KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

duc de aici. Spunând asta, Valerie ieși, iar Marci se Înroși puternic la față de jenă. Se uită la mine, cu Îngrijorare. Apoi Întrebă: Cumva tocmai am fost respinsă de plodul ăla? 12tc "12" Tragedia lui Marcitc "Tragedia lui Marci" „La naiba! Un bebeluș plângăcios de 16 luni respinge o mondenă disprețuită!“, titra În dimineața următoare Gawker Stalker 1. Un Bebeluș Monden poate provoca un dezastru pentru respectul de sine al unei femei În toată firea cum nici măcar un adult nu poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
locul În care mă aflam, iar eu de-abia dacă Îmi mai deschisesem mobilul În ultimele câteva zile. Însă o părticică din mine se simțea, În secret, ușurată că soțul meu mă căutase. — Departe de tine! am țipat eu. Care naiba e problema, Sylvie? — Știi foarte bine care e problema! Sophia... — Despre ce tot vorbești acolo? Am făcut o pauză Înainte de a vorbi. Cum să formulez asta? Până la urmă, am respirat adânc și am zis, cu mânie: Marci mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
devenit alb și cred că am și leșinat pentru vreo două secunde. Cunoști sentimentul ăsta? — Oarecum... am evitat răspunsul. Nu reușeam să găsesc energia de a râde Împreună cu Lauren. Nu am scos decât un suspin adânc. — Vocea ta sună ca naiba. Ce ai pățit? Întrebă Lauren. I-am povestit toată tărășenia, despre Marci și Sophia, și despre Christopher și Sophia, și despre mine și Hunter. — Ce Încurcătură, Iisuse! Voi veni Înapoi mâine. Giles vrea să mai stau, dar... eu nu vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

și dispare în colțul gurii. Și eroina noastră zice: — Dă-o dracului de împărțire. Aici nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol. Nu-i vorbe de cuibușoare tihnite. Dă-o naibii de subtilitate. Pete reci, aburi ciudați, animale de companie agitate... Ei îi trebuiau pereți șiroind de sânge. Îi trebuiau mâini nevăzute, reci ca gheața, care-i smulg pe copii din pat în toiul nopții. Îi trebuiau ochi care ard ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
hainele și pornesc spre lift. Alții își iau o revistă și pornesc spre toaletă. Alții se pitesc în spatele monitoarelor și se fac că vorbesc la telefon, în timp ce Henderson se proțăpește în mijlocul biroului cu cravata desfăcută și gulerul descheiat, răcnind: — Unde naiba e Duncan? Ediția de prânz trebuie se plece la tipar - zbiară Henderson - și noi n-am încheiat prima pagină, fir-ar al dracului! Unii ridică din umeri. Eu ridic telefonul. În legătură cu Henderson, faptele ar fi următoarele: este blond, tuns cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
picioare, ca o păpușă stricată, se învârte până se lovește de perete și i se rupe și capul. Și Helen îmi face cu ochiul și zice: Haide, tati, n-are rost să te minți așa. Și eu zic: Du-te naibii. Stridie a pus stăpânire pe Helen la fel ca o armată care a cotropit un oraș. La fel cum Helen pusese stăpânire pe dom’ sergent. La fel cum pun stăpânire pe noi trecutul, mass media, lumea. Helen zice, Stridie zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ele. Asta a fost așa..., o lucrare... Acum, cît e iazul secat, se poate taluza, în două-trei zile ar fi gata, cîteva camioane cu ciment, mai ales că aveți o lucrare în apropiere, la vreo douăzeci de kilometri... Lasă-l naibii de camping! Pe cine mai interesează acum?! Vine iarna, cred că-i deja închis. Mai bine zi-mi ce faci la Valea Brândușelor. Un han. Undeva, în munte. De fapt, întîi mi s-a zis că acolo va fi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zis să vă spun, e-o aberație ce s-a făcut! Cum să lași netaluzat un mal din care mușcă apa?! Toată construcția e chiar pe mal... Planșeul e înclinat spre apă... Cu timpul, apa sapă din mal... Bine, turnăm naibii niște beton, că parcă asta-i important acum! La primăvară. Cu ce pleci? Cursa rapidă. Drum bun! Hai, fratele meu omul, hai, scap cursa rapidă și mă prinde ora echinocțiului, făcînd afișe pentru "Ora solstițiului". Dă-le-ncoa' la băiatu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
brusc mîna dreptă în sus, să salveze sticla cu coniac. Stai încearcă Paula să rîdă. Te-ai culcat cu el?! strigă Radu, trăgînd-o spre trupul său. Coniacul arată Paula sticla scăpată din mînă peste blana așternută lîngă pat. Dă-l naibii! Îți dau o sută de sticle și zece blănuri în loc. Răspunde la ce te-am întrebat! Brațele bărbatului au răsturnat-o peste trupul lui, continuînd s-o frîngă. A, rîde Paula prinsă în joc, întărîtată, lipită de el se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acum cîteva luni? Aia cu sînziene? Da. Zău?! se bucură Vlad. Bănuiam, dar n-am îndrăznit să te întreb; mi-nchipuiam că că ești ori prea încrezut, ori prea închis în tine. Văd că m-am înșelat. Bună cafea! De unde naiba o ai, că eu nici amestec nu găsesc și-am făcut curte tuturor vînzătoarelor de la dulciuri. Mihai privește lung spre Vlad, gustîndu-i gluma spusă pe un ton senin, însoțită de un zîmbet larg, nu lipsit de acea clipire a ochilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
obții nici dropsuri, să-ți sfarmi măselele. Merită să le fac mai mult? întreabă Vlad cu privirea în pahar. Depinde cum pui problema răspunde Mihai calm. Se privesc lung, studiindu-se, sfîrșind prin a izbucni în rîs amîndoi, odată. Unde naiba poți cunoaște în orașul ăsta o femeie mai de Doamne-ajută?! se miră Vlad. Aici, pe aleile combinatului gîndește cu glas tare Mihai, încă sub impresia privirii cu care l-a înfruntat Teona. Da-da, mormăie Vlad, sorbind ultima înghițitură de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
animale la bord, n-am voie! Dar geamantane da? întrebă profesorul, arătînd cu privirea spre căruța din față. Ce, faci și coletărie? Cîți bani ai luat? Ai tăiat bilet? Ce te interesează pe dumneata?! Hai, dom'le, dă-i drumul naibii, faceți teorie?! strigă unul din spate. Dă-l dracului de cîine! Nu plec pînă nu coboară cîinele! Dă geamantanele înapoi arată profesorul spre căruța care întoarce în față, în mijlocul șoselei și mai vorbim. Extraordinar! pufnește actorul, renunțînd la ziar. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
face Săteanu un semn cu capul în spate, spre intrarea în hotel și-am alergat să te ajung. Treci pe la mine deseară, da? Mă duc întîi la autogara, să-mi iau geamantanele. Of, mama lor de geamantane! Dă-le la naiba! Ce te mai chinui de pomană?! Tocmai am vorbit cu băieții arată Săteanu spre restaurantul hotelului și mîine după-masă vin la mine să stabilim cum aranjăm, vreau să fie ceva pe cinste. Mai stai cu mine, aștept mașina de teren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pentru care să alerge mulți cu sufletul la gură, să piardă vreme, nervi. Rodul muncii tale în ceasurile tîrzii, la masa de scris, aruncat de ea sub tufe, unde se ușurează cîinii." Înainte de a schița vreun gest, Mihai ezită: "La naiba! Poate fi și o coincidență, sau..." Vrea să se retragă, dar o rafală de vînt izbește fereastra mare, din spatele lui, făcîndu-i pe cei prezenți să-și întoarcă privirile. Ochii femeii revin calmi la borcanele cu dulceață, dar în indiferența lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
toți te-ntreabă dacă mai circulăm regulat. Parc-am fi asociație de birje trase de mîrțoage, nu întreprindere de transporturi auto. Dumneavoastră? întreabă spre tînărul din ușă. Cursa rapidă... Vine! Că dacă n-o mai veni nici asta, atunci tragem naibii obloanele și punem "de închiriat"!... Da, șeful autogării răspunde la telefon, smulgîndu-1 nervos după primul sunet de apel. Imediat, tovarășe director; numai să iau hîrtia. Așa, avem în cursă, pe trasee, următoarele mașini... Vlad înclină capul, mulțumind cu glas scăzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o mai simte încă îndepărtîndu-i mîna un gest care, asemeni tuturor gesturilor involuntare, nu putea fi decît sincer. Roagă-l tu pe Runca să treacă îi surîde malițios Radu -, eu s-ar putea să mă pripesc din nou, nu? La naiba cu tot orgoliul tău!" M-ai înțeles greșit murmură Paula. Bine, lasă, amîndoi sîntem nervoși. Eu nu, că nu aștept pe nimeni spune Paula simplu, răsucind cu calm zăvorul yalei. Nici chiar pe mine? Asta o hotărăști tu. La revedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se antreneze în glumă Paula, pîndind momentul să-i spună că i-a interzis s-o mai sune. Cum arată fără Honda? Cum poate să arate un bărbat care stă în crîșma autogării și bea țuică fiartă? Ar putea, la naiba, să-și cumpere un palton, că nu mai ține, la ditai ingineru', cu mesadă. Gata să-i spună de telefon, Paula are o reacție de jenă, preocupîndu-se de haina lui Radu. Simte cum o arde pe limbă un "nu toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că s-ar putea... Unde s-o fi fumînd aici?, că-n sală nimeni nu fumează întreabă el, uitîndu-se în jur. Probabil afară... Nu vă recomand spune Lazăr sec. Și normal, pe-așa vreme... rîde profesorul. Iazul e adînc al naibii precizează Lazăr. Acolo am învățat și să lovesc de la distanță. Desenam cinci foi de viță și le loveam pe rînd; ca la tir; cu pietre sau cu cuțitul. Profesorul face ochii mari, apoi și-i subțiază, aruncă buza de jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îți rămîn dator: măcar numai cu respect dacă nu și cu o cafea înclină Mihai privirea. Mulțumesc! Sărut mîinile! Iese, cu mersul ușor, liniștit, puțin clătinat din cauza amețelii, știindu-se urmărit de ochii fetei. Dacă aș fi insistat... Nu, la naiba! Are dreptate: sînt amețit. Și-apoi, trebuie să mă duc la uzină, să-l întreb pe Ion... Ce-o fi între el și Săteanu? De ce insistă ăsta să-mi vină părinții amîndoi? La ora asta o mai găsesc pe sor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
soarbe din vin. A stat mult în spital? îngînă Mihai involuntar. Cum adică? rămîne Muraru cu paharul în aer, eliminînd orice bănuială că ar fi beat. Mă consideri în stare să recurg la un gest barbar?! Ia mai du-te naibii!" se înfurie Mihai, ridicîndu-se brusc. Te rog! se ridică și Muraru, prinzîndu-i brațul. N-am atins punctul esențial. Mihai se reașază. În urma lui, Muraru se așază și el, trăgînd fotoliul cît mai aproape de masă, aplecîndu-se în față, să poată vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
are îndoieli în privința tatălui, de-aceea nu lasă copilul?! Asta vrei să zici?! Asta gîndiți dumneavoastră! i-o taie Mihai, la fel de încet, printre dinți. Îndrăznești să-mi insulți soția?! se repede spre el Muraru, luîndu-l de piept peste masă. Stai naibii locului! surîde Mihai, făcînd un gest scurt cu brațele, eliberîndu-se, aruncîndu-l pe Muraru înapoi în fotoliu. "Ce ți-aș mai învineți eu un ochi dacă n-ar fi milițianul ăsta în hol" gîndește, aruncînd o privire în jur. Își ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
poate îl ajută în vreun fel. Gafă? De ce? întrebă Ion. Sticla asta de pe birou, dacă o săltam mai mult, pocnea. Ce voiai să-mi spui despre nea Toader ? Nimic. Doar sîntem consăteni. Și ce-are a face? Ei, dă-o naibii! rîde Ion. Te pomenești că n-ai auzit nici de "Moșneagul rege Lear"? Așa l-au poreclit pe tat-su niște profesori tineri, veniți în sat la noi. Îl știi doar cum umblă... Ba, sincer să fiu, murmură Mihai, încercînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la Iași cu cartofi de vînzare. Acolo, din vorbă-n vorbă, află de la alt țăran că într-un sat, pe unde mergea Toader, unul ține și-acum toporul după ușă, pregătit pentru el. Cică nea Toader avea pumn greu, al naibii. Ăsta, tînărul care venea pe la noi, era copil pe vremea aceea; cînd Săteanu s-a dat la..., copilul a sărit în ajutorul lui tat-su; a luat o palmă, ori un picior, c-a ajuns sub masă, de unde a privit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
răsucește cheia. Ce-i, draga mea? Nimic; venisem să-ți spun că-i aproape opt murmură fata cu o voce seacă, lovită neplăcut de tonul aspru al maică-si și de prezența cheii în ușă. Scuză-mă! spune, întorcîndu-se. "Cui naiba semeni, că te faci tot mai rea" gîndește Maria, privind lung în urma fetei, apoi, ca trăsnită, rămîne cu privirea în gol: "Cum adică "pui de cuc"?! Sigur știe ceva!" *** E aproape opt scoate capul din bucătărie Paula, preocupată să pregătească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gîndește -, dar aștepta cea mai mică iritare, tot astfel cum sinucigașul, după părerea lui Camus, are de mult în gînd s-o facă, dar o face cînd, poate, un bun prieten l-a iritat cu o vorbă, nedreptățindu-l. La naiba! Ce-i cu mine?! Ce picioare grozave are Paula! Se observă chiar și aici, în poza de pe televizor; îi stau ca turnate hainele. Într-o casă de toleranță ar fi fost vedetă, și pe ecran ar fi fost, și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]