883 matches
-
care a înăbușit revolta și a reinstaurat sclavagismul, peste 10.000 oameni murind în urma acestei acțiuni. În 4 februarie 1810 britanicii au ocupat iar insula, în data de 3 martie 1813 au cedat-o Suediei ca o consecință a Războaielor Napoleoniene. În 1814 insula a revenit sub suzeranitate franceză, lucru consfințit de Tratatul de la Viena din 1815. Finalmente sclavagismul a fost abolit definitiv în insulă în anul 1848 la inițiativa lui Victor Schoelcher. La începutul secolului XX datorită reducerii profiturilor obținute
Guadelupa () [Corola-website/Science/300153_a_301482]
-
devenit „salvatorul Europei” și a jucat un rol important în redesenarea hărții Europei la Congresul de la Viena din 1815. Deși Rusia avea să joace un rol politic extrem de important în secolul care a urmat, poziție asigurată de victoria asupra Franței napoleoniene, menținerea iobăgiei țăranilor a periclitat progresul economic al imperiului într-o măsură foarte mare. Cum creșterea economică a țărilor vest-europene s-a accelerat în timpul revoluției industriale care se declanșase în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Rusia a
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
nefiind unele cuprinzătoare. Alexandru I, un țar relativ liberal, a fost urmat pe tron de fratele său mai mic, Nicolae I (1825-1855), care a trebuit să facă față unei revolte chiar la începutul domniei sale. Cauzele acestei revolte se datorau războaielor napoleoniene, când un mare număr de ofițeri învățați au traversat toată Europa în timpul campaniilor militare. Fiind infleunțați de liberalismul european, acești ofițeri au încercat la reîntoarcerea în țară să provoace schimbări în sistemul autocratic rusesc. Rezultatul a fost insurecția din decembrie
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
pot fi găsite în conflictul dintre Stalin și președintele american Harry Truman pe tema viitorului Europei răsăritene, conflict izbucnit în timpul discuțiilor de la Potsdam din vara anului 1945. Rusia a suferit trei invazii devastoare în ultimii 150 de ani, în timpul războaielor napoleoniene, primului război mondial și celui de-al doilea război mondial. Stalin dorea să înființeze o zonă tampon între Germania și Uniunea Sovietică. Truman considera că Stalin a trădat înțelegerile de la Ialta. Stalin se simțea din ce în ce mai sigur pe poziții, având toată
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
perioada 1815-1827. A rămas orfan la vârsta de doi ani, în anul 1817, mamei revenindu-i dificila misiune de a îngriji pe cei trei copii, într-un an de mare secetă, calamitate naturală care se adăuga lipsurilor cauzate de războaiele napoleoniene ce sărăciseră ținuturile. Femeie profund credincioasă, mama sa reușește să depășească cu bine această perioadă și să-și crească copiii cu înțelepciune. Va fi pentru Ioan un exemplu excepțional de viață umană și creștină, exemplu care se va imprima în
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
piesei "Hoții" ("Die Räuber") de Friedrich Schiller. Scriitorul se refugiase la Mannheim din cauza constrângerilor ducelui absolutist de la Stuttgart, Karl Eugen. În anul 1839 această instituție a trecut din custodia princiară în cea a orașului. În timpul Revoluției Franceze și al Războaielor Napoleoniene orașul a fost cucerit, succesiv, de către francezi (1795) și austrieci, iar Palatinatul a dispărut ca stat (1803). Mannheim a intrat, prin reorganizarea teritorială impusă de Napoleon, în componența Marelui Ducat Baden. În anul 1799 fuseseră distruse zidurile de fortificație ale
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
în contact cu cercul romanticilor de la Berlin, din rândul cărora și-i alese ca prieteni pe muzicianul F. A. Morgenroth și pe poetul Zacharias Werner. La Varșovia Hoffmann preluă în 1806 postul de dirijor al „Societății Muzicale”. În același an trupele napoleoniene desființară administrația prusacă a Varșoviei, ceea ce determină, în vara lui 1807, plecarea lui Hoffmann la Berlin. Lipsit în Berlin de orice mijloc de trai, Hoffmann se stabilește în septembrie 1807 în Bamberg. La teatrul din acel oraș el preia întâi
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann () [Corola-website/Science/299534_a_300863]
-
ani: din 1863 până în 1869, pornind de la diverse fragmente pe care le avea de câțiva ani, astfel dezvoltând povestea și personajul eroului principal, un tânăr decembrist. Păstrând doar frânturi din ideile inițiale despre intrigă și schimbând cadrul narativ la războaiele napoleoniene, a început să contureze o operă de ficțiune istorică. Compozițional, imensa varietate de figuri (peste 550) și episoade este arhitecturată sub formă de cronică a vieții, în principal a câtorva familii din înalta nobilime rusă. Concentrându-se asupra membrilor a
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
ministru de interne și președintele Academiei de Științe. Este amintit în general pentru faptul ca în timpul activității sale, a pus în scenă un program viguros de rusificare în Polonia și Ucraina. Doi membri ai familiei au fost activi în timpul războaielor napoleoniene, Contele Petre Alexandrovici (1761 — 1844) ce a servit sub Suvorov în războaiele împotriva Turicei și a Poloniei. Alexandru Ivanovici Tolstoi (1770 — 1857) - venit dintr-o ramură colaterală a familiei, a moștenit titlul de conte și moșiile unchiului său fără copii
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
mari bătălii tactice, cum ar fi Cannae sau Blenheim. Unii istorici sugerează că Napoleon a avut atât de mult succes la Austerlitz încât a pierdut contactul cu realitatea iar ceea ce obișnuia să fie politica externă franceză a devenit "una personal napoleoniană" după bătălie. În istoria franceză, Austerlitz este recunoscut drept o victorie militară impresionantă, iar în secolul 19, când fascinația față de Primul Imperiu era la apogeu, bătălia a fost venerată de cei ca Victor Hugo, care "în adâncul gândurilor [sale]" auzea
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
Din 1809 până în 1811, Byron împreună cu prietenul său John Cam Hobhouse a fost plecat în prima călătorie (Grand Tour este un obicei pentru orice tânăr aristocrat englez) prin țările mediteraneene, trebuind să evite Europa Centrală și de Vest din cauza războaielor napoleoniene. Byron și-a început călătoria în Portugalia, unde a fost încântat de orașul Sintra pe care l-a descris într-o scrisoare către prietenul său Francis Hodgson drept cel mai frumos loc din lume, iar în "Pelerinajul lui Childe Harold
George Gordon Byron () [Corola-website/Science/299813_a_301142]
-
examen în anul 1800, obținând premiul al doilea. În 1801 iese câștigător și câștigă o bursă de patru ani la Roma, fiind în același timp acceptat ca student la Academia Franceză. Din păcate, finanțele imperiului francez fuseseră epuizate în războaiele napoleoniene. Drept urmare, tânărul pictor va trebui să aștepte 5 ani înainte de a pleca în Italia. În acest răstimp lucrează mult, iar în 1806 pleacă în Italia, lăsând la Paris o tânăra logodnică, pe Julie Forestier. Locuiește de ceva vreme în Roma
Jean Auguste Dominique Ingres () [Corola-website/Science/299285_a_300614]
-
Mihailovici Dostoievski s-a născut la 30 octombrie 1821, în timpul ultimilor ani de domnie ai țarului Alexandru I, ani care au reprezentat o perioadă haotică și instabilă din istoria Rusiei. Profund afectat de invazia franceză din 1812 și de Războaiele Napoleoniene, Alexandru I s-a afundat în misticism religios și iraționalism primitiv, ceea ce l-a împiedicat să adopte niște reforme necesare și cerute de populație. În schimb, țarul a intensificat sistemul de represiune a ideilor liberale și a tendințelor occidentale de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
glonț și fultuială), și erau în plus puțin precise. Baionetele erau un supliment folositor pentru arma de foc în cazul unui atac inamic care reușea să scape de tirul muschetelor eficiente pânâ la cel mult 100 de metri. În perioada napoleoniană, baioneta ajungea la 17 inch (43 cm) lungime, fiind atașată unei muschete de 2 metri lungime, ansamblul atingând dimensiunile unei sulițe sau halebarde de pedestraș din vremurile vechi. Primele baionete erau de tip "cep". Baionetele se înfigeau direct în țeava
Baionetă () [Corola-website/Science/299397_a_300726]
-
din secolul al XVIII-leași al XIX-lea prevedeau diferite tipuri tipuri de atacuri sau de apărare la baionetă. Armata britanică era în mod special cunoscută pentru modul de utilizare a baionetei, deși pe la începutul secolului al XIX-lea, în timpul războaielor napoleoniene, focul în rafale rapide a făcut ca modelul de luptă corp la corp al infanteriștilor să scadă în importanță. De-a lungul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea s-au experimentat diferite tipuri de baionetă. În marina Statelor Unite
Baionetă () [Corola-website/Science/299397_a_300726]
-
pentru a acoperi dificultățile economice și militare, ia amploare. Domnia sa a fost idealizată ca o perioadă în care coroana, parlamentul și biserica au colaborat cu succes. Această imagine fabricată de admiratorii săi protestanți, este durabilă și este reamintită în timpul Războaielor Napoleoniene, când Anglia era în pericol să fie invadată. În Epoca victoriană, legenda Elisabetei a fost adaptată ideologiei imperiale și la jumătatea secolului XX, Elisabeta a fost un simbol romantic al rezistenței naționale în fața amenințării externe. Istoricii J. E. Neale(1934
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
populație. În 1783, vulcanul a erupt, cu efecte devastatoare. În anii de după erupție, perioadă denumită (în islandeză, "Móðuharðindin"), peste jumătate din animale au murit. Circa un sfert din populație a murit în foametea ce a urmat. În 1814, în urma Războaielor Napoleoniene, regatul Danemarca-Norvegia a fost despărțit în două regate separate prin tratatul de la Kiel, dar Islanda a rămas dependentă de Danemarca. De-a lungul secolului al XIX-lea, clima țării a continuat să se răcească, ceea ce a dus la o emigrație
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
Ana de Bretania cu regele Franței. Din acest moment Bretania devine parte a Franței, având o anumită autonomie. În Rennes, până la revoluția de la 1789 și-a avut sediul, aproape tot timpul (cu excepția unei perioade la Vannes) Parlamentul Bretaniei. În perioada Napoleoniană orașul se extinde și importanța sa comercială crește odată cu constuirea canalului Ille-Rance ce leagă Marea mânecii cu Golful Biscaye. În urma unui incendiu care a distrus mare parte din oraș, acesta este reconstruit utilizând piatra, actualmente rămânând foarte puține case vechi
Rennes () [Corola-website/Science/297745_a_299074]
-
judecătorii tribunalelor superioare provinciale și teritoriale. Numai magistrații de la judecătorii sunt numiți de guvernele provinciale și teritoriale. Dreptul anglo-saxon (common law) predomină în toată Canada, mai puțin în Québec, unde sistemul de drept civil aplicabil este inspirat de Codul Civil napoleonian. Dreptul penal este de competența exclusivă a guvernului federal și este, astfel, uniform în toată Canada. Aplicarea legii penale, inclusiv judecătoriile penale, se face de către provincii, dar multe din ele au delegat puterile polițienești Poliției Regale Canadiene Călare (Royal Canadian
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
o pierdere deosebită, și în această perioadă se îmbolnăvește de mai multe boli: (zona zoster, colică renală) etc. O schimbare mare în viața lui Goethe, a fost anul 1806; pierderea prietenului Schiller și apropiatul război. După bătălia de la Jena soldații napoleonieni au jefuit și în Weimar. Pe data de 14 Octombrie 1806, doar mulțumită intervenției curajoase a Christianei, casa lui Goethe nu a fost jefuită. La scurt timp după aceste incidente, Goethe, în sfârșit legalizase relația cu Christiane (martorii erau, fiul
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
dispărut în 1637. Teritoriul ducatului a intrat sub controlul Brandenburgului și conform Păcii Westfalice, Słupsk a devenit o parte a provinciei brandenburge Pommern. Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial orașul a fost cucerit doar o dată, în 1807, în timpul războaielor napoleoniene. După Războiul de Treizeci de Ani, Słupsk a fost degradat la rolul orașului provincional — capitala provinciei Pommern a fost Stargard Szczeciński — dar economia locală s-a stabiizat. Dezvoltare constantă și dinamică a Prusiei și conjunctură economică bună au dat impuls
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
1675-79) dar această tentativă s-a soldat cu un eșec. După Marele Război al Nordului (1700-21), Danemarca a reușit să recucerească părțile din Schleswig și Holstein în care domnea casa de Holstein-Gottorp în 1721 și, respectiv, în 1773. În Războaiele Napoleoniene, Danemarca a încercat la început să rămână neutră și să facă comerț atât cu Franța cât și cu Regatul Unit și a aderat la Liga Neutralității Armate împreună cu Rusia, Suedia și Prusia. Britanicii au considerat aceasta un act de ostilitate
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
a fost capitala Braziliei din 1764 până în 1960, când guvernul a fost transferat la Brasília, dar el a rămas unul dintre cele mai importante orașe din țară, al doilea ca mărime după Săo Paulo. Între 1808 și 1821, în timpul invaziei napoleoniene a Portugaliei metropolitane, orașul a devenit capitala Portugaliei și a imperiului portughez. Orașul este împărțit adesea în centrul său istoric (Centro), Zona de Sud cu atracțiile ei turistice (plajele sale sunt cunoscute pretutindeni în lume), Zona de Nord, dezvoltată industrial
Rio de Janeiro () [Corola-website/Science/297877_a_299206]
-
și a participat la formarea intelectuală a fiilor săi până în pragul morții sale premature. Sora sa, Christiane va preda mai târziu la Stuttgart și a fost internată într-un azil psihiatric. Fratele său mai mic a fost căpitan în armata napoleoniană, în perioada campaniei din Rusia. Wilhelm va studia în gymnasium- ul din orașul său natal, unde va fi un școlar model. Sora sa mărturisește că el învățase prima declinare latină la vârsta de cinci ani și că perceptorul său i-
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
viking în Groenlanda, Danemarca-Norvegia a început să boteze nativii inuiți groenlandezi și a fondat colonii de comercializare de-a lungul coastei, ca parte a aspirațiilor sale de putere colonială. În 1814, atunci când Norvegia a fost separată de Danemarca după războaiele napoleoniene, coloniile, inclusiv Groenlanda, au rămas sub controlul Danemarcei. În timpul celui de al doilea război mondial Groenlanda s-a detatașat de Danemarca (atunci sub ocupația Germaniei), atât din punct de vedere economic cât și social, și s-a apropiat de Statele Unite
Groenlanda () [Corola-website/Science/297954_a_299283]