1,328 matches
-
care să înceapă. Făceau un om mic, din lut, îl împodobeau cu panglici și cârpe colorate, cu flori, era plină lunca de flori, una i-a pus pe cap o coajă de ou roșu, de la Paști, și striga ca o nebună: Scaliene, pornește ploile!, să deschidem porțile, mă! L-au îngropat apoi, s-au dus spre un loc ascuns între ierburi, prima fată ducea steagul făcut dintr-o trestie cu o batistă albă în vârf, după asta mergea popa, două fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iar în locul acela, la dezgropat mortul, la bocit iarăși, apoi dădeau drumul Caloianului dezgropat pe Olt, ca anul să fie ploios, îmi spusese Romanița, eu nu m-am mai dus să le văd, că mă speriase aia de țipase ca nebuna după bărbatul ei mort, aia cu aaa!!! Așa am ținut-o mereu, o vară, în amoruri cu Romanița-Dăscălița, o întrebam: ce vrei să fac pentru tine, fă?... vrei să fac toți copacii ăștia galbeni?, fă-i!, și toți copacii deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tata și i-a povestit că așa și pe dincolo, că ne-a văzut el, cu ochii lui. Așa e, mă?, m-a întrebat tata pe seară. Păi, tăicule, eu nu, ea m-a chemat, m-a învățat prostii, o nebună, nu m-a lăsat în pace, ce???, când???, c-o omor, mă!!!, păi, toată vara, tăicule, eu nu, ea m-a chemat, o nebunăăă!!!, tremuram de frica lu’ tata și-o vindeam în fiecare clipă, precum Adam, atunci când l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
murise, se născuse în 21 decembrie, și-n 22 decembrie mi-a murit fata, a căzut victoria mea..., era acolo, în curtea liceului, căzută pe ciment, lumea de pe lume se uita la ea, la fata mea, am țipat ca o nebună, ziceam: nuuu!!! Încontinuu țipam: nu, nu, nu! (Acuma se vede de ce atâta disperare în glasul ei, e sfârșită.) Am rămas fără cel mai drag om pe care mi-l dăduse Dumnezeu. Ai muțit?, vezi că ai muțit??? (Vorbește cu prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
2005 — Lui Titus Segovia nu-i mai dau nici un text, zicea ea, că ăsta-l strică, umblă după aplauze facile, copiază din filme, a luat și din Almodovar și a pus o scenă din film într-un spectacol, așa fabula nebuna, eu nici n-am văzut filmul ăsta, fata s-a pus rău cu toți regizorii de azi... Am frunzărit hârtiile alea, eu aș juca, i-am spus repede, piesa parcă-i făcută pentru mine, nu pentru prietena aia a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
intimitate, când ne vom întâlni în casa aia atât de primitoare, dar despre care tu spui că e friguroasă, că trage apa de jos, din subsol, că urcă umezeala prin pereți, îmi tot spui că totul e rece, tu ești nebună, ți-am spus de la început că nu te mut eu undeva unde să fie rău, ai încredere în mine și totul va fi bine. Care apă de jos?, care frig?, care umezeală?, tu, dacă vrei ceva de la mine, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
POVESTEA TINEI — Lăsați-mă-n durerea mea cu urâta aia, cu Vaca Domnului, v-am zis câte ceva despre ea, dacă le adunați pe toate în minte, dacă adunați tot ce v-am zis, o să vă faceți o impresie despre apariția nebunei, o tinerică mai tenace ca noi toți. Mai vroia să facă și teatru, dar era prea slabă, i-am arătat eu ce înseamnă să fii actriță și cum ar trebui să fie cu scena, ce piatră ar trebui să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
întrebat un cuvânt despre piesă, el a uitat, nici nu știe cum e piesa aia... că nu l-am lăsat să-i acopere gresia din sufrageria unde locuia cu parchet, cică tot venea frigul, ca brazii, peste ea, auziți ce nebună!!! Dar unde Dumnezeu a locuit, pe un aparat de aer condiționat dat la rece? Na, că m-am prostit și eu, că m-a înnebunit de cap cu brazii ei albi, curenții, frigul, umezeala... Și uite că acuma s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă interesează, ciudată era ființa aia... — Vă spuneam, Frumoasă Neli, despre modul în care o primeam la noi, știți că am gătit pentru femeia aia?, știți că i-am pregătit patul la noi?, doar ați văzut. Dimineața, se trezea, ca nebuna, la șapte și cobora la bucătărie, zdrăngănea acolo de făceam ochi toți, eu m-am făcut artistă ca să mă pot trezi la zece, nu la șapte, ca insomniaca aia, parcă nu dormea niciodată, îmi plăcea doar când o lua bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am trezit într-o noapte, acum vreo două luni, că Maestrul visa și vorbea în somn: vino odată, da’ vino!!!... M-am făcut că nu aud și nu l-am trezit, lasă-l să aibă coșmaruri, sigur o visa pe nebuna aia. Dar s-a trezit singur, s-a ridicat și a coborât scara spre livingul de la parter, după ce-a plecat, ușor, am coborât și eu, m-am uitat întâi spre locul lui, nu mai era bărbatul meu acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lui?, gâfâia ca un prost, iar eu... ca și cum n-aș fi fost în casa aia, prefera să se fută c-o imagine decât cu mine... Ne-am certat groaznic, eu l-am făcut trădător, mă înșeli în casa mea cu nebuna aia care cine știe pe unde-o dormi, pe la ce gagiu, el m-a făcut nebună, tu ești nebună!, i-am smuls mobilul din mână și am vrut să i-l arunc în cap, dar, când m-am uitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu vocea ei, cu mirosul ăla de mă-nnebunea, un parfum de parcă ar fi căzut din cer, straniu, nu-l recunoșteam, i l-o fi luat Maestrul... ? — Cui trimiteai mesajul? — Nu-i treaba ta. — Și cu cine erai aici? Ești nebună, cu cine să fiu?, aș fi vrut eu să fiu cu cineva. Ia vezi, o să te las în casa asta singur, de n-o să știi pe unde calci, să faci tu aici, în vila lui pește, tot ce vrei, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu medicina nu le am de nici o culoare, dar el a rămas bolnav, ați văzut cum e, îmi vine să mă duc pe lume... — Cică s-a dus Laszlo la Tina acasă, dar nu vrea să-mi spună unde stă nebuna, a intrat în apartamentul ăla al ei și s-a înecat întâi în mirosul de... ce-o fi fost?, i se părea că miroase a lut, ce-o fi fost?, a găsit-o încălțată ca pe o nebună, avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unde stă nebuna, a intrat în apartamentul ăla al ei și s-a înecat întâi în mirosul de... ce-o fi fost?, i se părea că miroase a lut, ce-o fi fost?, a găsit-o încălțată ca pe o nebună, avea în picioare niște cizme din piele de ren, cu blăniță și talpa groasă, și le comandase undeva în străinătate, purta prin casă numai pantaloni, da’ nu așa, pantaloni de stofă, ci o salopetă de fâș, groasă, matlasată, de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cizme din piele de ren, cu blăniță și talpa groasă, și le comandase undeva în străinătate, purta prin casă numai pantaloni, da’ nu așa, pantaloni de stofă, ci o salopetă de fâș, groasă, matlasată, de-aia ca pentru schi. O nebună, care îi zicea bărbatului meu îi e frig acolo, îi zicea, pe bune, nu vă mint, că sunt brazi în casa ei, cresc din gresie brazi albi ca zăpada, vii ca niște oameni, e ca și cum s-ar mișca și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zicea, m-am zdrelit până la coapse, mă lovesc încontinuu de crengi ascuțite, ce curenți ies din gresieee!... o nebunăăă!, iar Maestrul se uita la ea ca la Sfânta Fecioară, îi asculta toate minciunile alea, credea în ele, ea era o nebună, iar el o asculta. Și totuși n-a făcut nimic, nu i-a dat măcar ăia 1.500 de euro luați de la ea pentru reparații, pentru parchet sau ce vroia el să-i facă și nu i-a mai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e sete, să-ți aduc o căldare și o cană, de unde să-ți aduc acuma o găleată?, adu-mi o sticlă cu apă minerală, vrei să intri în lichidul amniotic?, vreau să intru în pizda mă-tii, ideile tale de nebună, ei, asta-i, te mai botezi și tu!, pe mine m-a botezat maică-mea și cu maica mare, să știi! Eu n-aveam în momentul ăla apă în casă, la chiuvetă nu curgea, n-ai avut ce să bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și ce frig!!! — Tu ești nebună, e așa de cald afară, un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul greu de căldură. E așa de cald și aici. Vino încoace, pe canapeaua din sufragerie. Să știi că ești nebună cu înțepăturile tale, cu durerile, cu articulațiile. Asta cu „ești nebună” e o metodă securistă. Numai Securitatea, când vroia să scape de cineva, de unul care critica regimul lor comunist, zicea că e nebun. În situații mai grave, îl și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acolo, cu cămașa roșie pe palme. La palat, pe stâlpul porții, a cântat pasărea morții... o sclipire de o secundă pe meningele lui cabrat ca un cal de rasă. — Puică, dacă te-ar auzi regizorul meu, ar zice că ești nebună, te-ar fi scos de mult de pe scenă. Dar e interesant cum ai gândit fragmentul, e foarte modern, ce-ți mai poate capul!, dar tonul e admirativ, Anita îl simte. Acuma, cu ideile astea ale tale, cred că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care leșinau toate femeile, cu asta nu putea, un insucces care îl marca, se și vedea în toți anii aceia, viitori, purtând în minte imaginea fetei ca un măr copt, o femeie pe care nu poți să o satisfaci, o nebună, își spune el, uitându-se lung la fată, o vede pe scaun cum își mișcă mereu curul ăla mare, încercând să se rezolve singură, îl inundă imaginea unei zile în care s-ar putea să o bată cumplit cu cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu gâtul lung, ca de balerină, curg lacrimi nesfârșite, râu, blonda nu zice nimic, doar plânge tăcut, în liniște. Sufletul ei se învârtește în sensul invers acelor de ceasornic. Apoi, se uită lung numai în ochii bărbatului. — Ce-i cu nebuna asta la masa noastră, ce cauți aici, ce caută asta aici, când eu locuiesc cu tine de două luni, sunt iubita lui de-atâta timp, sunt însărcinată, duduie, știai asta?, o întreabă Rita înțepată. Apoi, către el: nu i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Cât despre Tina... a dispărut, pur și simplu, nu mai este, și-a luat hainele și a plecat, am căutat-o și eu, au căutat-o și alții, dar nu mai este, unde s-o fi dus, așa, ca o nebună? Parcă nici n-a fost pe lumea asta. O aeriană, și-a văzut sacii în car cu facultatea, a profitat de bărbatul meu, cu tinerețea aia a ei, a vrut s-o bage el la teatru, să joace ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
emoționale. Acum, au discutat o vreme despre partidele de săniuș. Întotdeauna există un grup de timizi, a comentat el, care șed la coada saniei, legănându-se, șușotind și Împingându-se unul pe altul jos. Pe urmă mai este și o nebună de fată căreia nu-i stau ochii În cap - a produs o imitație teribilă - și care vorbește cumva dur cu Însoțitoarea. — Ești un băiețel așa de amuzant! s-a minunat Myra. — Ce vrei să spui? Amory, simțindu-se În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
e Sally Weatherby, care s-a Îngrășat cam tare; alta e Myra St. Claire - asta-i o poveste veche, ușor de sărutat dacă-ți place... — Și cu ce le ademenești? s-a interesat Kerry. Eu am Încercat absolut totul, dar nebunele de ștoarfe nici măcar nu se sperie de mine. — Tu ești tipul de „băiețel drăguț“, a sugerat Amory. — Tocmai aici e buba. Orice mamă crede că fiică-sa-i În siguranță dacă iese cu mine. Zău că-i enervant. Dacă Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
există. Bărbații n-au idee cum să fie cu adevărat fericiți sau cu adevărat mânioși, iar cei care știu o iau razna. CECELIA: Păi, Îmi pare bine că n-am necazurile tale. Sunt logodită. ROSALIND (cu un surâs disprețuitor): Logodită! Nebună mică! Dacă te-ar auzi vorbind așa, mama te-ar trimite la pension, unde ți-e locul. CECELIA: Dar n-o să mă pârăști, fiindcă știu și eu unele lucruri pe care i le-aș putea dezvălui, iar tu ești prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]