468 matches
-
interpersonale semnificative în cadrul comunității și mai ales întemeierea unei căsătorii reușite. Cele patru studii selectate de autor (Ionescu, 2010) arată că: reziliența conduce la depășirea cu succes a situațiilor dificile, printr-o dezvoltare personală, cu răsfrângeri pozitive asupra grupului; atunci când neșansele (factorii stresori) la care este expusă persoana simultan sau consecutiv se cumulează, reziliența persoanei scade; reziliența se poate manifesta în anumite situații, în raport cu anumite exigențe de adaptare, fără a se manifesta obligatoriu, în toate momentele și situațiile; reziliența trebuie văzută
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu simbrie, care ne-au tras de limbă și ne-au... ascultat o viață. Acum? Păi, nici acum nu se bagă nimeni în turuiala mizerabilă a ăstora doi. Ne uităm la ei, ca la niște exemplare dintr-un muzeu al neșansei noastre istorice. Din cînd în cînd, ne aruncă ocheade insidios-curioase, să vadă ce efect are pălăvrăgeala lor imundă. Nici unul. Muntele. Atît. Unde-i "societatea" de la Cumpătu? Ce densitate aveau "seriile" acelea, cu figurile lor fabuloase, cu prînzurile (pe bonuri) ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mașină de făcut bani." "Disprețuia toate vanitățile pe care le aduce cu ea bogăția (și ce bogat era! n.n.). În veșmintele lui uzate, putea fi luat drept cerșetor." "La fel se întîmpla și cu femeile, care au avut privilegiul sau neșansa de a fi prinse în iubirea lui. Supuse sexualității lui animalice, el le subjuga, le captiva, le aspira, le strivea pe pînză. După ce, de-a lungul nopții, le storsese esența, le arunca lipsite de sîngele vital. Ca un vampir, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tuturor timpurilor, în viziunea lor un fel de sufragetă medievală lovită de obscurantismul episcopului francez Cauchon. Cel mult această stimă este nuanțată, pentru francezi ca și pentru alții, de un fel de compasiune din partea lor. Pentru britanici, celelalte popoare au neșansa de-a trăi în ignoranța libertății, într-un soi de vast Orient ale cărui porți se deschid chiar din portul Calais, fiind vorba aici chiar de cei foarte apropiați care suportă povara "dublei educații, a despotismului și catolicismului"275. Autosatisfacția
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
denumit pseudoextincție. Conform concepției darwiniste, extincția reprezintă înlocuirea speciilor neadaptate la mediu, sau a speciilor primitive, cu alte specii adaptate (supraviețuirea celui mai apt). Din studiile moderne, reiese că extincția este o combinație între deficiențele genetice ale taxonilor respectivi și neșansă, deci exticția poate fi întâmplătoare, randomică. În prezent, majoritatea speciilor dispar datorită activităților antropice care, fie duc la deteriorarea habitatelor, fie la distrugerea lor, fie se supraexploatează resursele naturale, se creează poluare, se introduc specii noi, care pot elimina din
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
din nuvelele tragice (În vreme de război, O făclie de Paște, Păcat), marcate de un determinism riguros cu mai multe fațete, înregistrând apoi o ruptură în nuvelele Două loturi, Inspecțiune, prin expresia naturii umane individuale angrenate într-un joc al neșansei și al necunoscutului, pentru a ajunge din nou la soluția determinismului social în Momente. Personajul este acum esențializat, "redus la ipostaza lui extremă, de expresie umană a unui concentrat de funcție politică: homo politicus"26. Caragialiana lume, lume incită însă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Idealul", zice el, "îmi otrăvește orice posedare imperfectă...Pentru mine, e vorba de tot sau de nimic. Bizuindu-se pe o comparație cu idealul bănuit sau visat, ironia nu se ia în serios nici pe sine, nici realitatea". A fost neșansa lui Amiel că nu a putut deveni humorist și nici n-a izbutit să vadă ceea ce este mic nici măcar acel mic pe care îl putea realiza el însuși nu numai în contrast cu ceea ce este mare, dar nici în legătură cu acesta. De aici
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
puternică în sufletul nostru este reprezentat de nefericirea celor a căror condiție se apropie cel mai mult de a noastră; iar regii ne inspiră simpatie în calitatea lor de oameni, și nu în cea de regi. Dacă rangul mărește importanța neșansei lor, nu mărește și interesul nostru. Este posibil ca soarta a popoare întregi să fie amestecată cu a lor; dar simpatia noastră dorește un obiect special: ideea de stat este mult prea abstractă ca să ne impresioneze." (Seara a 11-a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Hamilton, Canada), al cărui colaborator permanent a fost. P. debutează în 1935, la numai paisprezece ani, cu versuri în „Lumina”, revista Liceului Comercial din Silistra. Tot atunci publică prima poezie în grai aromân, în revista „Armatolii” din București. Urmărit de neșansă, își vede imprimată o culegere de poeme, Înmuguriri, în 1940, dar, în învălmășeala evacuării Cadrilaterului, volumul se pierde la tipografie. Altă culegere, Doruri zăbrelite, alcătuită în închisoare, nu a ajuns să fie tipărită, dispărându-i la locul detenției. Câteva poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
această fabulă despre neabătuta transformare radicală, viciase retroactiv tot patrimoniul. În cuvintele lui Furet, Revoluția franceză era „moartă”. Implicațiile politice ale tezei erau deosebit de importante, după cum Furet știa prea bine. Eșecul marxismului ca politică putea fi oricând explicat prin invocarea neșansei sau a circumstanțelor defavorabile. Dar dacă marxismul era discreditat ca Mare Narațiune - dacă Istoria nu manifesta rațiune sau necesitate -, atunci toate crimele lui Stalin, toate viețile pierdute și resursele irosite pentru a transforma societatea după placul statului, toate erorile și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Mihail Gorbaciov față de Germania i-au diminuat, fără Îndoială, prestigiul pe plan intern - el Însuși Îl avertizase pe James Baker că o Germanie unită și membră NATO putea Însemna „sfârșitul perestroikăi”. Pierderea celorlalte state-satelit europene putea fi pusă pe seama neșansei, dar a ceda Germania semăna a neglijență politică. Ministrul sovietic al Apărării, mareșalul Serghei Acromeiev, era convins că Gorbaciov ar fi putut face o afacere mai bună cu Vestul dacă s-ar fi preocupat de această problemă la timp - și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu ar trebui ajutate de stat (Percepția politicilor sociale și sărăcie subiectivă, 1998) Studiile au identificat patru tipuri de cauze percepute ale sărăciei: blamarea victimei (săracul este vinovat și situația în care se află e un rezultat al comportamentului său), neșansa individuală (sărăcia e cauzată de lipsa de noroc a persoanei), structura socială (săracii sunt victime ale injustiției sociale și ale modului în care este structurată societatea) și neșansa socială (sărăcia e un fenomen normal în societățile moderne, care este cauzat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și situația în care se află e un rezultat al comportamentului său), neșansa individuală (sărăcia e cauzată de lipsa de noroc a persoanei), structura socială (săracii sunt victime ale injustiției sociale și ale modului în care este structurată societatea) și neșansa socială (sărăcia e un fenomen normal în societățile moderne, care este cauzat de anumiți factori economici și sociali ce nu pot fi controlați). Cei care împărtășesc un anumit tip de explicație pentru cauzele sărăciei vor fi orientați către o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la servicii sanitare. Datele furnizate de cercetarea BOP 2003 pot fi încadrate în schema celor patru explicații populare date pentru sărăcie, excepție făcând varianta de răspuns „Din cauza statului”, care ar putea fi subsumată celui de-al patrulea tip de explicație, neșansa socială, dar pe care am preferat să o analizăm separat deoarece relația individ-stat este una specială în România postcomunistă, în multe cazuri indivizii având niște expectații aparte de la stat datorită reminiscențelor paternalismului comunist. Datele prezentate în figura 3 indică faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt leneși. A treia explicație în ordinea acceptării de către populație este cea care face apel la stat, 20% dintre cei ce și-au exprimat o opinie considerând că sărăcia e cauzată de ajutorul insuficient oferit de stat. Explicațiile legate de neșansa individuală sau de cea socială nu sunt prea agreate de români. Se poate afirma că, în ochii opiniei publice, sărăcia are puțin de-a face cu lipsa de noroc, ea având cauze care țin fie de felul în care este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
atribuirea cauzelor sărăciei lipsei de voință individuală e în ușoară descreștere în 2003, dar se menține la niveluri apropiate celor din 1993 și 1999. În schimb, explicația legată de structura socială înregistrează o creștere destul de marcantă, pe când cea legată de neșansa socială cunoaște o descreștere. Practic, explicația bazată pe structura socială crește pe seama descreșterii explicației legate de neșansa socială și de vina individuală. Un fenomen similar a fost semnalat în țările Europei de Vest (Oorschot, Halman, 2000). În perioada cuprinsă între
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
niveluri apropiate celor din 1993 și 1999. În schimb, explicația legată de structura socială înregistrează o creștere destul de marcantă, pe când cea legată de neșansa socială cunoaște o descreștere. Practic, explicația bazată pe structura socială crește pe seama descreșterii explicației legate de neșansa socială și de vina individuală. Un fenomen similar a fost semnalat în țările Europei de Vest (Oorschot, Halman, 2000). În perioada cuprinsă între 1976 și 1990 crește preferința pentru explicațiile bazate pe structura socială în țările vest-europene, deoarece aceste state
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și în cel rural. În ciuda acestor rezultate remarcabile, recunoscute atât în Europa, cât și în SUA, formarea în asistența socială a fost întreruptă la nivel universitar în 1952 și definitiv în 1969, la nivel de colegiu. Aceasta pentru că a apărut neșansa ca regimul comunist să aibă o atitudine de respingere profundă a asistenței sociale, bazată pe o neînțelegere structurală a rolului ei în familie și în comunitate. Profesia de asistent social a fost scoasă din nomenclatorul de profesii, ea rămânând o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]