503 matches
-
nărăvește cu dânsul, din contra ar urma cumcă predicatul cel ce nu i se împrotivește i s-ar cuveni; însă câte predicaturi sunt care nu i se împrotivesc și pentru aceea totuși nu li se cuvin. Despre legile cugetărei cei neapărate Fiindcă tot-obiectului care se poate cugeta se cuvin atare forme cari se numesc și hotărârile dânsului, și [e] chiar cu neputință ca vreo hotărâre în același moment al cugetărei obiectului să se și cuvină și să nu i se cuvină
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
conștiinței cu care ni le înfățoșăm se despart în chiare și întunecoase (claros et obscuros), în lămurite și nelămurite (distinctos et nondistinctos), în deplinite și nedeplinite (complectos et incomplectos); mai pe urmă în concepturi cu putință (possibiles) aievnice (reales), și neapărate (necessaria). 1) Chiare concepturi sunt cari se pot în conștiință deosebi de cătră alte concepturi, altmintrelea de nu se pot deosebi sunt întunecoase, d[e] e[xemplu] de pot cu deosebi aurul de cătră alte metaluri, am concept chiar despre
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concepturile sunt roduri ale minții, apoi mintea sau nu poate face concepturi, sau întru adins și le face, sau mai pre urmă trebuiește neapărat ca să facă. Pentru aceea, concepturile se despart în concepturi: 1) cu putință, 2) aievnice și 3) neapărate. Concepturi cu putință sunt a cărora note se pot împreuna într-o unitate a conștiinței, adică, cari nu-și contrazic; acestora, din contra, stau concepturile cele cu neputință. Reale sau aievnice concepturi sunt a cărora note sunt în faptă împreunate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
împreuna într-o unitate a conștiinței, adică, cari nu-și contrazic; acestora, din contra, stau concepturile cele cu neputință. Reale sau aievnice concepturi sunt a cărora note sunt în faptă împreunate într-o unitate a conștiinței; iară mai pe urmă neapărate concepturi sunt a cărora note trebuiesc numaidecât a se încopcia în unitatea conștiinței; d[e] e[xemplu]: conceptul filosofiei într-un țăran este cu putință, iară într-un învățat real-aievnic, mai pre urmă conceptul pricinei pricepîndu-se efectul este neapărat. Chiaritatea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
griji să nu ne facem, în cel mai rău caz vom rămîne cu aventura, libertatea noastră a fost întotdeauna interioară, așa va rămîne și de acum înainte. — Excelentă observație, zice domnul Președinte, avînd o mare revelație. Asta-i soluția, este neapărată nevoie să dați impresia unor aventurieri adevărați, nu știam cum s-o întorc ca să vă dați seama unde voiam să bat. Băieții buni la toate, care știu și să vorbească și să tragă cu arma, cu alură de intelectuali și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vă pot oferi, se distrează, urmărind mișcările leneșe ale lui Roja care parcă nu se mai decide odată pe ce scaun să se așeze, prefăcîndu-se că-și caută pe fundul porthartului un anumit obiect indispensabil de care are chiar atunci neapărată nevoie. Potoliți-vă, nu vedeți că totul e jupuit, că n-a mai rămas la locul ei nici tencuiala? încearcă Curistul să-i atragă atenția. Părințelul mai are doar puțin și o să înceapă să-și smulgă părul din cap de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a se putea coordona perfect. Nu c-ar fi cine știe ce, dar trebuia să fie forte grijulii să nu dea nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să camufleze bine obiectele metalice ca să nu se lovească între ele în timpul transportului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ții în căpușă, în minte. — Mă rog - zise Getta 2 -, așa e la voi. La noi proverbul ar suna „l-așa gușă, așa căpușă”, adică „spune-mi cum vorbești ca să te-auzi cum gândești”. În plus, la noi nu e neapărată nevoie să vorbești, să spui cuvinte; ne înțelegem telepatic. — Cum vine asta? întrebă Stejeran 1. — Nu știi ce-i telepatia?! Când nu e fenomen mistic, e fenomen medical și trebuie supravegheat, eu așa am fost programat să învăț, răspunse șovăitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
umezi buzele. ― De ce vrei să plecăm? ― Nu știu! Dar trebuie! Știu că trebuie! ― Nervii... Ionescu își aținti privirea pe fața desfigurată a căruntului: ― Crezi că ți-ar veni foarte greu? ― Pe mine nu mai puteți miza, băieți! Sigur, dacă e neapărată nevoie... ― Sîntem în primejdie. Am impresia că din clipă în clipă o să-mi cadă o cărămidă în cap. O văd cum se apropie. N-am simțit niciodată ceva asemănător și sânt convins că nu mă înșel. Cârnul îl măsură surprins
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
răspundă. Ia spune! De ce nu vrei să te înscrii în întovărășire Toaibă căuta un răspuns ocolit, pentru a nu spune de-a dreptul că nu vrea... Ca să te înscrii în întovărășire trebuie să fii bun de muncă. Altfel... Nu-i neapărată nevoie să fii tu bun de muncă. Nevastă-ta îi destul de zdrahoancă ca să lucreze și pentru tine. N-am ajuns încă zilele să trăiesc din munca fimeii. Pe lângă că nu vrei să te înscrii în întovărășire, mai ești și obraznic
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu literatura europeană, prin aducerea unor noi principii estetice, ca autenticitatea, substanțialitatea, relativismul și prin crearea personajului intelectual lucid și analitic, de poetică modernă a romanului. Camil Petrescu propune o literatură care să ilustreze „probleme de conștiință", pentru care este neapărată nevoie de un mediu social, în cadrul căruia acestea să se poată manifesta. În romanul "Patul lui Procust", scriitorul realizează adevărate "dosare de existențe", toate fiind confesiuni de conștiință, pe care fiecare personaj-narator le face la persoana I, pe baza reflectării
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
în Grecia. La 17 aprilie a fost semnat la Belgrad armistițiul. Rezistența iugoslavă slăbise practic apărarea grecilor. Neavînd banii necesari construirii unui sistem defensiv eficient, guvernul grec se concentrase asupra fortificării graniței cu Bulgaria. Valea Vardarului a fost deci lăsată neapărată, iar trupele germane au trecut fulgerător prin această poartă deschisă. Koryzis, premierul Greciei s-a sinucis la 18 aprilie și a fost urmat de Emmanuel Tsouderos, care a încercat să continue lupta. Generalul Ghiorghios Tsolakoglou a semnat totuși un armistițiu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
declarase că, dacă se dorește ca „folosul” să nu fie știrbit, atunci linia telegrafică trebuia continuată până la Galați, pentru că „...acest de pe urmă oraș mai vârtos fiind cel mai însămnat centru de negoț al aceștii a noastre țări, are cea mai neapărată nevoie de ușurință și grăbire în transacțiile negustorești, prin a cărora înlesniri folosindu-să negustorii stăini, tot într-același grad să folosesc și vânzătorii Moldovei...”. Tot în decembrie 1854, s-a luat în discuție și construirea liniei telegrafice Tecuci - Focșani, ale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
muncitor”. Țărănimea - după cum am mai spus - a avut în N. Bălcescu pe primul ei istoric, care printr-o cercetare pătrunzătoare a dezvăluit mecanismul subjugării celei mai oropsite clase a societății feudale. Ideea lui N. Bălcescu că „ robia este o consecință neapărată a sistemii de clacă” ne oferă cheia înțelegerii întregului sistem feudal. Descoperirea de către N. Bălcescu a Legăturii lui Mihai și a semnificației acesteia a lăsat urme adânci și îndelungate în istoriografia noastră. Firește, nu poate fi vorba că „De atunci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
A. D. Xenopol va dobândi o viziune mai realistă a căilor menite să ducă la propășirea patriei. „Care element stabilește între oameni adevăratul principiu al egalității ? - se întreba Xenopol -. Fără îndoială că cel economic [...]”, și continua: „materialul e mijlocul și condiția neapărată a dezvoltării intelectului [...] orice popor care tinde la propășire trebuie mai întîi să-și asigure o bază materială pe care să înalțe propășirea sa”. Dezvoltarea bazei materiale și îmbogățirea țării devin laitmotivul scrierilor economico-sociale ale lui A. D. Xenopol. „Puterea națiunilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
După ce îl înfățișa pe țar ca „ocrotitor” al românilor, a căror „politicească ființă” urma să fie decisă prin tratate, deci nu pe altă cale, proclamația invită pe „locuitori” „a ajutora mișcările armiei și a o îndestula pre ea la cele neapărate trebuințe”, precizând că „supunerea stăpânilor, uitarea împărecherilor celor pierzătoare, care s-au născut din anarhie, jertfirea cu toate interesurile sale binelui celui de obște, acestea sunt îndatoririle care se pun asupra voastră”. Istoricul bulgar Hristo Hristov susține că, în timpul războiului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
strâmt și cu mici mijloace, au săvârșit lucruri uriașe” Insistând asupra rolului pe care istoria națională îl are pentru stimularea sentimentului național, Mihail Kogălniceanu subliniază și un alte aspect, asupra căruia se opriseră istoricii transilvăneni. „trebuința istoriei patriei ne este neapărată chiar pentru ocrotirea driturilor noastre împotriva națiilor străine”. Pornind de la o idee a lui Aaron Florian, el arată că „începutul nostru ni s-a tăgăduit, numile ni s-a prefăcut, driturile ni s au încălcat în picioare, numai pentru că nu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
sfântul și marele Sinod ca nimic de acum înainte, nici episcop, nici cleric, nici monah, să poată moșii să-și închirieze sau a se băga pe sineși în lumești ocârmuiri de lucruri. Afară numai dacă legi s-ar chema la neapărată epitropie a celor nevârstnici sau episcopul cetății i-ar rândui să poarte grijă de lucruri bisericești, sau de orfani, sau de văduve fără purtări de grijă și de fețe ce mai ales au trebuință de bisericescul ajutor, pentru frica lui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în ceea ce privește permisiunea părinților sau a tutorelui. În unele cazuri, atunci când focus grupul este o parte a unei activități permanente în cadrul organizației - cum ar fi atunci când se suprapune peste obiectivele școlii și se desfășoară în timpul orelor -, se poate să nu fie neapărată nevoie de permisiune. Nevoia permisiunii pentru focus grupurile cu tineri are un scop dublu. Primul este acela de a îndeplini cerințele legale de a informa copilul și părintele. Al doilea scop este acela de a informa părintele în mod adecvat
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
ceea ce situația prezentă prevestește. Procesul psihologic al „evaluării” este influențat de caracteristicile situației de stres și de paticularitațile psihologice ale personalității subiectului stresat. Individul trebuie, desigur, să învețe semnificația situației de care este amenințat și, în acest sens, nu este neapărată nevoie de experiența pesonală, deoarece el poate învăța și din experiența altora. Deși oameni folosesc, deobicei, indicații obiective în evaluarea pericolului, se constată, adesea, o lipsă de corespondență între „pericolul obiectiv” și „procesul evaluării” pericolului. Un exemplu interesant ne furnizează
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a ființei, ci și a poeticului. Dintre cele mai noi dovezi în acest sens aș cita Aveam în mine ceva sfânt, poem al marilor revelații, deopotrivă existențiale și poetice: "Aveam în mine ceva sfânt/ Cum numai îngerii sunt pe pământ,// Neapărați decât de-aureola lor/ În preajma caselor, fântânilor...// M-apropiam de oameni și-i priveam/ Cât se iubesc de mult, ca printr-un geam// În care răsuflarea li se-oprea/ Făcând dulci falduri grele de perdea// Ca să nu văd și să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îngemănat până la nediferențiere cu răul. Partea cea mai activă a comunității e obligată a-și spune mereu cuvântul, a mijloci împlinirea marilor nădejdi colective. Pentru aceasta însă, insista Xenopol, o înțelegere și o lucrare comună a elementului bun este condiția neapărată a reușitei. Nu mulțimea puterilor, ci îndreptarea lor spre același țel și opintirea lor împreună hotărăște mărimea izbânzilor." Solidaritatea celor buni slăbește elementul rău, tot așa după cum dispersia lor îi stimulează expansiunea. Lipsa de activitate a părții alese privează națiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ar fi tot de o nație, isvor de nefericiri pentru amândouă prințipaturile!" (Aaron, 1835, pp. 29-30). Aaron deplânge destrămarea unității primordiale românești, asistând neputincios la tragicul destin istoric al unei înstrăinări progresive. "În astfel de chip Dacia slăbită de barbari, neapărată de Bulgari, fu nenorocită ca să vază cum pierde trei părți din totul său, și cum se-pune linie de hotar ca să nu se-mai poată uni nici o dată. Din toate părțile Daciei mai rămăsese țara Rumânească, Moldavia, Basarabia și Bucovina
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
direcții: a) învățământul religios, pentru cunoașterea datoriilor către Dumnezeu și către sine; b) istoria cu geografia, pentru datoriile către aproapele. Învățământul religios conduce la "formarea omuluĭ crescin adecă a omuluĭ de bine și de adevĕr", în timp ce istoria cu geografia "este neapărată pentru formarea omuluĭ social patriot și cetățian" (Melidon, 1874, pp. 78-79). Fără a nega ori minimaliza importanța educației religioase, centrul de greutate trebuie mutat pe educația naționalistă, realizată prin intermediul studiului istoriei: "Să facețĭ dar, din studiul istorieĭ naționale, partea cea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu Eminescu am putut constata că el sufere de o alienație mintală cu accente acute produse probabil de gome sifilitice la creier și exacerbate prin alcoolism; starea lui e periculoasă atât pentru societate cât și pentru el însuși și este neapărată nevoie de a fi internat în o casă specială spre cercetare și observare pe un timp limitat, după socotința medicului curant. Dr. Iuliano, Dr. Bogdan, Iassy, Noemvrie 6” în urma acestui consult medical poetul a fost trimis la Mânăstirea Neamț cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]