7,852 matches
-
un punct înainte, naratorul se identifică cu personajul, oricât de mărunt sau de trivial ar fi acesta. În cel mai original român, Bunăvestire, neînsemnatul agent de vânzări Grobei (ce nume extraordinar!) se brebanizează, capătă statura unui mare profet politic, în vreme ce naratorul Breban se grobeizează, comportându- se și vorbind că personajul lui. Neînțelegându- se acest lucru (descris de Ortega Y Gasset în legătură cu sanchopanzizarea lui Don Quijote și quijotizarea lui Sancho Pânză), i s-a reproșat lui Breban că scrie rău. Doar că nu
Nicolae Breban, 80 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2824_a_4149]
-
natură să sporească interesul oricărui cititor fascinat de exercițiul hermeneutic. Se privesc, așadar, în oglindă, de cele mai multe ori, eroinele - Nadina, Manuela, Emilia, Dania, Adela, Clară, Felicia, Yvonne, Ioana. De fapt, adesea ele sunt surprinse văzându-se, de privirea voyeură a naratorilor, ei înșiși, aproape toți, "miraculos efeminați" (după o expresie dragă lui Barthes). Un singur personaj (și, la modul extrem de subtil, chiar naratorul) își asumă ambiguitatea sexuală: cel din prozele lui Mircea Cărtărescu. E refăcuta apoi "scenă", readus în memoria cititorului
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
Dania, Adela, Clară, Felicia, Yvonne, Ioana. De fapt, adesea ele sunt surprinse văzându-se, de privirea voyeură a naratorilor, ei înșiși, aproape toți, "miraculos efeminați" (după o expresie dragă lui Barthes). Un singur personaj (și, la modul extrem de subtil, chiar naratorul) își asumă ambiguitatea sexuală: cel din prozele lui Mircea Cărtărescu. E refăcuta apoi "scenă", readus în memoria cititorului contextul, recapitulate prompt sugestiile unor critici care s-au exersat în aceeași zonă sau într-una tangenta, pentru că în etapa următoare Corina
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
se regăsește în obsesia frontierei, deosebit de puternică pe malurile Mureșului, dar Occidentul este perceput mediat, relativizat, rămîne doar "un fel de Occident pe care il vedeai trecîndu-ti prin preajmă". Nu se poate vorbi în această carte de un concept de narator, de personaj, de derulare epica tradiționale. Un roman postmodern, din care nu lipsesc narațiunea la viitor sau la persoana a doua, intertextul parodic, descrierea cu funcție narativa, notele de subsol auctoriale, separarea discursului naratorului de cel al personajelor printr-un
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
această carte de un concept de narator, de personaj, de derulare epica tradiționale. Un roman postmodern, din care nu lipsesc narațiunea la viitor sau la persoana a doua, intertextul parodic, descrierea cu funcție narativa, notele de subsol auctoriale, separarea discursului naratorului de cel al personajelor printr-un corp de litera diferit, ca expresie a unei minunări modeste că cei atît de clar prezenți acolo ar mai avea nevoie să fie dirijați în a-și configura destinul de personaje. Singurul privilegiu cert
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
ar putea deveni personajele: "Însemnările care urmeaza (după ani de absență din locurile adolescenței și ale copilăriei) le va redacta, sau și le va mormăi în barbă, unul dintre protagoniștii scenelor care urmează. Ar putea fi junele acela...", să delege naratori din cei mai ciudați. Personajele sînt cele care scriu povestirea, ele sînt cele care își caută locul în această "reverie bine articulata epic pe marginea Mureșului". A povesti și, în ultimă instanță, a scrie ficțiune secularizează un act ritualic pînă
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
Domnului va deveni "Notarul" Învierii, heraldul universal al acesteia, celebri convertiți Nicodim, Longinus, Iosif din Arimateea, vindecările, pildele, maieutica divină pe înțelesul ucenicilor - viitori apostoli, bunul samaritean, Muntele Măslinilor, Calvarul, Mater Dolorosa s.c.l. Scriitorul are felurite strategii de narator și interpret, de la parafrazarea citatului evanghelic la topirea insesizabila a profunzimii acestuia în text, de la comentariul mai lung sau mai scurt ridicat la putere prin autoritatea evangheliștilor convocați, până la metaforă revelatoare a faptelor și petrecerii lui Iisus pe pământ și
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
în sine este în esență nemodificata. Lipsește jurnalul lui Robinson, adică un intreg palier al discursului românesc, cel al solilocviului protagonistului, rezumat, aici, de comentariul auctorial. De asemenea, numeroasele referințe biblice au dispărut complet. Un Robinson asimilat complet în glasul naratorului apare drept un personaj într-un fel mai vulnerabil, mai putin conștient de cele ce i se întîmplă, pentru că e mai puțin reflexiv. Dar tocmai de aceea e și mai uman, măi emoționant felul în care își domesticește singurătatea și
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
primul țipat de durere al victimei, toate detaliile crimei par înregistrate de un martor imparțial, dar parcă și de protagonistul însuși. Această perspectivă straniu duală, detașata și implicată deopotrivă, e asigurată de fapt de felul în care e construită instanță naratorului, un personaj care vorbește la persoana întîi și care se deplasează după cum poftește în planul temporal al românului. Dar, ca toate celelalte personaje din român, si naratorul e implicat în poveste, moartea îl atinge și pe el. Faptul că descrierea
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
implicată deopotrivă, e asigurată de fapt de felul în care e construită instanță naratorului, un personaj care vorbește la persoana întîi și care se deplasează după cum poftește în planul temporal al românului. Dar, ca toate celelalte personaje din român, si naratorul e implicat în poveste, moartea îl atinge și pe el. Faptul că descrierea crimei e lăsată pentru sfîrșit reprezintă, după părerea mea, o parodiere a altei convenții de român polițist. Termenul "parodiere" sugerează îndeobște asocierea cu umorul, de aceea va
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
pot fi înțeleși în profunzime și urmăriți în traseele memoriei și în aspirații. Dacă Ștefan Câltia, dintre artiștii plastici, cu spectacolul lui neobosit și cu imaginarul sau plin de voluptăți epice, populează memoria îndepărtată a lui Ilfoveanu, Ștefan Agopian, ca narator și că regizor al unei lumi fabuloase, este jumătatea lui simbolică. Sau, din celălalt unghi, Ilfoveanu este jumătatea simbolică a lui Agopian. În orice caz, pe plajă dintre Athos și Isarlâk ei sînt împreună; Agopian mai aproape de Isarlâk - un amestec
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
face parte din personalitatea să. Povestirea Crimă, de fapt un roman scurt și alert, din care ar putea rezulta cândva un film de succes, are structura unei narațiuni detectivistice. Scrisă la persoana întâi, povestirea îl aduce în prim-plan că narator și personaj pe un un tanar arestat, care se spovedește cititorului și, din când în când, avocatului său (astfel încât cititorul apare că un judecător ideal). Asupra tânărului planează acuzația că și-a ucis iubita, aruncând-o în fața metroului. În realitate
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
fantastic sau perspectiva insolita provine dintr-o înnobilare deloc bufona a faptelor celor mai prozaice. Pe de altă parte, într-un român mult ulterior celui de care este vorba aici (Caiet pentru..., 1984), Alexandru George face un adevărat joc cu naratori, intercalând formulă celebra cu misteriosul caiet găsit și intitulând unul dintre capitole " Text și intertext". În alt român (Dimineața devreme, 1987) există chiar un fel de intertextualism, autorul incluzând pagini dintr-un român de aventuri. Fiecare capitol e asezonat cu
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
părți ale românului nu delimitează perioade și nici nu marchează neapărat o înaintare cronologică.Sunt mai degrabă reluări și nuanțări conforme cu un suveran principiu memorialistic. Încă din prima parte suntem familiarizați cu locurile și cu aproape toate personajele cărții. Naratorul e un tanar întors de curand din Germania unde și-a continuat studiile de filosofie începute în țară. Ne aflăm în jurul anului 1926. Cameră din casă părinteasca și Bucureștiul interbelic fac pandant pensiunii berlineze și unei Germanii marcate de agitațiile
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
Germania unde și-a continuat studiile de filosofie începute în țară. Ne aflăm în jurul anului 1926. Cameră din casă părinteasca și Bucureștiul interbelic fac pandant pensiunii berlineze și unei Germanii marcate de agitațiile de stradă premergătoare crizei din 1929. Obsesia naratorului pentru spatiul-casă prilejuiește multe pagini savuroase. Interioarele sunt descrise cu fast și farmec livresc și nu o dată camerele în sine reprezintă catalizatori ai memoriei. Prefacerea imobilului în care s-a născut marchează prima criză importantă în viața naratorului. Transformarea casei
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
1929. Obsesia naratorului pentru spatiul-casă prilejuiește multe pagini savuroase. Interioarele sunt descrise cu fast și farmec livresc și nu o dată camerele în sine reprezintă catalizatori ai memoriei. Prefacerea imobilului în care s-a născut marchează prima criză importantă în viața naratorului. Transformarea casei aici înseamnă însă, practic, adăugarea unui etaj care copiază identic parterul. În altă parte (Caiet pentru...), eroul intra într-un vechi conac boieresc alterat definitiv de stăpânii noului regim. Dintre figurile memorabile, unchiul Petrus, un puști năstrușnic până la
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
o amintește pe nemuritoarea doamna Compson din românul lui Faulkner. Un personaj fermecător, frate bun cu fabulosul Melchiade màrquezian și cu ceva din Lică Trubadurul este omnipotentul Picu Mardare. Dragostea este în acest român o umbră fără consistentă, fără împlinire - naratorul e îndrăgostit de Ama, o femeie sofisticată și misterioasă cu care întreține o chinuitoare amiciție în timpul studiilor în Germania. Dar principiul lui Alexandru George, enunțat într-un eseu, este că "o dragoste neîmpărtășita nu e dragoste" și că "atunci când nu
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
interbelică, privită cu o explicită simpatie. Expoziția jubiliara ca simbol al României europenizate în timp record, cursele de cai ce adună o splendida protipendada, vacanțele la mare, vizitele în saloanele marilor familii, pensionul Notre-Dame de Sion unde învăța Adriana, sora naratorului, sunt toate elemente ale unei lumi interzise cândva și idealizate astăzi. Alexandru George, Oameni și umbre, Editura Albatros, București, 1996, 516 pag., 8000 lei.
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
înțelegerea și expresia artistică, li se mai poate adaugă încă una: relația cu scrisul, cu textul, cu lumea virtuală a cuvintelor; cu textul literar în genere și cu textul că experiență proprie. Ion Popescu-Negreni rămîne și aici un realist, un narator spontan, neelaborat, care amestecă informația banală cu judecată morală și observația neutră cu notația autoreflexivă și cu tonul imnic, uneori cu accente de jelanie biblică. El nu scrie propriu-zis, adică nu scrie pentru alții. Cartea să de memorialistica, apărută în
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
mai mare măsură dependenți pe cititori de farmecul scrisului sau. Deși... nu mai este vorba de exact același farmec. În volumul anterior, și în special în primă nuvelă din cuprinsul lui, elementul de atracție îl constituie recitalul de ironie al naratorului pe tema snobismului intelectualului new-yorkez, care nu face un pas fără să consulte un psihiatru. Este o ironie-spectacol de foarte bună calitate, bazată pe paradoxuri și exerciții de reducere la absurd la fel de captivante că un numar de jonglerie. În românul
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
noi" sau, în altă parte, când ajunge la concluzia că brânză primită ca ajutor din Olanda (în primele luni ale anului 1990) era menită "să deschidă calea berii la cutie". În câteva din aceste cronici, asistăm la o reificare a naratorului, fapt ce dă naștere unor efecte unice: lumea e văzută din perspectiva unei uși, a unui picior de "secretar luichenz" (apar mai peste tot la Ioan Lăcusta aceste "evoluții metonimice de la numele proprii de produs (marca, firma) la un nume
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
vizitiu - nuvele (Ed. Albatros, 1990); Geografie cu îngeri - jurnal fabulatoriu (Ed. Eminescu, 1997). Reeditându-și volumul subintitulat roman, autoarea rămâne fidelă unei specii de graniță, am zice interdisciplinare, la confluența monologului nesfârșit cu introspecția morală a acelui Tu mărturisitor și narator în același timp. Evocarea unor momente emblematice din copilărie, adolescență și prima tinerețe are darul psihanalitic de a atesta o anume fatalitate biografică, umană intelectuală și caracterială. Fatalitate convertibilă în inflexibilitate, imperativ moral, sacrificiu. Cele 222 de pagini de "Exerciții
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
de a scrie prin care tradiția este în același timp lichidată și confirmată cu nostalgică iubire". Remarca mi se pare atît de importantă pentru că în ea stă, cred eu, actualitatea lui Thomas Mann. Un discret filon parodic, omniprezent, subminează autoritatea naratorului omniscient, aruncînd totodată valul unei ambiguități și a unui indefinit misterios asupra destinelor narate, a personajelor și întîmplărilor. E un parodic complex și flexibil, în măsura în care el funcționează intertextual dar și intratextual, ca o conversație între nuvele, între nuvele și scrieri
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
mîngîiere", care însă lui Albert cel muribund "i se așezau ca o dulce povară pe inimă și o făceau să bată tot mai încet și mai fericită". Parodicul, în "Dulapul de haine", vine în final, în doar cîteva vorbe, cînd naratorul refuză un deznodămînt, ba chiar se derobează de întreaga responsabilitate a povestirii. Rostul parodicului nu este însă, precum în tehnica postmodernă, de a pulveriza convenția tocmai făcînd-o evidentă, ci mai curînd, cred eu, el ține de un palier mult mai
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
care devine astfel (cred) însăși realitatea - o himeră deci - sau o alternativă, o închipuire a acesteia. Poate, un surogat. De fapt, un delegat. Și al realității și al sinelui. Căci fără a o dori - totuși, printr-un fel de exorcism -, naratorul își transferă spaimele asupra unei tinere ce - în oglinzi - în locul propriului ei chip, ajunge să îl vadă, obsedant, pe al lui. În încercarea disperată de a scăpa din mreaja chipului mereu multiplicat, ca într-un coșmar, fata acoperă oglinzile. Cum
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]