10,211 matches
-
mai exista o foaie, adăugată an textul Agendei, ăn care sunt, după obiceiul scriitorului, trecute toate zilele an care acesta lucrase la Sub pecetea tainei. O examinare atentă a ănsemnărilor de atelier ne atestă cum, pe masura ce se apropia de sfârșitul narațiunii, Mateiu ai acorda tot mai puțină vreme. Datele privind același interval de timp din Jurnal certifică tot mai mult sporirea tensiunii pasionale pentru E.B., dimpreună cu măsurile compensatorii severe luate. Dezamăgirea sentimentală a mers an pas cu pierderea interesului pentru
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
unor penalități. ămprejurarea că un scriitor așa de grijuliu cu ultima formă a scrisului sau acceptase un termen scurt ne lasă impresia că el consideră a avea anca foarte putin de lucrat la carte. Cum Sub pecetea tainei este o narațiune cu sertare, autorul ar mai fi putut-o ămbogăti cu alte episoade, ansa ținând seama de ăncetineala cu care scria, de termenul pe care-l acceptase, ănclinăm a crede că intenționa să sfârșească românul cu episodul Lenei Ceptureanu, dus an
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
ia an considerație structura intimă a tuturor episoadelor - an care explicația unor fapte izolate este lăsată an suspensie, spre a conchide că, dacă episodul final nu este terminat, atunci nici celelalte nu sunt, cu atat mai mult cu cât ultima narațiune n-ar fi "nici mai misterioasă, nici mai laconica decât precedentele." Un argument material că episodul final nu a fost lăsat neterminat - sau mai precis că aceasta a fost voința autorului de a lăsa cititorului ultimul cuvânt - ar fi folosirea
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
care nici nu s-ar mai ridică problema schimbării de sex a celui de-al doilea vizitator al Lenei Ceptureanu. E aici, ăn fapt, o dispută ăntre lectori convinși de aserțiunea lui Mateiu că nu scria primul cuvânt dintr-o narațiune ănainte de a-i fi stabilit an amănunțime resorturile și chiar cuvântul de ăncheiere (an care caz paragraful final cunoscut ar fi putut fi elaborat chiar primul!) și un posibil diletantism al autorului care-și modifică registrul, trecând de la românul
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
din urmă este numai un subprodus al celui dintâi, chiar dacă-și are regulile sale - de fier. Oare an acest joc a stăpânit Mateiu I. Caragiale toate piesele? Dacă nu, știm atunci și din care motiv n-ar fi fost terminată narațiunea, ăn care n-am mai recunoaște o succesiune, o coerentă internă. De remarcat, cu titlul de anecdota, ca la apariția volumului, critică vremii nu a dat o atenție deosebită ultimei opere românești a lui Mateiu. an prefață la volumul de
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
puștilor unor soldați analfabeți și autoîngroparea într-un morman de cărbuni dintr-un tren de marfă), să descrie panoramic mulțimi în mișcare (cum ar fi mulțimile de demonstranți mobilizate de stânga franceză), să efectueze un du-te-vino între prezentul și viitorul narațiunii, pentru a face cunoscută din timp evoluția celor situați la un moment dat în prim-plan. Un adevărat tur de forță îl constituie portretizarea unor personaje foarte greu de portretizat, ca Eugen Lovinescu, Camil Petrescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
am oprit nu departe, la editura Boréal unde am cumpărat cartea de mare succes a lui Dany Laferriere „Enigma întoarcerii” și am început să o răsfoiesc cu multă curiozitate. Mi-a plăcut de la primele rânduri. Stilul haiku, versuri amestecate cu narațiunea și un subiect comun fiecăruia dintre noi: „vestea care cade în miez de noapte, apelul telefonic fatal, pe care orice om, la vârsta maturității, îl primește într-o zi tatăl tocmai a decedat!” Dany pleacă la New York, în căutarea unei
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
bine scrisă. De fapt, întregul material al Cărții cuceririlor pare sacrificat în această prefigurare a eschatologicului, a apropierii zorilor unei înspăimântătoare "dies irae". Pentru că, înainte de toate, Cornel Ivanciuc stăpânește că nimeni altul un limbaj cu multiple valente, care asigură liantul narațiunilor sale. Un debut spectaculos, care oferă un spectacol total al scriiturii.
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
Dabija a făcut un spectacol după Manuscrisul găsit la Saragosa am avut o reținere, probabil dintr-o neputința personală, neimaginîndu-mi cum un roman stufos, cu complexe trimiteri culturale, copleșitoare pe alocuri, poate fi ordonat într-un scenariu dramatic în care narațiunea să fie atenuata și revelate alte mijloace de expresie. De aceea, înainte de premieră ce a avut loc de curînd și în România (pentru că spectacolul s-a jucat în premieră mondială în cadrul Festivalului Theater der Welt de la Berlin, la sfîrșitul lunii
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
pe muchie de cuțit, care acoperă că un val montarea lui Alexandru Dabija. Cheia concepției sale regizorale, ideea de "teatru-n teatru" mi se pare a fi și clou-ul mizanscenei. Interpretare deloc forțată și perfect justificabila prin esență acestei narațiuni foiletonistice, interpretare care cred că l-ar fi cucerit și pe enciclopedicul Potocki care și-a urcat ficțiunile în balon, a călătorit că un Icar deasupra Varșoviei, privind lumea de sus, cu detașarea pe care ți-o da distanță. Eu
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
stăpînire conștiințele cetățenilor săi, n-au avut nevoie de o argumentare, care le-ar stîrni circumspecția, prudență, spiritul critic: "Așa se face că tînăra literatura sovietică a fost inundată, începînd cu anii ^30, de cele mai leșinate și mai schematice narațiuni, descinzînd direct din sub-literatură și uzînd de toate trucurile lacrimogene; narațiunea a devenit previzibilă în cel mai înalt grad, personajele s-au împărțit în îngeri și demoni, fără nuanțe intermediare etc. Dacă trecem dincolo de stratul ideologic ocazional, regăsim în proza
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
care le-ar stîrni circumspecția, prudență, spiritul critic: "Așa se face că tînăra literatura sovietică a fost inundată, începînd cu anii ^30, de cele mai leșinate și mai schematice narațiuni, descinzînd direct din sub-literatură și uzînd de toate trucurile lacrimogene; narațiunea a devenit previzibilă în cel mai înalt grad, personajele s-au împărțit în îngeri și demoni, fără nuanțe intermediare etc. Dacă trecem dincolo de stratul ideologic ocazional, regăsim în proza sovietică la care ne referim toate clișeele românului popular și ale
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
aducând la lumină nuvele, povestiri uitate de vreme. Cosmopolitismul târgului balcanic (evrei, turci, armeni, chinezi chiar) apare la Sadoveanu cu o notă extrem de particulară: "Specificul textului cu tematică orientala este dat de caracterul sau subiectiv-polemic prin care naratorul își structurează narațiunea și o controlează printr-o regie mediata ideologic. Personajele sadoveniene de acest tip sunt caracterizate prin însăși naționalitatea lor. Un statut aparte îl are occidentalul, alteritatea absolută, complet neintegrat, purtând titlul generic de "neamț"; ocupația este cea care definește în
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
ieșit din comun, în mod explicit, ca pe un miracol, cititorul se... liniștește, înțelegând că este vorba de o poveste. Iar dacă balanța se înclină spre o explicație științifică, se ajunge și mai direct la un sentiment al normalității. Atunci cand narațiunea este legată de stilul de viata comunist, scriitorul tinde să accentueze caracterul miraculos al întâmplărilor, în replică la scientismul demagogic și ateismul vulgar practicate de autorități. Așa se petrec lucrurile și în cartea lui Mihail Gălătanu. Cititorul rămâne la sfarsit
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
prin reorientarea spre un moment istoric autentic, conștiința lui istorică se poate, finalmente, formata. Cu această nouă conștiință, eroul spune că „ne umanizează doar iluziile și felul în care ne justificăm eșecul prematur”. Dobândind și un nou sentiment al timpului, narațiunea se concentrează în jurul acestuia, încetinit în apropierea tulburărilor decembriste. Jurnalul de campanie, cu inițierile de la Hațeg și infernul din Bărăgan, cu plictisul din Caracal, timpul soldatului novice din prima parte a romanului se transformă odată cu zilele Revoluției într-unul al
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
ca un set de monografii dedicate principalelor figuri istorice - deși firul istoriei este, firește, urmat cu fidelitate -, ci ca un soi de, aș spune (dacă nu m-aș teme de suprainterpretare), critifiction. În orice caz, într-o manieră care îmbină narațiunea de idei cu evocarea confesivă, într-o tandră identificare cu obiectul cercetării. După război și după ce, împreună cu Biserica Greco-Catolică, al cărei preot era, Radu Brateș va fi eliminat din spațiul public de regimul comunist, el va continua, totuși, să se
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
permanență hiperluciditatea autodistructivă, teama de ratare și tentația introspecției duse până la ultimele ei consecințe. Unele stridențe stilistice s-ar fi cerut remediate în roman, și un mai atent dozaj al fluxului evenimentelor narative ar fi oferit cu siguranță impresia unei narațiuni mai bine conduse, dar Noaptea soarelui răsare incită mereu prin amestecul deconcertant al confesiunii oneste, dublată de autoironie și umor, cu reconstituirea amplă a imaginii unei epoci, trăite din perspectiva și condiția intelectualului incapabil să se integreze într-o lume
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
poet, dar și ca autor al romanului Mortido, O. Nimigean a fost caracterizat îndeosebi prin termeni care țin de sfera optzecismului postmodernist: histrionism poetico-stilistic, prestidigitație, disponibilitate experimentală, ludic și (auto)ironie, ostentație intertextuală, sarabandă livrescă. Odată cu Rădăcina de bucsau, o narațiune autenticistă cu trenă simbolică, în care miza existențială surclasa jerbele esteticului, ex(-) centricul O. Nimigean a părut să fie acceptat, cu bilet personalizat, în „loja“ literaturii. E drept că unele voci critice încercaseră, încă de la apariția volumului de versuri nicolina
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
de farsă donquijotescă la Radu Mareș. Cel din urmă e interesat de întreținerea unei insațiabile curiozități, o psihologie a pândei ce va fi coroborată cu singurătăți discutabile. În plus, Radu Mareș nu arată interes pentru emfaza misogină. Nici nu caricaturizează narațiunile eroinelor. Dar să vedem despre ce e vorba. În O bătaie în ușă, un turist se cazează la o femeie stranie, Eleni, bucurânduse de o insulă grecească pentru trei zile. Apariția celeilalte Eleni, însărcinată în șapte luni, descumpănește, iar o
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
la munte, însingurat, ce salvează la un moment dat o țigăncușă împotmolită cu mașina în troiene. Antimetafizica este o meditație kafkiană asupra sinuciderii, mai precis a execuției perfecte, surprinsă în dialogul unui scriitor fără subiecte și un intelectual însingurat. Ultima narațiune, Linii și cercuri, este povestea unei foste arhitecte, Irina: exilată în Italia, ea spune unui scriitor povestea ei din comunism, una despre prietenie și singurătate, ajungând până la Revoluția trăită la fel de nelămurit ca triunghiul prieteniei cu Doru și Iulian. Cele patru
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
artistul? Depoziția sau Compoziția? Formula acestei literaturi este prin definiție ambiguă, frontierele dintre domenii sunt uneori, deseori, fluide, există apoi momente care privilegiază un anumit tip de lectură în dauna celuilalt, iar opțiunile tranșante sunt pândite de capcane și riscuri”. Narațiunea lui Norman Manea se încheie într-o notă de aparentă nerezolvare a conflictului, de întoarcere obsesivă în punctul de plecare, în măsura în care autorul mărturisește: „Plecarea nu mă eliberase, întoarcerea nu mă întorsese. Îmi locuiesc stânjenit biografia”. Singurătatea esențială ce prinde contur
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
and the Jazz Tradition (Cambridge University Press, 2010), Whyton explorează căile prin care relatările non-ficționale despre jazz pot fi interpretate drept fictive, jucând un rol esențial în edificarea fanteziilor și a miturilor problematice. Pe de altă parte, el examinează potențialul narațiunilor ficționale de a deveni comentariu critic, cum se întâmplă în cărțile unor Michael Ondatjee, Geoff Dyer și Roddy Doyle. Tot de la un volum propriu a pornit și jazzologul olandezo-belgian Matthijs De Ridder: Ritmuri rebele (Rebelse ritmes) - o istorie culturală „swingată
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
se confunde cu) (auto)biografia, memoriile de călătorile, reportajul literar etc. Despre Emmanuel Carrère se știe că este unul dintre cei mai importanți scriitori francezi ai momentului, deja deținător al unei formule literare proprii, o combinație între reportajul literar și narațiunea, semi-confesivă, scrisă la persoana I, mixaj pe care el însuși îl numește „roman non-ficțional”. După ce, la începuturi, scrie ficțiune, experimentând și încercând să inoveze cu orice preț, dar având, cu toate acestea, un ecou modest, John Updike îi remarcă, în
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
radical opuse? Carrère îi dă dreptate și decide să-i îndeplinească visul din copilărie: să facă din el un erou. Și, cum istoria nu i-a dat ocazia să fie erou (poate și pentru că marii eroi, la fel ca marile narațiuni, au dispărut), măcar în literatură să devină unul. Deși se folosește, în aparență, de convențiile genului biografic, propunându-și să spună povestea vieții unui ins excepțional, cartea are o solidă ramă confesivă, în care autorul e prezent cu numele lui
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
tastatura de PC, pe care-și grafiază articolele și recenziile destinate revistelor „Apostrof”, „Ex Ponto” și încă altele. Nu știu dacă e un tastator de cursă lungă; nu cunosc, vreau să spun, dacă tot pe acest „suport” își gravează și narațiunile biografic-evocatoare ori nuvelele și povestirile pe care le izvodește de la o vreme. Căci în ultimii ani Al. S. s-a revelat și ca autor de literatură, dând la iveală o memorialistică cu totul remarcabilă, în cărți ce se numesc Efectele
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]