1,457 matches
-
infracțiune a înțelegerii de la 1875. A măguli pe polonii din Austria, a le recunoaște importanța, a le face concesii, a lua față cu ei și în simpatiile lor locul ce-l ocupa Franța, asta va să zică a face în cel mai nalt grad politică antirusească. Spre completarea celor de mai sus reproducem după "Neue freie Presse" un pasaj dintr-o dare de seamă făcută alegătorilor săi de către d. Varnbueler, deputat din Wuertemberg. În rândul din urmă, zise deputatul din Reichsrat, alegătorii mei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
octombrie 1880] {EminescuOpXI 364} GERMANIA ȘI FRANȚA "Nazional Zeitung" din Berlin a dat, zilele acestea, un articol, care a atras în genere atențiunea presei europene prin cuprinsul său foarte interesant. Vorbind despre situația europeană, foaia berlineză, adesea inspirată din cercurile nalte germane, zice că nota franceză, mulțumită instinctului politic ce, cu toate greșelile ei, o distinge, a recunoscut că în acest moment se prepară evenimente cari pot să modifice din nou și într-un mod serios situația Franței în Europa. La
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
chiar pentru cel ce le profesează, neclintite până la sfârșit. Nu încape însă câtuși de puțin discuție asupra adevărului că adâncirea în speculațiuni abstracte și generale deschide spiritului omenesc un orizont larg, [î]i dă un punct de vedere cât mai nalt și prin urmare o perspectivă cât mai depărtată. Acest folos este cu atât mai însemnat cu cât el înlesnește orice studiu pozitiv, luminând sfera oricării cercetări practice și speciale. Ce este universitatea? Este instituția care păstrează întregi diversele sfere speciale
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să meargă mai departe, aci ar sta rațiunea aceea. Omenirea, încă de la originea ei, a căutat să-și creeze un trecut imaginar, o lume în care ideea de individ organic superior, cuprinzând în ea sfera ideii de om, este mai naltă, mai nobilă decât aceasta. Ființele supranaturale, ficțiunile teologice, îngerii, iată creațiuni ale închipuirii omenești. Ce a determinat aceste creațiuni, pe ce substrat s-au întemeiat ele? Și oare nu erau acele creațiuni o intuiție a dezvoltării ulterioare, o clarvedere a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un Apolodor al magiei absidelor tăietură în stâncă, linii precise de stampă penumbră în care viețuiește și mușchiul verde și paloarea sură a vedeniilor și jocul razelor pe coifuri hieratice: "Înrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă, Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă, Sarmisegetuza-ajunge norii cu a murilor colți; ..." În "varianta de tranziție" (D. Murărașu) a ms. 2259 f. 93-95 găsim parcă o sinteză a arhitecturii ei: "Și-n cetatea cea zidită din a stâncii coaste sure ... Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vectori în vectori arce, colonade, bolți. Nu mai e vorba aici de natura templu (precum în "corespunderile" lui Baudelaire), ci de o natură cetate țară în care omul e integrat ca parte (stâlp) în Marele Tot al Cosmosului: "Ducii-s nalți ca brazi de munte, tari ca și săpați din stâncă". E o liturghie a pietrei, o liturghie neagră a sfârșitului Daciei. Cromatica negrului e sfâșiată de "roșii torți", stâlpii sunt "suri", halele și noaptea-neagră, de smoală. Detaliul sălilor cetății are
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Spectrul de la Tharmas într-al ei strălucitor război de țesut Al Vegetației, plîngînd în copilărie năbădăioasa și-n îmbufnata 13 tinerețe. Ascultînd duioasele ei tînguiri, curînd limba să Să sîsîie cuvinte începu și în curînd, crescînd în bărbăteasca vlaga, 120 Nalta un chip de aur și pe scăpărătoarea stîncă el statu, Întunecos chip omenesc cu áripi și în adîncurile sale Orbitoarele lumini că de nestemate limpede luciră; fermecător în furie, Fălindu-se cu ochii săi, de Bucurie Tresăltînd în groaznică Trufie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
părăsit. 185 La început ei izbucniră-n plîns, și fără de-ajutor precum un val Bătut de-a lungul nevăzutei căi, crescînd enorm în mișcarea-i spre Supremă țintă, pîn' ce putere de la Enion, precum cea mai bogată vară strălucind, Nalta pe aprigul băiat și față cu nimburi strălucindu-le din frunți, Trăgînd nainte milă mamei ce se pleca-n țarina, tristețea mamei ce se pleca-n țarina. 190 [Dar cei din Marea Veșnicie se Întîlniră la Sfatul Domnului, Sub chipul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Valei! Omul căzut se odihnește, Urizen doarme la intrare 22, Luvah și Vala se trezesc și zboară sus din Omenească Inima 255 În Creier de acolo 23; ușor dormea pe pernă Vala, Si Lúvah prinse ai Luminii Căi și se nalta în Carul Zilei. Un dulce rîs mă apucắ în somn; tăcut și tainic eu am rîs, Căci am umblat în ale Valei viziuni cu marele Căzut, I-am auzit vocea printre ramuri și printre flori dulci: 260 "De ce s-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în nedeslușire-i risipita. 540 Pune-ți la cingătoare spadă, O, tu, neîntrecut în slavă și mărire! Să-i nimicești pe-mpilătorii-aceștia ai Ierusalimului și pe aceia ce la ruină duc pe Silo". Așa vorbiră solii lui Beula. Plecînd tăcută, Familia Divină nalta Universalul cort Peste Înaltul Snowdon, și-nchise Solii-n nouri împrejur 545 Pînă la timpul Sfîrșitului. Apoi Șapte Aleseră, numiți cei Șapte Ochi ai Domnului 50 și cei Șapte Luminători ai Atotputernicului. Cei Șapte sînt unu-ntr-altul; cel de-al Șaptelea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hrăni cuptoarele cu foc. Severul Urizen privi, de nevoință-mpins să țină 75 Nefasta zi departe, de n-ar putea din întîmplare cu o putere oțelita Să iși alunge disperarea; îndurerat și-nfricoșat, pe Vala O văzu încolăcindu-se în jurul naltelor cuptoare unde era închis Luváh. Cu bucurie auzi răcnetele lui și-uită că el era Luváh al ei, Cu care fericită preumblatu-s-a în timpurile inocentei și juneții. 80 Ascultați glasul lui Luváh din vetrele lui Urizen: "De sînt aievea Domnul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sămînță se făcură-a plantelor care vor fi sădite; altele 165 Bulboase rădăcini, îngrămădite în hambare și grînare. Apoi se înălțară Ziditorii. Întîi divinul Arhitect planul Și-l desfășoară. Și minunată schela fiind acuma ridicată în jurul infinitului 75, Dreptunghiulara se nalta zidirea, căreia cerurile pătrată formă 76 cu-o linie-i dădură, Triunghiuri, cuburi 77 separă elementele în legături finite 78. 170 Mulțimi fără de număr lucrează ne-ncetat: piatră sfărmata E pusă în culcușuri de mortar amestecat cu cenușile lui Vala. Aspră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și-ale lui Urizen strădanii: Pentru-a intra năuntru.] Și Enitharmon se înveselea, Punînd la Cale să rupă norul tainic Ca să sădească dezbinări în sufletul lui Urizen și-al lui Ahania. 240 Dar în splendoarea-i infinită lucrarea minunată se nalta Cu suferință și cu grijă, Lume de Aur cu portale-n jurul cerurilor Și săli și încăperi cu colonade ce primeau astrele, cele în veci rătăcitoare. Zidire de aur minunată, multe ferestre, multe uși. Și multe crăpături lăsate înăuntru și afară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Putere a lui Urizen. Triști merseră nainte Plantatorii să sădească, Semănătorii ca să semene; 250 Săpat-au făgașurile pentru rîuri, si revărsară-n depărtări Marile și lacurile; nălțară munții, stîncile și dealurile Peste pavilioane 84 largi, pește acoperișuri și portale și nalte turnuri ce-s sprijinite-n colonade, Într-o frumoasă rînduiala; de-acolo nouri dulci suiau și aburi 85 Rătăcind chiar pîn' la Cuburile de lumină 86 și căldura, însorite, 255 Căci multe ferestrui împodobite cu súave podoabe Dădeau spre a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i capăt 92; Apoi căzînd într-un grozavnic spațiu, recăpătîndu-și în cumplită iarnă Puterea-i risipita, ea înapoi se-ntoarce pe-o traiectorie mai joasă 93, Pînă ce, iar aprinsă de-ardoarea proaspăt strînsă în blîndu-i anotimp 94, 280 Se nalta vara-ntreagă în țării, pînă cînd drumu-i ostenit În toamna íntră. Astfel e vremea multor lumi. Altele mențin direcție triunghiulara, în unghi drept. Altele, obtuz, Ascuțit, Scalen 95, în simple căi; dar altele se mișcă Pe-ntortocheate drumuri, bipătrate 96
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
peste al morții trup; e-al tău. De nu te-aș fi văzut printre-ale verii Vergure dormind și întorcîndu-ți desfătat obrazul Pe trandafir sau crinul palid, ori pe un mal pe care dorm 315 Ale luminii radioase fiice, ele se nalta tresărind și fug De dragostea-ți cumplită, căci, deși eu sînt dizolvată în luminosul Dumnezeu, Spiritul meu mai urmărește încă dragostea ta cea mincinoasă peste stînci și vai". Los răspunse: "De-aceea pier așa în fermecata tranșă dizolvat. Poți odihni
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Noaptea trecu, si Enitharmon, nainte de revărsarea zorilor, se-ntoarse în extaz. Și pește Los cîntắ iárăși la Viață aducîndu-l: groaznice erau gemetele sale; Dar ástfel cîntắ ea: "Prind sferica harfa. Ating corzile. La primul sunet soarele de Aur se nalta din adînc, 345 Și-și scútură copleșitorul par, Ecoul luna o trezește să-i despletească buclele de-argint, De aur soarele purtat e de-al meu cînt, Și nouă luminoase sfere de-armonie în jurul regelui de foc se nalta. Bucuria
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se nalta din adînc, 345 Și-și scútură copleșitorul par, Ecoul luna o trezește să-i despletească buclele de-argint, De aur soarele purtat e de-al meu cînt, Și nouă luminoase sfere de-armonie în jurul regelui de foc se nalta. Bucuria femeii e moartea celui mai drag iubit al ei 350 Care din Dragoste pentru ea moare În suferinți de cruntă gelozie și dureroasă adorație. Noaptea Îndrăgostiților purtată e de cîntul meu Și cele nouă sfere-nveselescu-se sub apriga-mi domnie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stinse, [ Dar nu-l văzu pe Los, și nici pe Enitharmon, căci Lúvah în umbră îi ascunse În dulce nor întins în zare, si Lúvah se salășluia în nor.] Apoi mîhnit se urcắ Omul în splendorile palatului, 50 Deasupră-i se nalta o Umbră din intelectu-i istovit, De aur viu, pură, desăvîrșită, sfîntă; pluti în albe haine de în pur112, De sine amăgire dulce fascinantă, o reavăna vedenie a Omului De bucurie-n existența tresăltînd ușor, tot Omul absorbindu-l. Omul căzu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
întunecosul glas tăcu, dar nourul deasupra capetelor lor pluti-n Cununi de aur, tristețea Omului și picurii îmbălsămați căzură jos, Și Iată, acel Fiu al Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta: 70 Se nalta revoltat Groaznicul Om și spatele-și întoarse către Vala. Noi auzit-am Glasul Albionului în somnu-i agrăind: "De ce-n tulburătoare cețuri nourii tăi se răsucesc? Nu pot să mai ascund Îngrozitoarea viziune pe care-o văd cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dar nourul deasupra capetelor lor pluti-n Cununi de aur, tristețea Omului și picurii îmbălsămați căzură jos, Și Iată, acel Fiu al Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta: 70 Se nalta revoltat Groaznicul Om și spatele-și întoarse către Vala. Noi auzit-am Glasul Albionului în somnu-i agrăind: "De ce-n tulburătoare cețuri nourii tăi se răsucesc? Nu pot să mai ascund Îngrozitoarea viziune pe care-o văd cu ochii. O, iubire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel în bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas își nalta mîinile și pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel în bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas își nalta mîinile și pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree rătăcesc bolborosind, bolborosind, 165 Rostindu-mi tînguirile și zămislind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ntindere, Neîncetate lacrimi îmi sînt acuma hrană, neîncetate lacrimi și mînie. Fără de moarte-n veci acuma rătăcesc uitare căutînd În valuri ale disperării: zadarnic; fiindcă dedesubt de mă scufund, Înăbușindu-mă trăiesc: De-s făcut țăndări de pe-o stîncă nalta, 15 Mă reîncheg în nesfîrșită suferință; de nu m-aș fi sculat nicicînd Din somnul rece-al morții de sub străfundu-Oceanului ce muge. Și nu pot cei care cîndva iubit-au Iubirea lor vreodată să o uite? Iubirea și mînia sînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-al viermilor și al țarinei. Știu că eram Urthona, păstrător al porților cerului, Însă acum sînt Los atotputernicul, și-Urthona mi-e doar umbră". Statu la îndoială Tharmas în negura solemnă; Ochii săi tulburi 45 În roșii lacrimi se scăldau; își nalta valurile deasupra capului lui Los Cu furie, insă fiindu-i milă le întoarse înapoi cu suspine multe. Și-acum se hotăra pe Los să-l piardă, și-acum jos lacrimile îi curgeau. Los cu dispreț stătu-n picioare, roșii scîntei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]