778 matches
-
în casă mă nevoiam și mă bleojdeam în curte ca să văd cum anume ninge peste brad și peste straturile de flori, de zorele și de trandafiri din aceia cățărători. Vara la pescuit și, mai apoi, la Cina creștină Când e nasol, când istoria năvălește apocaliptic, e vremea să ne retragem în munți, în izolare, în pustie. Îmi aduc aminte de 16 decembrie '89 când am răgușit cântând Deșteaptă-te române, poate cel dintâi dintre cei de acolo, știe asta și Gheorghe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ridică și zise: — Oricum, McPake ne duce la o petrecere, așa că hai să mergem. Rima, tu nu dai doi bani pe modă, nu mai pretinde că citești revista aia și ai grijă de Lanark. încearcă să-l aperi de chestiile nasoale care i s-ar putea întîmpla. Eu nu pot. O luă spre scări. Toal, McPake și Sludden se hliziră unii la alții și se prefăcură că-și șterg sudoarea de pe frunte. Se ridicară cu toții. Sludden îi zise lui Lanark: — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre termosuri: — E o idee bună. Cantina-i prea aglomerată ca să te simți bine. Mda, și prea scumpă. Cu o bursă ca a noastră, tre’ să facem economii. — După ce mutră faci, nu prea apreciezi lecția, zise celălalt acuzator. — Nu, e nasoală, așa-i? — Așa crezi? Nu trebuie oare să stăpînim diverse tehnici înainte de a le pune în practică? — Dar tehnica și practica sînt unul și același lucru! Nu putem desena nimic bine dacă lucrul nu ne interesează, și învățăm să desenăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care a fost martirizat în 1684, zace sub ea. Presupun că la vremea aceea, regiunea era o mlaștină sălbatică. A fost împușcat de trupele guvernului pentru că îl slăvea pe Dumnezeu fără carte de rugăciuni, compunînd cuvinte în timpul mersului.... O chestie nasoală? Nu, o problemă de lege și ordine. Oamenii care refuzau să se roage citind o carte aprobată puteau submina guvernul rugîndu-l pe Dumnezeu să-o schimbe. Așa că poc-poc, ura, Jimmy Nisbet. Dar peste patru ani a apărut o altă serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vulpe? Vulpe ecologică? De primă mînă? Eu de obicei nu gîndesc cu asemenea cuvinte, dar acum mi se par potrivite. Da, mîine o să vorbesc cu Wilkins. O să ne tîrguim viclenește, dar fără compromisuri. Fără compromisuri. O să improvizez. O să joc tare, nasol, murdar, depinde cum dă cărțile. O să le țin pe-alea fierbinți în mînecă, și-apoi cîteva, dar fără compromisuri! Dacă vor s-arunce o regiune la crocodili, asta n-o să fie Unthank, în această privință sînt hotărît. Lui Monboddo îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
culcat sau în picioare. Scoțându-și cizmele, începu să-și examineze tălpile mari ca niște lespezi. — O, Doamne, exclamă o voce de deasupra lui Ignatius. Pe cine văd eu aici? Am venit să mă uit la expoziția asta îngrozitoare și nasoală și pe cine găsesc ca exponat numărul unu? Pe fantoma lui Lafitte, piratul. Ba nu, e Arbuckle cel Gras. Sau poate Marie Dressler? Lămurește-mă repede că mor. Ignatius privi în sus și-l văzu pe tânărul care cumpărase pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta? — O călugăriță sibilă din Evul Mediu. Ea mi-a călăuzit viața. — Ești pur și simplu fantastic, spuse vesel tânărul. Și, cu toate că nu mi-am închipuit că poate fi posibil, te-ai îngrășat. Unde o să sfârșești? E ceva incredibil de nasol în obezitatea ta. Ignatius se ridică în picioare și îl înțepă pe tânăr în piept cu sabia lui din plastic. — Ține asta, nerușinatule, strigă Ignatius, înfigându-și sabia îi sveterul de cașmir. Vârful sabiei se rupse și căzu pe dalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să mă ajute. — Da. Așa să faci, spuse Ignatius înviorat. Începe să te organizezi la toate nivelurile. — O, nici nu mi-a trecut prin gând că ești o persoană atât de amuzantă. Erai foarte ostil în barul acela oribil și nasol. — Personalitatea mea are multe fațete. — Mă uluiești. Tânărul privi spre costumul lui Ignatius. Și când mă gândesc că te lasă liber să umbli așa pe străzi. Într-un fel, te respect. — Îți mulțumesc foarte mult. Vocea lui Ignatius era blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
seara aceea, nu voia s-o abandoneze. — Bună dimineața! zise ea veselă. — Bună dimineața, Kitty! Cum merge? Întrebă Desert Rose foarte Încet. — Totul e minunat, zise Kitty, simțindu-i supărarea. Nu pari prea veselă. Cum a fost la verișoara ta? — Nasol! Iar ne-am certat. — Iaaar? I-am povestit despre cearta mea cu Charlie și mi-a sărit În cap. Doamne, ce călătorie cretină! Un coșmar. Și asta nu e tot. Sunt foarte, foarte speriată. — De cine? — De poliție! murmură ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din spatele unei clădiri de cărămidă, fără ferestre, scuturată din temelii de o muzică puternică. CÎnd ies afară, pare că sînt minus treizeci de grade și cam asta este și temperatura neliniștii lui Wakefield. Este sigur că Înăuntru Îl așteaptă ceva nasol. — Ăsta este fostul liceu, Îi explică Maggie. După ce a fost abandonată, clădirea a fost preluată de artiști. Împinge ușa și se trezesc Într-o aulă mare și plină de fum, În care o mulțime de oameni dansează pe muzică bluegrass
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tot orașul și au luat cu asalt hotelul unde stăteau delegații, pentru a nu-i lăsa să ajungă la reuniune. Oameni revoltați! Gaze lacrimogene! Reporterii se calcă pe picioare la locul răscoalelor și unii dintre ei se regăsesc la capătul nasol la bastoanelor. Purtătorul de cuvînt al unui grup francez pacifist Își expune obiectivele: — SÎntem aici ca să Împiedicăm dispariția camembertului! Oricît ar fi de greu de crezut, Wakefield Îl recunoaște pe tip. Magazinul lui, cea mai fină prăvălie de brînzeturi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de asta. Este uimitor cît de multe lucruri nu știu oamenii. Ai auzit vreodată de porumb modificat genetic? Băiatul are un rînjet foarte potrivit vîrstei sale și miroase dulce a sac de dormit, lipsă de dușuri și tinerețe. — Și e nasol porumbul ăsta modificat genetic? Îl ațîță Wakefield. Băiatul Întoarce capul a exasperare. — Scuză-mă, insistă Wakefield, dar ce este, mai exact, imperialismul cultural? Băiatul Întoarce ochiul lui sănătos către Wakefield. — E atunci cînd copiii indieni se joacă cu Mickey Mouse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îmi spun Lou. Și drumul a fost groaznic. Mă tot tratau ca pe-un copil, iar eu am șapte ani. Ben izbucni în râs, destinzându-se și căpătând un aer mai puțin ostil. — Îmi dau seama că trebuie să fie nasol. — Apropo, Camilla se întinse pe canapea, simțindu-se ca la ea acasă, strângându-și picioarele sub ea cu acel gest copilăresc pe care Jack și-l amintea atât de bine, cine e bătrânul acela ciudat în halat care bate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
meseviști. Când se vine aici, se vine cu o legitimație, nu vine ca să te facă. Alții caută așa ceva, alții vor așa ceva. Între noi e și greu, că ești ultima măsea stricată dintre stricate. Unii o fac cu bani... e mai nasol decât să fii violator de copii, că la ăla asta e, nu trebuie să judeci fapta cuiva... bine, și violatorul de copii nu are viață frumoasă. Vine oamenii, se dă cu alte fapte, am violat-o pe una, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Sfânta Vineri, unde întorcea 19. (Tușește.) Și i-am promis eu atuncea că o să fac, o să dreg. Vorbe de ocnaș... Atunci au costat vorbele alea un an preț pe restrictivă la Galați... pentru niște vorbe... Când ameninți în instanță, e nasol. Păi, când mă condamni prin prezumție că pe baza că sunt evreu și cu pistolul ăla și cartușele alea sunt ale lui în mod sigur, nu amprente, nu absolut nimic... Numai că am fost găsit și eu, și el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
liniștită, c-o întreb eu pe mămica, da nu acum, mâine, când se-ntoarce de la Roma. În sfârșit, după alte zile, tot Eliza i-a adus două pastile verzi, 20 de euro bucata. - Dacă nu iese nici cu ăsta, e nasol, dar mai vedem noi, nu te las, nu știu dacă îți dai seama ce fac eu acuma pentru tine și nu știu dacă tu ai fi fost în stare să mă ajuți la o nevoie tot așa. A înghițit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o pățim rău de tot, la care Szabi a început să râdă batjocoritor, spunând că sunt un laș, el a avut de două ori până acum piciorul rupt, ba și capul spart o dată, și nu-i chiar așa de rău, nasol e doar atunci când se-ntărește ghipsul, pentru că e fierbinte și te arde, însă dup-aia poți să chiulești pe rupte și e haios să te scarpini cu o andrea pe sub ghips și, dacă plouă, nu trebuie să mergi la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
adevărat țicnit ca s-o pornească pe mare pe o vreme atît de idioată! - Nu mai țicnit decît alte persoane care se preumblă printr-un loc complet necunoscut În pantofi Weston și Într-un costum la patru ace atît de nasol! Replica promptă și virulentă Îl descumpăni. Și În plus mai era și ocărît! Vexat de aluzia la stilul lui vestimentar, Fersen luă loc, fără să mai aștepte să fie poftit, În mașina Mariei și trînti portiera. TÎnăra polițistă se strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără cap... Marie tresărise. - O omucidere? Așadar fratele meu a fost cu adevărat Împins de pe faleză... - Nu. Murise deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el la volan, dar ea demară fără să răspundă. * * * „Costum nasol, un costum de croială clasică de la Cerruti, cu siguranță că n-a ieșit niciodată din bîrlogul ăsta”, bombăni Lucas Fersen atîrnîndu-și cu grijă haina udă În fața unuia din radiatoarele de la jandarmerie. Își uită iute ranchiuna trăgînd cu coada ochiului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eu, toată lumea i l-a remarcat, din clipa când a venit la firmă. — A. Îhm... da, vin. Îmi iau hârtiile, după care adaug în treacăt: Ești OK, Guy ? Arăți ca șifonat. S-a despărțit de prietena lui. S-au certat nasol toată noaptea și ea a plecat pentru totdeauna... Nu, a emigrat în Noua Zeelandă... — Am lucrat toată noaptea, zice cu o grimasă. Să-l ia naiba pe Ketterman. E inuman. Cască larg, arătându-și dinții albi și perfecți pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
De ce dracu oi fi zis că știu să fac ouă Benedict ? OK... păstrează-ți calmul. Nu cred că e chiar așa de complicat. Ouă și... ceva. Eddie se reazămă de blatul de granit cu o privire curioasă. Am o presimțire nasoală, că așteaptă să mă vadă cum încep să gătesc. Șovăind, iau o tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi ? Shit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
conversații aprinse. Cobor cu liftul împreună cu Ernest, în tăcere. Dacă aș zice cel mai mic cuvânt, aș izbucni pe loc în lacrimi. Nu-mi vine să cred că am putut s-o dau în bară cu planul meu atât de nasol. N-am găsit nimic care să-mi folosească. Am fost recunoscută. Am pierdut în fața întregului personal. Sunt o glumă, și mai și decât eram. Când ies din clădire, îmi verific mobilul. Am un SMS de la Nat, care mă întreabă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ofensată. Pe bune acum. Ce crede Lissy despre mine? SÎnt o londoneză cool și sofisticată. Nu mă ambalez cînd văd vreo vedetă. Am zis și eu așa, În treacăt. — De fapt, adaug după o pauză, probabil că ar fi chiar nasol să fie nu știu cîte vedete pe metru pătrat. Vreau să spun, ce poate fi mai rău decît să stai la o masă, Încercînd să porți o conversație normală, Înconjurată numai și numai de staruri de film și de supermodele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vedem un apartament. N-are nici parchet, și nici obloane - dar are jacuzzi În baie, ceea ce e destul de cool. Așa că se poate spune că viața mea decurge cum nu se poate mai bine. Nu știu de ce mă simt așa de nasol. Nu știu care-i... Nu vreau să mă mut cu Connor, spune o vocișoară din capul meu, Înainte de a o putea opri. Nu. Nu se poate așa ceva. Nu poate fi adevărat. Connor e perfect. Toată lumea știe asta. Dar nu vreau să... Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
evident că nu ascultă nimic din ce-i spun. — O fi Îngrijorat În legătură cu ceva, dar nu vrea să te Încarce cu chestia respectivă, spune Lissy după o pauză. — E adevărat, spun Încet. Pare destul de stresat. — Poate s-a Întîmplat ceva nasol de tot, dar nu vrea să-ți strice seara. Încearcă să vorbești cu el. Fă-l să-ți spună ce-are pe suflet ! — OK, zic, deja mai veselă. OK, am să Încerc. Mersi, Lissy. Mă Întorc la masă simțindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]