la sate (în colaborare cu Mihai Lupescu și Leon Mrejeriu), Bârlad, 1907; Povestire pe scurt
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
secvență, cu versuri discursive și conversații aulice desfășurate în ritmuri largi, domină o perspectivă fundamental estetă și autoreferențială, în ultimele cicluri, Capricii cu retori și alții și Negru pe negru, corporalul („umezeala cărnii”), limfaticul, amenințătoarele „pulsuri acvatice” cuceresc spațiul poemului. „Năzuind să atingă limfa originară a ființei”, „reporter și scafandru în același timp”, abandonându-se senzațiilor dezarticulante, dar încercând să le ordoneze într-o viziune abstractă, poetul se transformă într-un „expresionist al peisajelor subliminale” (Al. Cistelecan). Lirica lui, asimilând și
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]