1,059 matches
-
de alicele bogătașului Werle, rața își va duce traiul închisă în podul casei familiei Ekdal, devenit metafora întemnițării naturii între zidurile unei locuințe umane. Este același pod în care bătrânul Ekdal - el însuși întors de pe mare, unde scăpase dintr-un naufragiu - continuă să-și exerseze iscusința de vânător împușcând câte un iepure; bun cunoscător al pădurii, bătrânul știe că un contact prea brutal cu ea este extrem de primejdios: „Treaba asta se lasă cu urmări. Pădurea se răzbună”. Podul din Rața sălbatică
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
metaforă a artistului și, în consecință, metafora lui Ibsen însuși ca autor dramatic. Ne amintim că, încă din Femeia mării, Ibsen sugera, pornind de la personajul Lyngstrand, legătura deopotrivă intimă și subtilă dintre statuie și strigoi. Lyngstrand, marinarul salvat dintr-un naufragiu în urma căruia se îmbolnăvise grav, nu se mai poate întoarce pe mare. Tânărul consideră însă nefericita întâmplare o nesperată șansă: „Acum am să pot să mă fac sculptor, așa cum mi-am dorit întotdeauna”1. Ce formulare mai limpede s-ar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
călătorie. Oricine cunoaște cât de cât condițiile de călătorie din Antichitate apreciază metafora la justa ei valoare! Navele sunt prost călăfătuite, țărmul nu-i niciodată prea departe, valurile sunt periculoase, navigația costieră reprezintă cea mai bună asigurare în caz de naufragiu, desigur, pentru că lumea nu prea știe să înoate, iar ambarcațiunile făcute țăndări plutind în voia valurilor par ceva frecvent... Pe uscat, nu-i deloc mai grozav: trebuie să ții cont de tâlharii la drumul mare, de lotri, de pungașii de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
asupra pretinsului său pesimism, asupra zugrăvirii în culori întunecate a realității, asupra disperării sale, asupra temperamentului său de sinucigaș (!), în timp ce poemul celebrează unele logici ale fericirii cum ar fi dreptul, muzica, tehnica, libertinajul - asupra cărora voi reveni. 12 Avantaje ale naufragiilor. Ataraxia greacă trece greu în latină - dolor absit, zice textul (II, 18), dar ideea rămâne: e vorba de a realiza absența tulburărilor, de a elimina durerea, de a termina odată cu spaimele, îndeosebi cu spaima de moarte, care împiedică dezvoltarea unui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și de moarte etc. Urmează, în sensul de mers, două scrisori, una trimisă din Rhodos - din cauza zăpezii din Lycia - lui Antipater și consacrată infinității lumilor, cealaltă către Dionysos și referindu-se la soartă. În ultima, Diogene din Oenoanda povestește un naufragiu, poate cel al lui Epicur în drum spre Lampsakos: înghițit de ape, zdrobit de forța valurilor, rănit de muchiile ascuțite ale stâncilor pe care fusese aruncat, plin de sânge, rămas fără cunoștință timp de două zile și revenindu-și apoi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
215, 261; și imanența 185-186, 190-192; îndoieli asupra existenței lui Leucip 37-38; și materialismul atomist 103; și Menoiceus 183, 215, 261; contra metempsihozei și a metensomatozei 188; și Metrodoros 173, 215, 261; și moartea 174, 187-189; și muzica 202, 241-242; naufragiul său (?) 296; origini 175, 179; papirus 221; și plăcerea catastematică 204-206; și plăcerea cinetică 204-206; și plăcerile sufletului și ale trupului 207-208; plăcerile sufletului = plăcerile trupului 209-210; și politica 244, 248; și prietenia 181, 198, 205, 213, 217, 222, 260
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
4) Prietene, nu există prieten... 5) O zugrăvire a elanului vital. 6) Capriciu de atom. 7) O dialectică a forțelor. 8) Rafinarea unei rațiuni polemice. 9) Să terminăm odată cu cerul! 10) Îmblânzirea morții. 11) Scheletul cu tortul. 12) Avantaje ale naufragiilor. 13) Hedonismul tragic. 14) O plăcere atomică. 15) Teoria despre o Venus nomadă. 16) Un cuplu ataraxic. XIV. Diogene din Oenoanda și „bucuria naturii noastre” 293 1) Pe această piatră... 2) Peripateticianul epicurian. 3) Un budism grecesc! 4) Grădina universală
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
practicate de o putere - comunistă sau nazistă - ce urmărește nu doar să smulgă mărturisiri, ci mai ales să sape încrederea în celălalt, în partenerul credincios. Nero vrea să-l distrugă pe Britannicus, terfelind imaginea iubitei lui: vrea să provoace un naufragiu, iar izbânda planului său nu poate decât să-l bucure. Supravegherea îi conferă lui Nero un dublu statut: de stăpân atotputernic și de spectator al propriei sale victorii. Drumul spre putere este de acum încolo deschis... cu prețul nimicirii oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
timp, partea invizibilă a culturii este și partea ei cea mai periculoasă: așa cum partea nevăzută a icebergului poate scufunda un vas, tot astfel partea nevăzută a culturii poate duce la confuzii, neînțelegeri, eșec în comunicare. Un marinar priceput poate evita naufragiul, așa cum un individ antrenat să comunice în diverse culturi poate evita neînțelegerile, se poate adapta diferențelor culturale. SHAPE \* MERGEFORMAT Fig. 11 (Sursa: HYPERLINK "http://www.culture-at-work.com/concept 2.html" \t " top" www.culture-at-work.com/concept 2.html) • O ceapă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
parte ca o expresie a dezagregării sociale și politice, ca o acceptare tacită a declinului principiilor democratice erodate de puterile ascendente ale pieței și ale dreptului, iar pe de altă parte ca un fel de haină ideologică menită să mascheze naufragiul idealului democrației constituționale liberale. În sfârșit, ceea ce putem spune că rezultă din întreaga lucrare pe care o prefațăm, fără a greși prea mult, este că este nevoie de o nouă paradigmă, o nouă concepție despre om și univers, deoarece nu
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
276-277). Îi disprețuiește, așadar, pe scriitori, dar și ceea ce scrie el sfârșește cu un eșec. Doar că este un eșec asumat, devenit adevăr suficient sieși: „I-am spus (unui anume G., n.n.) că toate cărțile mele se învârt în jurul unui naufragiu spiritual, i-am explicat cum era cât pe ce să ating absolutul și cum, trezindu-mă în fața unui zid, a trebuit să dau înapoi, nefiindu-mi sortit să-l străpung ori să-l arunc în aer. Tot ce am scris
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu sunt paralizați în fața spectacolului iluzoriu al lumii. Nu știm dacă nostalgia violenței sau a faptei îi provoacă admirația față de cuvintele lui Alexandr Blok, dar transcrie cu satisfacție din jurnalul acestuia și aderă, evident, la poziția sa. Notase Blok: „Ieri, naufragiul Titanicului m-a bucurat nespus: mai există așadar Ocean” (I, 243). Să fie doar fascinația în fața grandorii naturii, a sublimului ei, recuperat? Să fie amintirea tinereții sale dârze? Iată-l notând în alt loc: „Ce-i datorez Gărzii de Fier
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mei!” (I, 176). Își spune într-un loc: „Vin dintr-un spațiu bântuit de tracii care plângeau la nașterea oamenilor și se bucurau la moartea lor” (II, 185). Altundeva, strămoșii sunt ei înșiși o ilustrare a declinului. Spune Cioran: „Port naufragiul strămoșilor mei în sânge, în el se întâlnesc toate aceste epave” (I, 302). Bolnav de boala strămoșilor, Cioran proiectează identitatea acestora într-un prototip pozitiv, al vigorii, energiei și faptei. Altfel, cum s-ar explica ideea naufragiului?! La polul opus
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Spune Cioran: „Port naufragiul strămoșilor mei în sânge, în el se întâlnesc toate aceste epave” (I, 302). Bolnav de boala strămoșilor, Cioran proiectează identitatea acestora într-un prototip pozitiv, al vigorii, energiei și faptei. Altfel, cum s-ar explica ideea naufragiului?! La polul opus, Cioran proiectează o ascendență umilitoare, care are rolul să-i justifice și să-i scuze propriile neputințe. Iată: „M-am născut într-un popor de sclavi; așa se explică incredibila teamă pe care o am în fața autorității
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mormînt...! Octav: Mă, ăsta e de la garda financiară... sau de la monumente... și se dă scoțian...! Spune-i că e voie... că în tranziție e voie orice... că tranziția e necesară... și dureroasă... și că scapă cine poate... și cum poate... Naufragiu...! Nae: Tu tot nu te-ai lăsat de chestiile astea...! Păi eu l-am adus pe scoțian să-i faci tu analize sociale... și alte bazaconii...! (scoțianului) E voie. Tomy: Aha! E foarte frumos cavoul... La noi mormintele sînt mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
elevi, ca reacție la violenta unor medii școlare se pot rezuma astfel : fuga ( prin discuții în fundul clasei, prin absența fizică, prin refugiul intr-o gândire magică, prin mutism, prin dificultăți de relaționare, prin abandon, p.30 ); agresivitate sau supra-conformism, un „naufragiu" mai subtil, reacții alienante, școala devine un loc al excluderii, nu al integrării sociale ( ibidem, p.31 ). In categoria inadaptaților sociali întră, potrivit literaturii de specialitate : delincvenții, psihoticii si psihopatii. Semnalând câteva caracteristici ale tulburărilor de comportament care stau la
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
la capăt". Două luni mai tîrziu, se va ține în 12 și 13 aprilie 1915, la Viena, prima Conferință socialistă a Imperiilor Centrale 12: aceste două manifestări instituționalizează politica Uniunii sacre urmărită de către partidele socialiste a principalelor țări beligerante. Dincolo de naufragiul pe care îl reprezintă pentru socialismul internațional vara anului 1914, un anumit număr de inițiative luate în mai multe țări, de către anumite partide demonstrează totuși că noțiunea de internaționalism nu a dispărut chiar complet. Încă din septembrie 1914, excluderea Partidului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
C. Huysmans să acceadă la președinția organizației muribunde: numele său, care amintește de eșecurile din Primul Război mondial, asociază acestui faliment inițial o a doua catastrofă pe care toată lumea o simte ca iminentă. El simbolizează în mod tragic acest nou naufragiu al internaționalismului. Ultima reuniune a Biroului ISM se va ține la Bruxelles, în 3 aprilie 1940, unde va fi redactat un program de "Reconstrucție a Europei", precum și un apel pentru ziua de 1 Mai, care se încheie cu urarea "unei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cărui punct de plecare este acel numitor comun și așa mai departe. Decorul dramei fixat "portul" Cavarna, așezare pustie la malul mării -, pretextul dramei explicit trei ani de despărțire marcați, ireparabil, de trădarea Ioanei -, romanul este ca un jurnal al naufragiului sufletesc. Voltele povestirii descriu un traseu circular, deși romanul se îndreaptă, spre final, către un deznodămînt, o "închidere" narativă. Boala lui Viky (și a "emisarului ei în ținuturile sumbre", motanul Ahmed) apare ca o exprimare nefericită și neașteptată a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în care viața și valorile nu sunt moneda de schimb, ca să atingem, astfel, măreția umană"33. Pentru el, povestea unei ființe umane, mai ales a unui tânăr, "în căutarea unei bucăți de lemn de care să se agațe după un naufragiu", cu decepțiile și speranțele lui, este aceea a umanității întregi, de aceea crede că un scriitor trebuie să scrie despre și pentru adolescenți, ființele care pătimesc cel mai mult în viață, sunt cei care merită cel mai mult să scrii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu ar fi ideea sinuciderii, ne-am lua zilele pe loc! Mintea pe care pune ea stăpânire o răsfăța, o idolatrizează, așteaptă de la ea să facă minuni. Aidoma unui om pe cale să se înece, care s-ar agață de ideea naufragiului." 45 Pentru Cioran, nimic nu are o putere mai mare de a maturiză decât suferință, care îl schimba radical pe om, care va trăi, după cunoașterea acestei experiențe, fără iluzia paradisului. Un om care nu a suferit este asemenea dobitoacelor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
marea în care puteți să vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și moarte, de nenoroc, de trădare și tragedie, un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale și pierderea identității omului, teme reperabile în întreaga operă a lui Claudio Magris; un naufragiu amintind de un alt autor care l-a înrâurit mult
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care puteți să vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și moarte, de nenoroc, de trădare și tragedie, un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale și pierderea identității omului, teme reperabile în întreaga operă a lui Claudio Magris; un naufragiu amintind de un alt autor care l-a înrâurit mult pe romancierul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și moarte, de nenoroc, de trădare și tragedie, un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale și pierderea identității omului, teme reperabile în întreaga operă a lui Claudio Magris; un naufragiu amintind de un alt autor care l-a înrâurit mult pe romancierul triestin, și care a descris
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale și pierderea identității omului, teme reperabile în întreaga operă a lui Claudio Magris; un naufragiu amintind de un alt autor care l-a înrâurit mult pe romancierul triestin, și care a descris memorabil această condiție de naufragiat a omului modern: Joseph Roth. Înainte de a muri în comă alcoolică în Parisul interbelic, a oferit pagini extraordinare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]