1,263 matches
-
6, apoi, mai târziu, de către Hannah Arendt în celebra lucrare Originile totalitarismului sau de Albert Camus în Omul revoltat. Cu toate acestea, nu sunt decât voci izolate și ceea ce frapează este diferența de tratament rezervată timp îndelungat de către intelectualii francezi nazismului și stalinismului 7. Totul se petrece ca și cum memoria socială ar fi una dintre cele mai selective și ar lăsa loc la „aprecierea în funcție de interese” (Friedrich și Brzezinski, 1956). Să dăm o ilustrare acestei „asimetrii a indulgenței” (Ash, 1998, p. 365
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
jocul politic, ceea ce le-a permis să recupereze pe alocuri puterea. În ceea ce privește Rusia, personalul său diplomatic și polițienesc și-a păstrat locul, această „amnistie de fapt” fiind judecată favorabil de către occidentali, care sunt în mod frecvent înclinați să vadă în nazism răul absolut și în marxism-leninism un rău relativ, un „proiect onorabil ce a sfârșit prost”9 (Besançon, 1997-1998, p. 793). II. Motivele unei amnezii Mai mulți factori pot fi puși în evidență în tentativa de a prezenta un asemenea „strabism
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a sfârșit prost”9 (Besançon, 1997-1998, p. 793). II. Motivele unei amnezii Mai mulți factori pot fi puși în evidență în tentativa de a prezenta un asemenea „strabism” (Bafoil, 1999; Besançon, 1998a; Chaunu, 1998; Courtois, 1997; Fidelius, 1986; Furet, 1995). Nazismul, ne amintește Besançon, a durat doisprezece ani, comunismul între cincizeci și șaizeci de ani. Durata are aici un efect autoamnistiant: „O perioadă lungă de timp, societatea civilă a fost atomizată, elitele au fost în mod succesiv distruse, înlocuite, reeducate. Toată lumea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
această localizare: „Răul a fost identificat câteodată cu Africa de Sud a apartheidului sau cu America războiului din Vietnam. Dar el a rămas întotdeauna centrat în Germania nazistă” (Besançon, 1997-1998, p. 793). Pot fi avansate și alte interpretări (Brzezinski, 1998, p. 358): • nazismul era în mod deschis antiintelectualist: „Postulatele sale nu erau decât mituri absurde, exprimate într-un limbaj complet primitiv”; comunismul, în ceea ce-l privește, chiar când propovăduia ura, pretindea că există o raționalitate „științifică”, susceptibilă să antreneze adeziunea (Kende și Smolar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Germania, Italia sau Rusia la începutul secolului XX” (Revel, 1998). III. O toleranță de prost gust Dacă, spune Revel în continuare, judecăm regimurile nu după intențiile, ci după actele lor, nu în funcție de propaganda, ci după rezultatele lor, identificarea comunismului cu nazismul este o „evidență impusă chiar de fapte”. Ea nu este, de altfel, nouă: „O vedem revenind periodic sub pana observatorilor care nu sunt toți de dreapta, din moment ce îi putem număra printre ei pe Léon Blum, Victor Serge, David Rousset sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
apără pe al său propriu: datoria memoriei este bună pentru ceilalți. Rari sunt cei care dau explicații asupra propriilor greșeli” (Conan, 2000, p. 108). Drept concluzie, o speranță: „Au trebuit ani de zile pentru a avea o conștiință completă asupra nazismului, pentru că depășea ceea ce se credea posibil și pentru că imaginația omenească nu putea să-l perceapă. S-ar putea întâmpla la fel cu comunismul, ale cărui acțiuni au deschis o prăpastie atât de profundă și au fost protejate, cum a fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unii știau pe de rost, cu punct și virgulă, câte 7-8 000 de versuri. Așa se explică cele trei volume de poezii ale lui Radu Gyr compuse în închisoare. Fenomenul nu este unic: se știe de existența „oamenilor-cărți”, care, pe timpul nazismului, își propuseseră să rețină pe de rost câte o carte ce urma să fie distrusă. Alții erau compozitori: aceștia ungeau fundul gamelei cu praf de DDT, iar cu un pai sau cu un ac își făceau portativul și scriau notele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vrem să facem cu adevărat o treabă cinstită, corectă și pe croiala moralității proprii, n-ar trebui să ne uităm la cât de bine au reușit sau nu vecinii noștri să-și prelucreze un altfel de trecut decât al nostru. Nazismul a fost un socialism de altă factură și a durat mult mai puțin decât comunismul. Trebuie făcută apoi o diferență între sentimentul și conștiința vinovăției: primul este legat de cel de rușine și inferioritate pornit, de regulă, în relația cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
greșelile, s-o redefinească, dar și s-o depășească, în sens hegelian, dacă vrei, un fel de „ridicare la un nivel mai înalt”, posibil numai în inteior. Din alt punct de vedere, nu vom înțelege niciodată nici comunismul și nici nazismul dacă nu avem în vedere și bolile spiritului uman de la sfârșitul secolului al XIX-lea, momentul nașterii psihologiei, psihoterapiei, dar și a multor teorii ezoteric-ocultiste ale căror victime au fost și Hitler, și țarul Rusiei, și Stalin, precum și alții ca
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nevrozelor și obsesiilor noastre, iar psihopatologia, prin descrierile ei, ar oferi cadrele psihologiei individuale și evitarea riscurilor de îmbolnăvire. Este adevărat că istoria omenirii e romanul căutării începutului spiritului în natură și a soluțiilor colective de supraviețuire. În momentul venirii nazismului la putere, de exemplu, mari psihanaliști precum Reich, Fromm, Broch și chiar Adorno s-au preocupat de psihologia maselor, pentru a-și lămuri fenomenul atât lor, cât și contemporaneității. S-a produs atunci o intersectare de tipul „viața imită arta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fără exces ideologic și fără anacronism, așa cum spuneam mai înainte), nici cele psiho-sociale (pentru care încerc să am oarecare îngăduință) nu justifică tăcerea maturului, apoi vârstnicului Eliade. Să fi fost doar frica de a relansa discuția? Cadrul noii discuții despre nazism și „soluția finală” evolua rapid în ultima parte a vieții lui Eliade, iar trecerea timpului nu făcea decât să crească exigențele justiției retroactive: după 1960, în special după geniala Hannah Arendt și cartea ei de răsunet, Eichmann in Jerusalem, conceptualizarea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
the Exploitation of Jewish Suffering, Verso, 2000 -, controversatul autor evreu american, profesor la City University of New York, se lansase „industria Holocaustului”, o gigantică operație de comunicare publică, construcție politică și inginerie financiară prin care tragedia milioanelor de victime evreiești ale nazismului și ale aliaților acestuia era tradusă în termenii și în folosul unor proiecte politice contemporane, adesea greu de justificat în fața opiniei publice americane și internaționale ca și, tot mai mult în ultimii douăzeci de ani, în fața cetățenilor israelieni și a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a propus o antinomie, iar destui consideră că el opta, nostalgic și regresiv, pentru comunitate; ba, susțin criticii săi mai vehemenți, pleda, reacționar și periculos, pentru o comunitate care nu diferă prea mult de cea propusă de fascisme, chiar de nazism 4. Ca și în cazul altor autori stigmatizați astfel, după lecturi sumare și tendențioase, nu s-au reținut mai multe elemente probatorii, cum ar fi: Tönnies, născut într-o familie nobilă din Schleswig-Holstein, a fost toată viața marginalizat în Prusia
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
îndreptată înainte, nu îndărăt (cum li s-a reproșat). Victoria liberalismului „la orașe și sate”, nesigură și incompletă chiar la începutul secolului XXI, a rămas puțin plauzibilă până la jumătatea secolului precedent: organicismele radicale de dreapta (corporatismele, autoritarismele, populismele, fascismele și nazismul), ca și mesianismul de stânga (leninism-stalinismul), precum și derapajele sistemice ale puținelor democrații parlamentare funcționale din perioada interbelică, lăsau puțin loc pentru speranță. Din păcate, partizanii liberalismului și, cu o retorică net mai inflamată, adversarii săi de stânga (dintre care unii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
totul conștient de imensul pericol prezentat de proasta înțelegere a cardinalei probleme teologico-politice. Nici Carl Schmitt, înzestrat cum era cu o minte ieșită din comun, nu a găsit calea dreaptă și justa măsură, ba chiar a eșuat ca suporter al nazismului. Derapajul începuse înainte de venirea la putere a lui Hitler și fără legătură cu ideologia reprezentată de acesta, atunci când Schmitt, poate și fiindcă era un statist radical, acorda suveranului, încă din prima frază a profundei și controversatei Politische Theologie (1922), dreptul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
inițiase cu un deceniu înainte, alături de mentorul său, John Dewey (primul filozof american original, s-ar putea spune, inventatorul pragmatismului, mai cunoscut printre nespecialiști pentru reformismul său educativ și activismul civic), un Committee for Cultural Freedom, opus deopotrivă comunismului și nazismului. Hook a format la iuțeală un nou grup, Americans for Intellectual Freedom, în care i-a înrolat pe criticii Dwight Macdonald și Mary McCarthy, compozitorul Nicolas Nabokov - vărul lui Vladimir - și comentatorul Max Eastman. Folosindu-și contactele din lumea sindicală
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Problema prezenței intelectualilor în politică, se știe, a generat biblioteci întregi 11. Concentrându-se asupra câtorva mari figuri de intelectuali „tiranofili” din secolul trecut, Mark Lilla este unul dintre foarte rarii autori care scrutează simultan „rătăcirile” simetrice ale epocii, fascismul/nazismul și comunismul, acești „gemeni heterozigoți” (Alain Besanșon). În științele sociale occidentale, o asemenea perspectivă este aproape o crimă, universitarii de stânga socotind că fascismul/nazismul și comunismul nu sunt comparabile. Afirmația este însă doar o formă de cenzură ideologică: din
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Lilla este unul dintre foarte rarii autori care scrutează simultan „rătăcirile” simetrice ale epocii, fascismul/nazismul și comunismul, acești „gemeni heterozigoți” (Alain Besanșon). În științele sociale occidentale, o asemenea perspectivă este aproape o crimă, universitarii de stânga socotind că fascismul/nazismul și comunismul nu sunt comparabile. Afirmația este însă doar o formă de cenzură ideologică: din punct de vedere metodologic, alegerea acestor unități de comparație este legitimă; de fapt, s-au văzut comparații ai căror termeni sunt mult mai diferiți, și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de dezorientați teoretic în asemenea dispute.) Principala dificultate provine din împrejurarea că diversele forme de comunism sunt și astăzi importante în discursurile de autolegitimare ale unui mare număr de universitari și intelectuali publici, astfel încât orice tentativă de a compara fascismul/nazismul și comunismul, fie și mutatis mutandis, în maniera cea mai contrastivă, este redusă la absurd, adică la încercarea de a echivala două fenomene rămase eterogene în pofida numeroaselor asemănări genetice, structurale, conjuncturale, punctuale. În fața unui asemenea „baraj”, cei mai mulți est-europeni au ales
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
orice nivel, de la articolul de ziar la tomul cu pretenții academice 12. Heideggerizanții de stânga și schmittienii de stânga intervin și ei adesea în dezbatere, iar discuția este departe de a fi tranșată: cât de adânc a fost atașamentul la nazism al fiecăruia dintre cei doi? Ce a fost mai întâi? Avem de-a face cu adeziuni nesăbuite (oportuniste? cinice? sincere?) la o doctrină și un regim criminale, sau e vorba de ceva poate și mai grav - și anume, de consubstanțialitatea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
opinia mea. Intrați în canonul stângii academice, adevărați „idoli ai tribului”, cei trei - dincolo de marile lor diferențe - au fost mai curând subiectul unui cult extrem de ardent. Astfel, puțini discută sincer deriva lui Walter Benjamin - o derivă tragică, pe fundalul ridicării nazismului, sfârșită prin sinucidere (pe când încerca să fugă de nemți), dar totuși derivă -, începută și ea în teologie, mai exact în mesianismul apocaliptic al anilor ’20-’4013. În acel context, stânga și dreapta se aseamănă izbitor: coincidentia oppositorum. Prin urmare, avem
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dau însă exemple concrete ale revirimentului liberal). 9. Terminologia lui Alain Besanșon se găsește în succinta lui carte din 1998, Le malheur du siècle. Sur le communisme, le nazisme et l’unicité de la Shoah (ed. rom.: Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea „șoah”-ului, traducere de Mona Antohi, Humanitas, București, 1999). Chestiunea iertării a fost ridicată de Paul Ricoeur într-o manieră paradigmatică: accentul nu cade pe acordarea iertării, ci pe solicitarea ei de către cel ce a comis o fărădelege
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
memorii tragice a început să ajungă la suprafață, până la nivelul ceremoniilor de stat și al documentarelor de televiziune. Înainte de februarie 2005, asemenea comemorări au fost sporadice în sfera publică germană și din nefericire au fost lăsate oarecum în grija nostalgicilor nazismului. Cea mai înaltă formă de integrare a meditațiilor despre tragediile ultimei conflagrații mondiale din unghi german se găsește în opera genialului W.G. Sebald (1944-2001), german el însuși, stabilit în Anglia (unde s-a și sinucis), care a scris în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Heidegger et le nazisme (Verdier, Paris, 1987; ediția franceză a produs scandalul; ediția inițială era în spaniolă; cartea a fost tradusă în mai multe limbi), în care filozoful era pur și simplu considerat un ideolog nazist, chiar esența însăși a nazismului. Mai recent, în același spirit de vulgară „execuție”, mergând până la trucarea citatelor, dar cu pretenția revelării unor documente inedite ori neglijate, vezi Emmanuel Faye, Heidegger, l’introduction du nazisme dans la philosophie. Autour des séminaires inédits de 1933-1935, Albin Michel
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
activitatea legionară și pentru sănătatea căruia își făcea griji. Susține că s-a înscris în Frățiile de Cruce în anul al V-lea de liceu și că a fost profund dezamăgit odată cu venirea la putere a Mișcării, fiindcă se subordonase nazismului și fascismului, pe de o parte, și pentru că era convins că Mișcarea se autoîngropase din cauza unor lideri. Livinschi era bolnav de plămâni și nu credea că va supraviețui închisorii. Toate aceste detalii i le-a șoptit lui Davidescu, recomandându-i
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]