911 matches
-
dificultatea a constat în a demonstra că nu este vorba de o formă goală, o formă fără fond, ci de existența unui conținut bogat și unic, definitoriu pentru evoluția artelor plastice românești. Capitolul I I.1. Simbolism/decadentism vs realism/naturalism Ce reprezintă simbolismul în arta plastică? Nu putem decât să facem apel la un câmp de semnificație pentru un termen care poate exploda oricând într-o polisemie derutantă. Hans H. Hofstätter definește simbolismul ca pe o atitudine mentală a cărei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolism și pentru decadentism ar fi ceea ce Max Deri numește "naturalistic permutation" și anume clivajul dintre o prezentare naturalistă/realistă a obiectelor și dizlocarea lor din sfera realității, alienarea lor, sau ceea ce Moréas numește "déformation subjective", iar K.-J. Huysmans "naturalism spiritualist". "Max Deri a numit acest lucru, probabil cea mai comună metodă de alienare simbolistică, "permutare naturalistă", care, în speță, înseamnă că persoanele și obiectele redate cu fidelitate, așa cum sunt în natură, să apară într-o conexiune care este imposibilă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pretextul facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nuncques, spre exemplu, Casa roză (Casa misterioasă, 1892) unde sub aparența banalului se insinuează misterul. Decadentismul și simbolismul trebuie privite la confluența unor tendințe noi în pictură în raport cu tradiția care nu se rezumă doar la convențiile picturii academice sau la naturalismul ca înregistrare a faptului trivial și a unei umanități ignorate. Elementul de noutate este articulat pe convențiile picturii cu element mitologic, însă codul "lecturii" s-a schimbat și aceleași elemente, personaje trec într-o altă dimensiune printr-un rit de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
validat la un nivel, nu trece obligatoriu și la următorul. Ca și în literatură, cel puțin pentru câteva decenii până la Primul Război Mondial, decadentismul și simbolismul au o istorie comună. Simbolismul și decadentismul au apărut printr-o segregare polemică în raport cu naturalismul, ultimul coexistând cu acestea pe un anumit portativ tematic. Pe de o parte, avem partizanii unei arte realiste, expresie a vieții sociale, explorând toate mediile, mai ales cele periferice, mizerabiliste, pe de altă parte, avem partizanii unei "estetici idealiste". Reacția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
civilizații vechi, ajunse la apogeu, înaintea destrămării lor. Un exemplu școală îl constituie scriitorul francez Karl-Joris Huysmans, unul dintre fidelii "Serilor de la Médan" alături de Guy de Maupassant, Paul Alexis și Léon Henniques, a cărui evoluție oferă datele unei reconversii a naturalismului în estetica decadentă, reconversie care are semnificația mai profundă a unei mutații estetice. Inițial, scriitorul publică romane "zoliste" precum Surorile Vatard (1879) și Pe apa sâmbetei (1882), pentru ca în 1884 să-i apară În răspăr, roman întrebuințat ca port-drapel, model
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între cele două estetici, precum frații Goncourt sau Gustave Flaubert. Acest mariaj întreținut cu dificultate este vizibil și pe plan tematic, pentru care termenul de decadență funcționează atât ca estetică particulară cât și ca factor de mediere al tranziției de la naturalism la simbolism, așa cum observă și Rodolphe Rapetti: "Pe plan tematic, simbolismul și naturalismul prezintă numeroase puncte de contact, majoritatea cărora își găsesc originea în cristalizarea operată la începutul anilor 1880 în jurul noțiunii estetice de "decadență""19. Cu alte cuvinte, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu dificultate este vizibil și pe plan tematic, pentru care termenul de decadență funcționează atât ca estetică particulară cât și ca factor de mediere al tranziției de la naturalism la simbolism, așa cum observă și Rodolphe Rapetti: "Pe plan tematic, simbolismul și naturalismul prezintă numeroase puncte de contact, majoritatea cărora își găsesc originea în cristalizarea operată la începutul anilor 1880 în jurul noțiunii estetice de "decadență""19. Cu alte cuvinte, în accepția lui Rapetti, simbolismul valorifică o parte din moștenirea naturalistă pe care o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se repetă pentru mulți dintre scriitorii naturaliști, demonstrează că această mutație estetică are loc sub semnul decadentismului și nu al simbolismului, și în mod esențial în proză. În capitolul pe care-l consacră decadentismului,plasat strategic între parantezele simbolismului și naturalismului -, Rapetti circumscrie decadentismul fenomenului istorico-literar al decadismului, al revoltei antinaturaliste și al romanului reprezentativ al lui Huysmans, fără a-i oferi o recunoaștere estetică la nivelul artei plastice, decât ca reflex simbolist. Criticul de artă acordă doar o relevanță tematică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
opul lui Oswald Spengler, Declinul Occidentului (1918-1922), probează rezistența ei. O altă serie de mutații "malefice" suportă discursul critic asupra decadenței, din ce în ce mai politizat și colorat antisemit. În opinia lui Rodolphe Rapetti, simbolismul se definește asemeni decadentismului ca dublă reacție, la naturalism, dar și la formula clasicizantă a parnasianismului, de la care preia o serie de elemente: tema langorii, a unei hipersensibilități informate cultural și asociate cu un anumit rafinament morbid, compensarea acțiunii prin reverie și reflecție melancolică, abandonarea realului și a prezentului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corp teoretic valid. Ca și Mario Praz în privința decadentismului, Hofstätter consideră că simbolismul preia o serie de trăsături romantice afine. "Romantismul deja posedă clar trăsături simboliste". De asemenea, adversitatea romantismului față de raționalismul iluminist se transpune în adversitatea simbolismului / decadentismului față de naturalism sau realism. Orice nou curent își stabilește precursorii, în această privință sunt revendicați aproape întotdeauna aceeași: prerafaeliții englezi, Gustave Moreau și Puvis de Chavannes în Franța, Hans von Marées, Arnold Böcklin în Germania și alții aflați la confluența cu romantismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trăsături, teme pe care le integrează în propria sa estetică. Cu alte cuvinte, decadentismul continuă să acționeze atât în spațiul restrâns al unei estetici neomologate în arta plastică și uneori chiar și în literatură, subliniind categoriile negative ale simbolismului împrumutate naturalismului, cât și într-o dimensiune istorico-filozofică, prin intermediul noțiunii mult mai complexe de decadență. Iar în relația cu simbolismul, asumă rolul precursorului, al primului venit pe scena artei, topit ulterior din lipsă de fibră teoretică în matricea simbolistă. Rămânând în spațiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arta simbolistă și decadentă elementul istoric dispare, istoria nu mai reprezintă o lecție morală și nici gloriola unui moment reprezentativ, tipică monumentalismului romantic. Rodolphe Rapetti observă faptul că debutul unor pictori precum Eugène Carrière sau Edvard Munch este marcat de naturalism, precum cel al lui Huysmans în literatură. Interesante în acest caz devin distorsiunile simboliste care se insinuează în arta lor, refuzul mărturiei naturaliste și a fidelității față de lumina zilei la Carrière, eliminarea aspectelor documentare și portanța simbolică la Edvard Munch
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
efect meduzant, fapt ce presupune nu doar litificarea, ci și fixația obsesivă, focalizarea oarbă a privirii golite de afect și cogniție. Munch este un caz interesant și prin aceea că el se află la confluența mai multor tendințe, este asimilat naturalismului prin elementele unei autobiografii psihologizate și printr-o încadrare întrucâtva realistă a tablourilor sale, este socotit simbolist de către Rapetti, apare uneori ca reprezentant al expresionismului, deși, spre exemplu, Dietmar Elger 25 nu-l include printre expresioniști, ci printre pictorii care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Gauguin, Robert Delaunay. Iar printr-o serie de teme și printr-o atmosferă crepuscular-angoasată o parte a picturii sale poate fi arondată decadentismului ca registru de sensibilitate literară transcrisă plastic. Rodolphe Rapetti urmărește și derapajele "stilistice" care-i despart de naturalism pe o serie de pictori precum francezul Charles Maurin, elvețianul Félix Vallotton și olandezul Georges de Feure, ilustrativi pentru scenele de viață contemporană. Criticul sesizează la Maurin și Vallotton încercarea de a depăși faza "transcripției" naturaliste prin excesul de observație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
neologizant al lui Huysmans din A rebours, sau al lui D'Annunzio din Il Piacere, în general în romanele ca fapt de stil, pentru care stilul constituie marca definitorie. Preocupările pentru stil conduc la decadentism, principala disociere a decadentismului de naturalism o constituie, printre altele, estetizarea de reflex stilistic a categoriilor negative a temelor naturalismului. David Weir situează diferența în aproximativ aceeiași termeni: "Diferența dintre determinismul naturalist și decadență este diferența dintre mecanismul unei maladii și maladia însăși (...)"29 sau, altfel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Piacere, în general în romanele ca fapt de stil, pentru care stilul constituie marca definitorie. Preocupările pentru stil conduc la decadentism, principala disociere a decadentismului de naturalism o constituie, printre altele, estetizarea de reflex stilistic a categoriilor negative a temelor naturalismului. David Weir situează diferența în aproximativ aceeiași termeni: "Diferența dintre determinismul naturalist și decadență este diferența dintre mecanismul unei maladii și maladia însăși (...)"29 sau, altfel spus, "Decăderea este decadentă, pe scurt, când artificiul nu este folosit doar pentru a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anacronismului lor. Permutarea stilistică presupunea un anumit eclectism, sensul efectelor unice al unor stiluri diferite asupra privitorului. Astfel de mixturi stilistice erau obișnuite încă din secolul al XlX-lea, regăsindu-se în pictura prerafaeliților și nazareenilor, imagistică în care stilizarea, naturalismul și misticismul sentimental coexistau. Permutarea stilistică, de asemenea, a luat frecvent înfățișarea combinării de forme naturaliste și abstracte. Moreau, de exemplu, înconjura uneori o figură realist înfățișată, cu pete de culoare. Efecte similare se găsesc în lucrările lui Ferdinand Hodler
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
articolul său, "Gustave Moreau", publicat în revista Rampa în 1911, D. Karnabatt distinge pictura lui Moreau, pe care nu o numește direct simbolistă, dar o asociază simbolismului, de pictura academică de inspirație greco-latină, de impresionism și postimpresionism, de pictura realistă, naturalismul unui Corot de pildă. Arta lui Moreau ar fi una intelectuală, idealistă și ezoterică, deschisă unei hermeneutici adecvate, presupunând un anumit estetism ermetizat. Anecdotica și alegorismul se văd înlocuite de simbol, ideismul pe care-l solicita Albert Aurier artei simboliste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
datorează unei orientări estetice vizând valorificarea unei anumite tradiții picturale pre-Renascentiste, a picturii de dinainte de Raphael, a primitivilor italieni, acordând o anumită importanță fidelității față de natură, fapt remarcabil în prima perioadă a evoluției lor artistice, aflată sub semnul unui realism naturalism în termenii lui Rapetti aproape fotografic, în care nota aparte, "simbolistă", o conferă un fel de stranie intensitate a imaginii, așa cum se poate observa de pildă în Țapul ispășitor (1854) de Holman Hunt, sau Întoarcerea porumbelului în arca lui Noe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poetului pentru masca mortuară, pe care Ion Frunzetti o găsește dezagreabilă, deoarece poartă amprenta nu a unei suferințe spiritualizate, masca "hiper-eonică" (Popescu-Gogan), ci al uneia care deformează grotesc trăsăturile poetului până la rictusul macabru. Dualismul reprezentării este recuprabil prin tensiunea între naturalism și simbolism, pe punctul de a fi angajate polemic. Proiectul unui triptic monumental avându-l ca subiect pe Eminescu, pentru care sculptorul strângea subvenții în 1913-1914, proiect care nu avea să se realizeze, apare în consemnările unor critici, consemnări uneori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fruntea arsă de febră, înfășurată într-un ștergar. Accentul nu cade pe factologia naturalistă, nu maladia în sine ca rezultantă a unui context social îl interesează pe pictor și nicio definiție clinică a durerii de cap. De altfel, în cazul naturalismului avem și alte maladii cu caracter social, de clasă, precum alcoolismul, boli ale degenerescenței, boli alimentare ca boli ale subnutriției, sau bolile cu transmitere sexuală, pentru că femeile din clasele de jos sunt adesea asociate cu o anume promiscuitate, care derivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care criticul le califica drept inconsecvente. Criticul, la rândul lui un poet simbolist, sesiza dubla natură a lui Loghi, de pictor-poet și felul în care "lirismul" se conjugă cu misterul pe care-l coregrafiază pânzele sale. Karnabatt îl disocia de naturalism, evidențiind fascinul pe care-l întreține jocul imaginației în picturile sale. Dimensiunea poetică a picturii sale releva caracterul ei simbolist, redat de o stilistică particulară, în care culoarea avea o pondere considerabilă. "Kimon Loghi e un adevărat poet, atât prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din Franța). De asemenea, Secession-ul, ca și Jugendstil-ul, similar Art Nouveau-ului și emancipării noului val de pictori francezi, posedă ca numitor comun o marcată componentă antinaturalistă. "Alți comentatori au înțeles Secession-ul ca fiind "coordonatorul" unei reacții împotriva naturalismului predominant al picturii academice"478. Peter Vergo refuză însă să reducă mișcarea secesionistă la această dimensiune antinaturalistă, fapt valabil și pentru fenomenul secesionist francez (un alt exemplu fiind Salonul rozacrucianist al lui Péladan). Prima expoziție a secesiunii vieneze are loc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
primul număr din Золотое Руно (Lâna de aur), arta constituie pentru Przybyszewski un reflex al Absolutului, iar misiunea artistului este să reveleze "sufletul gol goluț" (naga dusza) și să dea glas "strigătului" individului"484. Tot Stanisław Przybyszewski expune teoria cu privire la "naturalismul psihic" (psychic naturalism) într-o interpretare modernistă, care-l situează la confiniile cu decadentismul și expresionismul, marcând astfel un câmp de tensiuni în arta poloneză modernă. Asimilarea și integrarea noului curent simbolisto-decadent, cât și a tematicii fin de siècle în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]