1,056 matches
-
bătrânețe și de accidente de muncă; * Pensii pentru văduvele și orfanii de război; * Titluri de proprietate pentru noii împroprietăriți și împroprietărite; * Loc de casă pentru țăranii și țărancele fără pământ; * O așezare dreaptă a impozitelor; * Luminarea femeilor prin școli pentru neștiutoarele de carte, biblioteci, cursuri de învățat meserii, cinematografe etc. Femei intelectuale și mai cu seamă dvs. învățătoarele, Fiți purtătoare de lumină și știință în toate colțurile țării. Dragi surori, femei și tinere fete! Federația Democrată a Femeilor din România a
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ironie, CL, 1988, 11; Mircea Mihăieș, Dialog cu criticul Ioan Buduca, O, 1988, 50; Dan C. Mihăilescu, „Arca” lui Buduca, T, 1989, 2; Țeposu, Istoria, 176-178; Al. Cistelecan, Ioan Buduca, ECH, 1994, 1-3; Mircea Mihăieș, Cât profan, atâta eseu. Știința neștiutorului, „Cuvântul”, 1995, 4; Adriana Babeți, Războiul nevăzut, O, 1995, 4; Al. Cistelecan, Ioan Buduca față cu Apocalipsa, VTRA, 1995, 10; Octavian Soviany, Apocalipsa unui postmodernist, CNT, 1996, 6; Cornel Ungureanu, Haiducirea lui Ioan Buduca, O, 1997, 8; Daniel Cristea-Enache, Plagiatorul
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
Biblioteca Academiei Române, filiala din localitate. Impactul? În cercurile religioase închise, în mediile nobiliare, printre cărturarii școliți la Viena, Halle, Göttingen, Pesta. Din păcate, dincolo de linia mediană a Europei, cea mai mare parte a populației va rămâne, aproape încă un secol, neștiutoare de carte. Absența instituțiilor proprii de învățământ, absența școlilor medii și superioare laice va duce la stabilizarea păgubitoarelor diferențe sociale cu urmări în planul comunicării și înțelegerii pe orizontală. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, când se profilează școala romantică
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o voce distinctă a prozei românești prin volumele Bune și nebune... Amintiri (1955) și Ionică. Poveste de război (1995). În tradiția Crailor de Curtea-Veche, B. reface nostalgic, în prima carte, atmosfera unui București fabulos, de sfârșit de lume, viciat și neștiutor de realitatea amenințătoare a războiului iminent. Rememorarea prin prisma lecturilor semnificative proiectează faptele concrete în sfera simbolurilor și a metaforelor de sursă apocaliptică. Ionică. Poveste de război este o istorie de dragoste înfiripată în cursul celei de-a doua conflagrații
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
romanul „Ciocoii vechi și noi” al lui N. Filimon (1932), Delavrancea. Omul și opera și Eminescu, dramaturg (ambele din 1940). Povestitor „născut”, tânărul debutant învie scene alerte, spirituale (Teatrul lui Buzilă, În nopțile sfinte, Bonurile lui Ali), unde candorile vârstei „neștiutoare” trec în prim-plan, chiar dacă în fundal apasă, undeva aproape, umbra frontului (tatăl e la război, copiii așteaptă ziua „de leafă” ca pe o sărbătoare, din panoplia clasei priveghează faimoasa „Usturica”, o replică naivă - citadină - la amintirile „humuleșteanului”). Cultivă tot
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
un prieten la fel de bun ca Velail și Soliteraj. Ce ciudate sunt cărările vieții! Cum ai vrea să continui cartea? zise el. Era cald afară, chiar dacă trebuia să fie începutul iernii. Nici aburii respirației nu se vedeau. Care carte? întrebai eu neștiutor. Cea pe care o ascunzi de ceilalți. Am "citit" despre paginile în care-ți consemnezi lucrurile ce se petrec, să știi. Vorbea despre cartea asta... paginile astea. Cea în care scriu acum... în care scrisesem. De ce ai continua paginile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
plecăciune. Să le spun să plece? întreabă umil. Își plimbă ochii de la Augustus la Livia. — Să i las să intre? Așteaptă, dar nu primește nici un răspuns: — Pe rând? Toți deodată? Principele îi aruncă o privire speculativă și ridică din umeri, neștiutor. — Mulți au venit să te salute împreună cu soțiile și copiii, îndrăznește servitorul. Augustus aprobă din cap în tăcere. Senatorii trebuie întâm pinați cu un sărut. Așa e obiceiul. Să-i refuzi unuia sărutul e semn de dizgrație imperială. Suspină cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pon tif și Regele Sacrificiilor. Totuși, nici măcar n-au voie să se gândească la căsătorie înainte de a fi împlinit aproape patruzeci de ani, când e deja prea târziu. Își simte genele umede. Se șterge discret. Atât se angajează fetița asta neștiutoare să servească Zeiței. E drept că fiind mititică nu prea știe ce pierde. Schițează o ușoară mișcare a buzelor, după care oftează. Nu e vorba numai de bani. De mult timp a constatat că aristocrația nu se mai învoiește bucuroasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a convins să se întoarcă. Ca să-și ascundă lacrimile, încearcă să glumească: — M-am ploconit în fața preotesei lui Apollo, i-am oferit laur și am sărutat pământul din fața ei. Mormăie posac: — Știi cu ce m-am ales? Iulius Agrippa ridică neștiutor din umeri, deși bănuiește. — Am avut parte de cel mai josnic și dezgustător spectacol din viața mea. Am stat eu - om sobru și respectabil - să mă uit prostit cum dă pe gât pahar după pahar de apă, chipurile sfântă, și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
într-o situațiune de transiție bruscă, îngrădiri nouilor vlăstare ale Dobrogei, ca nu pirul să crească, ca nu acei ce nu-și găseau colțișor în țara mamă, doritori de specule să găsească câmp deschis apucăturilor lor în paguba nouilor cetățeni neștiutori de trebile țerei nostre"1492. În concluzie, regimul excepțional a fost necesar o anumită perioadă de timp, iar "prevederile au fost drepte și recunoscute"1493. Cu toate acestea, la 7 ani de la unirea Dobrogei cu România, "firesc este că (...) poporul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
să se facă până și creștini! Velasco și-a dat și el seama de lăcomia lor și are să le împuie capul cu învățăturile creștine. Tare șiret mai e tălmaciul ăsta! Ridicând supărat din umeri, Matsuki se întoarse în cabină. Așa neștiutor cum era el, samuraiul simți totuși limpede ceva neplăcut în silueta slabă a lui Matsuki. Îl socotea meschin pe acest Matsuki care privea totul cu răutate. De aproape două săptămâni, San Juan Baptista înaintează tot spre răsărit prin oceanul nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe veci. Când pământul acesta se va slei de rod, o să ne mutăm în altă parte. Cu voia Domnului poate că o să ne întâlnim iarăși. Fostul călugăr îi întrebă apoi pe cei doi încotro se vor duce. Nishi îi dezvălui neștiutor ținta lor către coasta de răsărit: La Veracruz. Ni s-a spus că de acolo o să ne îmbarcăm din nou pe vas. — Veracruz, omul să arătă uimit. E primejdios! Primejdios... — Nu știți că prin părțile acelea tribul Huaxteca pârjolește satele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să cred. Nu poți să crezi fără să înveți. Velasco se înroși din ce în ce mai tare la față. Era semn că se înflăcăra. În acele momente nu mai era un uneltitor, ci se preschimbase într-un misionar care încerca să le insufle neștiutorilor credința lui. — În Mexico, negustorii japonezi n-au trecut nici ei la credința creștină din suflet, ci de dragul câștigului. Însă eu am socotit că e bine și așa. Pentru că sunt încredințat că acela care a rostit, fie și numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în scaun de catifea dădea atunci pe neașteptate un edict prin care nu numai misionarii, ci și credincioșii japonezi erau alungați din țară și prin care venerarea credinței creștine era oprită pretutindeni în Japonia. Eu și solii nu știam nimic. Neștiutori, ne pregăteam să plecăm în Spania urmând din toată inima un vis. Dar n-a fost decât un castel de nisip. Mai scria că o dată edictul proclamat, misionarii din toate colțurile Japoniei au fost mânați ca niște dobitoace la Nagasaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cinci adjective din text și alcătuiește cu ele propoziții 3. Scrieți cuvinte cu înțeles opus pentru: se întunecă se îndoaie luminiș deschisă trist amurg umbre cresc Anul cu cele patru anotimpuri Cele patru anotimpuri Eugen Jianu „Anul Nou tinerel și neștiutor, s-a așezat la sfat cu batrânul an vechi care-și împlinise sorocul: Și cum am să știu eu să orânduiesc, așa de unul singur, scurgerea vremii? a întrebat Anul cel Nou. Tare mi-e teamă că am să încurc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
spre barcagiu să-i dea indicații În birmaneză: Ia-o pe ruta ocolitoare, prin piață. Fără ca Walter și ceilalți să știe, Pată Neagră vorbea destul de bine engleză, dar mereu i se păruse că e În avantajul lui să se prefacă neștiutor și să tragă cu urechea la ce se vorbea. Niciodată să nu arăți o armă Înainte de a fi nevoit s-o folosești. Tatăl lui Îl Învățase asta. O amintire amară, pentru că tatăl lui nu avusese arme când ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
când pui un labrador liniștit lângă o persoană agitată? Sau un collie sperios lângă o persoană calmă? Dar un terier căpos cu o persoană indecisă? Cine pe cine schimbă? Ar putea exista combinații cu efect terapeutic?“. Ce prostii. Biata domnișorică neștiutoare greșise adresa. Se opri o clipă căutând cadrul teoretic potrivit... Poate ceva despre personalitatea și adaptabilitatea diferitelor specii... Începu să noteze: explică fundalul științific, ergo, paleoantropologia umanoidului Erectus În trecut și acum. Da! Și biologia diversificării speciilor - niște analogii darwiniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care-i place popii, cum se îmbujorează ca la fata mare, privită prea intens la șezătoare, fiindcă în asemenea momente individul este excitat parosistic de sentimentul plenar al libertății curat democratice de extracție original-băsesciană. Și explică el ca să înțeleagă tot neștiutorul de român, că orice rău, de cele mai multe ori este simptomul unui bine mult mai mare. Și ce dacă la Iași și Focșani a fost huiduit Băsescu? Aud? Ce demonstrează asta? Păi demonstrează că trusturile de presă ticăloșite, ziariștii de la Realitatea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fără prea mari probleme. Cred că toată lumea a aflat, cum s-au aruncat vreo câțiva saci cu bani pentru un sistem informatic, care era grozav dar avea o hibă totuși, nu funcționa nici amenințat cu chemarea la DNA? Păi, aviz neștiutorilor, sistemul era făcut așa din start, ca apoi să se arunce alți saci cu bani, pentru verificarea lui și punerea lui pe linia de plutire. Se cheltuiesc bani cu găleata, pe sisteme de videoconferințe și alte lucruri, tot atât de necesare bolnavului
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
demonstrează că este mult mai matur decât o arată vârsta. La cei 16 ani, artistul vorbește deschis despre sex și admite că actul sexual ar trebui să aibă loc doar între persoane care se iubesc.” Vă dați seama, cât de neștiutor rămâneam eu în privința maturității excepționale ale canadienilor de 16 ani, mai ales în probleme de sex, dacă nu era revoluția din 1989 care să permită Libertatea? Ar trebui, să mulțumim zilnic revoluționarilor și pe lângă purcoiul de parale pe care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aveam să descopăr că nici unul din visele, gândurile, entuziasmele de-atunci nu aveau să mă părăsească - asta înseamnă, gândeam, că e însăși natura care ne ține, în partea nevăzută a firii noastre, așa cum ne naște. Mă gândeam, uneori, la moarte. Neștiutor și orgolios, ca un european care n-a străbătut niciodată jungla ecuatorială, alungam acest ultim gând, ca o imposibilitate, ori de câte ori îmi venea în minte: „Ești tânăr, îmi spuneam, acum totul e simplu. În primul rând, moartea nu există pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
respiră aerul rece al dimineții de iarnă. Se simțea înviorat: ai fi putut crede că sub aerul acela albastru și soarele perfect rotund și roșu, ca o magnificență, avea să stăpânească zilele acelui an. Stătea nemișcat. Nu peste mult...era neștiutor ca noi toți ai pământului... Îmi venea să-l mângâi, să-l mai sărut o dată, încovoiat de duioșie, dar i-aș fi deranjat, poate chiar speriat, clipa de iluminare. Iubitul.... 17. Trecătorul mea tată!... Dacă ai fi trăit... Deodată ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Abia atunci, către sfârșit, când trebuie să fi adunat în tine toate înțelepciunile lumii. Nu acum la douăzeci și ceva de ani, când abia răsari în lumină, și se cuvine să vorbești numai în numele tău, nu și al Tablelor Legii, neștiutor cum ești, pentru că încă nu le cunoști adâncimea, deși le-ai învățat pe dinafară și ți se par foarte simple; cu atât mai puțin să împărți dreptatea în numele lor. Dar oamenii aceia treceau mai departe prin fața mea, mă priveau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dintre înserare și noapte, în fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din stradă, aflat în dreptul ferestrei. - „Cum e dincolo, Keti?” întrebai fără teamă. Ea deschise ochii mari: „Nu e adevărat, nu există moarte, decât pentru neștiutori ca tine, sau ca noi amândoi altădată, așa numim noi toți momentul în care...Nu mai pot vorbi pentru că nu mă satur privindu-te”. Și noaptea aceea care trecu peste noi, nu se știe nici acum dacă era din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația întreruptă cu câteva clipe înainte, căci fusese oprită exact pe locul unde iarba crescuse lucitoare și multă, eu și Ana stăteam lungiți pe verdele acela de vară, neștiutori, cu soarele în față, se auzeau broaștele în micul iaz comunal, satul nu aducea nici un zgomot, iar sora Anei nu era acolo, și iată că după douăzeci de ani peisajul rămăsese neclintit. Eu nu-mi dădusem seama, dar pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]