3,535 matches
-
paradoxul e prezent, vezi: "Rolul iluziei în lume e covârșitor. Ea face ca lumea să fie de fapt altfel." Senzorial: Tăcerea care se umple treptat cu zgomote așa cum o cutie se umple cu obiecte." Cuvântul poate fi un vicar al neantului, aforismul un strip-tease moral, între vers și aforism se instituie raporturi de gelozie, autorul se ferește de furia metodei, dar o metodă posedă, câștigată prin arta imaginii, a punctării nuanței. Poți sau nu fi de acord cu Grigurcu când, bunăoară
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
natura sa morală și aspirația lui spirituală, cît și liniile de forță ale picturii care nu stau nicidecum în datele ei exterioare, ci în permanenta confruntare lăuntrică a pictorului cu materia, cu forma, cu puterea de agregare și cu proximitatea neantului. Din această pricină succesiunea și sensul de lectură al imaginilor nu urmăresc cronologia directă și nici măcar o logică a temelor, ci incearcă să acrediteze o cronologie care ține de metabolismul intim al existenței și de sensul ascuns al dinamicii materiei
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
centimetrul pătrat,/ Pe moleculă, pe neuron;/ Răstignirile de azi, întrec iadul din iad" (Acum, acum). Sînt versuri caracteristice unei sensibilități înfricoșate nu doar de "abandon", ci și de măcar aparenta absență de perspectivă pe care o înfățișează "babilonica cetate". Senzația neantului, structurile moarte de sticlă și beton, mecanicele exactități terifiante par premisele unui efort sisific, pe portativul unei mitologizări elementare: "Porți neantul în gînd,/ Te prefaci a fi mulțumit,/ Te scrutează atîtea priviri de sticlă,/ Atîtea capete de beton.// Știi exact
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
nu doar de "abandon", ci și de măcar aparenta absență de perspectivă pe care o înfățișează "babilonica cetate". Senzația neantului, structurile moarte de sticlă și beton, mecanicele exactități terifiante par premisele unui efort sisific, pe portativul unei mitologizări elementare: "Porți neantul în gînd,/ Te prefaci a fi mulțumit,/ Te scrutează atîtea priviri de sticlă,/ Atîtea capete de beton.// Știi exact ora Terrei,/ Cui să-i spui?/ Nici nu mai poți plînge.// Ești ultimul trecător prin ani/ Care mai simte gustul pîinii
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
de observație la un preadolescent de unsprezece ani! Am rătăcit, în schimb, aproape numaidecât după primire, o teză la limba latină la care luasem nota doi minus. Să nu le fi pomenit acum, s-ar fi scufundat pentru eternitate în neant. Stăpân pe nota lui, profesorul trecea prin viață senin și imperturbabil. Generații de elevi ai săi, ajunși pe posturi însemnate, lăcrimau, amintindu-și-l. (Se făcea rar operații pe ochi.) Salarizarea - vai, capitolul nu poate fi evitat - era de așa
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
aceste cutii, valize, dulapuri și în tot felul de alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei. Florin Mitroi: rigoare tehnică și austeritate morală Pentru Florin Mitroi, pictura nu este doar un simplu exercițiu cultural, o formă abilă de comunicare codificată cu un privitor
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
joc analitic, de combinații aleatorii și de cadențe serialiste, în care sînt convocate mai toate formele primare și derivatele lor legitime. Pe fonduri în general negre sau gri, perfect neutre și ușor exasperante - în ultimă instanță, o ipostază geometrică a neantului -, înfloresc orbitor tonurile crude ale cîte unui roșu, galben citron sau albastru. Cursul introductiv în limbajul plastic ar fi tentat să ne avertizeze că ne găsim la lecția despre contraste - de cantitate, de complementaritate ș.a.m.d. -, la cea despre
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
de săli care erau greu de găsit și mai ales denumiri bizare și prescurtări neînțelese...Lumea era agitată...eu, profesorii,colegii...toți se grăbeau... Nu știamce se petrecea... Mă agăț și eu de o colegă și începemamândouă să pășim în neantul acesteilumi...să o descoperim... Trecu o lună, mai trecu două, trei...și gata mă adaptasem noii lumi... cunoșteam colegii, admiram profesorii și descoperisem facultata cu sălile și colidoarele ei întortochiate.... Totul era acum altfel... Toate îmi transmiteau bucuria de a
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
mișcări de dansatoare agilă trece iute, efemeră. stânca, în sine abstrasă, ca o amorțită reptilă, ține ochii pe jumătate închiși. ce-și împărtășesc, oare, pe tăcute, din trăirea ascunsă? le e de ajuns că sunt parte a vieții, alunecare în neant, în marea cursă? fără alin uneori se poate cânta pe razele câte unui apus ca pe strunele unei harfe. sunetul se leagă din rășini portocalii ce bat înspre rozuri și violeturi, în registrul grav, aproape întunecat, al indigoului răgușit. sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dedică boemei, poeziei, traducerilor din literatura franceză și fragmentului, până la finele anului 2004, când emigrează în Franța. A publicat volumele de versuri Psalmii Maimuței, 1998, Metafizica Bambara, 2001, Frica de a trăi din nou, 2004, Jurnalul unui crocodil ratat, 2006, Neantul îndrăgostit, 2009, toate la Editura Vinea. Agnostica trândăvie - Editura Pandora-M, 2003 - și Nevroza metafizică - Editura Bastion, Timișoara, 2008 - sunt fructul unor meditații amare și violente, cu tentă stoică, în absența oricărei iluzii de viață viitoare. La Editura Cartea Românească
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să-ți târăști cadavrul spre groapă. Ești condam nat astfel să îl slujești până la sfârșit, să îi lași totul, ca să înțe legi într-un final că el este mai important decât tine, fiindcă fidel la nesfârșit celui care a părăsit neantul ca să devină cineva. * Orice suferință în viață poate fi înțeleasă ca o cursă atletică de o sută de metri: viteza străbaterii acestei distanțe a durerii consemnează viteza înțelesului, o consumare a ceea ce materia poate îndura până la sfârșit, iar înțelesul nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se considera creștin. * Când mi se întâmplă să aud vorbindu-se despre iubire, știu că unul nu este care să nu fie astfel bântuit de nebunia de a se confirma pe sine prin dragoste, confirmare primară, prăbușire glorioasă într-un neant infantil. * Ați putea crede că îmi justific pe mai departe contradicția scriind în continuare pentru oameni, fiindcă împotriva lor (și niciodată nu îți vor fi mai fideli, ignorându-te). Dar oamenii au un capital de credință în mod stupefiant greșită
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Îmi amintesc nefericirile într-un mod extrem de concret, și minciunile și răul pe care l-am provocat semeni lor mei. Toate amintirile care ne dor își refuză uitarea - mai puțin fericirile, zilele frumoase, încântate cu dispa riția, cu impresia de neant. De fapt, unde s-au dus? De unde puterea celorlalte de a-și dura în noi veacul? Nu poți alunga de la tine progenitura ticăloasă fără să rămâi pe de-a-ntregul și definitiv pustiu. * Indolența conformistului care trăiește după toate canoa nele
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dacă nu cunoști prea bine bucuria de a trăi, cel puțin să știi ce în seamnă minciuna, ca să îți poți măcar preciza vina. II. Dumnezeu s-a oprit din citit Înțelepciunea mea este tot atât de disprețuită pe cât este haosul. Ce reprezintă neantul meu pe lângă stupoarea care vă așteaptă? Rimbaud Când își exprimă violența la modul literar, nu există forță mai expresivă decât neputința. În literatură violența creează stilul, geniul schizofreniei civilizate: literatura dă lecții asasinului. * Un schizofrenic aude „voci“, fuge din ospiciu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de clipă. Numai astfel ne putem face o idee despre începuturile umanității. * Dementul este stăpânul unei realități paralele în care omul reprezintă un simplu pretext. Modelul de ființă care populează lumea dementului este o abstracțiune care privește către noi din neant și se exprimă în gramatica neantului. Dementul este singurul care ne contemplă din afara lumii, din neantul care participă astfel la viață cu adevărul lui refuzat. * „Cu absolutul nu m-am întâlnit niciodată, însă îl cunosc așa cum insomniacul cunoaște somnul, așa cum
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
face o idee despre începuturile umanității. * Dementul este stăpânul unei realități paralele în care omul reprezintă un simplu pretext. Modelul de ființă care populează lumea dementului este o abstracțiune care privește către noi din neant și se exprimă în gramatica neantului. Dementul este singurul care ne contemplă din afara lumii, din neantul care participă astfel la viață cu adevărul lui refuzat. * „Cu absolutul nu m-am întâlnit niciodată, însă îl cunosc așa cum insomniacul cunoaște somnul, așa cum cel care privește în întuneric cunoaște
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
realități paralele în care omul reprezintă un simplu pretext. Modelul de ființă care populează lumea dementului este o abstracțiune care privește către noi din neant și se exprimă în gramatica neantului. Dementul este singurul care ne contemplă din afara lumii, din neantul care participă astfel la viață cu adevărul lui refuzat. * „Cu absolutul nu m-am întâlnit niciodată, însă îl cunosc așa cum insomniacul cunoaște somnul, așa cum cel care privește în întuneric cunoaște lumina.“ La 17 octombrie 1910, Carlo Michelstaedter își trage un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
octombrie 1910, Carlo Michelstaedter își trage un glonț în cap. Avea douăzeci și trei de ani. Un geniu fulgurant - și în filozofie se moare arareori de tânăr. * Străfulgerările de fericire pe care le trăim nu le dobândim decât triumfând împotriva neantului personal, chiar dacă va trebui să crăpăm după aceea. Și totuși, ucenicia întru neant este imposibilă - nu avem nimic de învățat de la neant, poate doar certitudinea că nu înseamnă nimic. Dacă ar fi fost altfel, nu am fi trăit niciodată un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
trei de ani. Un geniu fulgurant - și în filozofie se moare arareori de tânăr. * Străfulgerările de fericire pe care le trăim nu le dobândim decât triumfând împotriva neantului personal, chiar dacă va trebui să crăpăm după aceea. Și totuși, ucenicia întru neant este imposibilă - nu avem nimic de învățat de la neant, poate doar certitudinea că nu înseamnă nimic. Dacă ar fi fost altfel, nu am fi trăit niciodată un singur minut, măcar, de fericire. * Nimicul, materia primă a Divinului, nu poate fi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se moare arareori de tânăr. * Străfulgerările de fericire pe care le trăim nu le dobândim decât triumfând împotriva neantului personal, chiar dacă va trebui să crăpăm după aceea. Și totuși, ucenicia întru neant este imposibilă - nu avem nimic de învățat de la neant, poate doar certitudinea că nu înseamnă nimic. Dacă ar fi fost altfel, nu am fi trăit niciodată un singur minut, măcar, de fericire. * Nimicul, materia primă a Divinului, nu poate fi „aneantizat“, în locul lui nu poate fi așezată, eventual, o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
același delir, amândoi se situează în același orizont al delictului față de rațiune. Ca victimă fericită, îndrăgostitul spiritua lizează pulsiuni zoologice care îl apropie de sfânt; o eterni tate iluzorie îl diferențiază pentru moment de vulgaritatea speciei, îi deschide ochii înspre neantul pla tonic, care cu timpul va deveni o banală afacere concretă. Criminalul se află în posesia neantului întreg, dens până la întu necare; pentru el crima este o soluție logică de consistența cea mai brută, o fugă din constrângerea unui „cuplu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lizează pulsiuni zoologice care îl apropie de sfânt; o eterni tate iluzorie îl diferențiază pentru moment de vulgaritatea speciei, îi deschide ochii înspre neantul pla tonic, care cu timpul va deveni o banală afacere concretă. Criminalul se află în posesia neantului întreg, dens până la întu necare; pentru el crima este o soluție logică de consistența cea mai brută, o fugă din constrângerea unui „cuplu“ în care mortul a trădat o „iubire“ sinistră. Îndrăgostitul ar fi în stare să se lase ucis
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
necare; pentru el crima este o soluție logică de consistența cea mai brută, o fugă din constrângerea unui „cuplu“ în care mortul a trădat o „iubire“ sinistră. Îndrăgostitul ar fi în stare să se lase ucis cu zâmbetul pe buze; neantul parfumat îi ține loc de paradis, se află în posesia unui adevăr sătul de constrângerile vieții, suveran, și care știe să își facă victimele mai fericite decât le-a făcut condiția lor de om. Criminalul este agentul unui adevăr defa
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
unui adevăr defa vorizat, discri minat, care, deși se manifestă în mod universal și domină impulsurile materiei, ale încarnării, simte nevoia deziluziei, a sincerității primare; când își elimină prada, o face cu obsesia purificării spațiului pe care îl locuiește: prezența neantului este prea puternică, este fizică, lumea trebuie curățată de visătorii paradisiaci, trebuie redată neantului - și fiecare om este potențial vinovat de această nefericire. * Atât pe îndrăgostit, cât și pe ucigaș, singurătatea îi deter mină să se investească în această întreprindere
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
domină impulsurile materiei, ale încarnării, simte nevoia deziluziei, a sincerității primare; când își elimină prada, o face cu obsesia purificării spațiului pe care îl locuiește: prezența neantului este prea puternică, este fizică, lumea trebuie curățată de visătorii paradisiaci, trebuie redată neantului - și fiecare om este potențial vinovat de această nefericire. * Atât pe îndrăgostit, cât și pe ucigaș, singurătatea îi deter mină să se investească în această întreprindere spectrală care este înstrăinarea de sine. Dacă Divinul a triumfat împotriva neantului, înseamnă că
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]