9,682 matches
-
care legai frăție și amiciție foarte intime. O, bunii mei amici! Nenovici, Nae Manolescu, Al. Cretescu, Ioranu, Bolintineanu, Zâne, voi cu câri mă luptăm și mă trânteam prin clasa, prin pridvorul Sfanțului Sava, voi cu câri făceam atât de plăcute nebunii pe dealul mitropoliei și pe câmpul filaretului, voi cu câri, mai tarziu, peste 20 și 30 de ani, ați trăit, am fost totdeauna amici buni, sinceri și dezinteresați, voi, care ati părăsit mai înainte decât trebuia lumea aceasta și patria
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
mai mare secret, si care va fi lansat, se pare, în iulie, în S.U.A., si, în septembrie, în Europa. "Incalificabilul" Stanley Kubrick a aparținut familiei marilor cineaști incomozi, - Stroheim, Griffith, Sternberg, Welles... Lumea lui Kubrick, aceea a violenței și a nebuniei umane, se dovedește de o mare actualitate, iar modul lui Kubrick de a filma, de a gîndi imaginea, decorul, muzica - de o mare modernitate. Se poate presupune că Stanley Kubrick face parte dintre acei artiști care influențează mai mult după
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
Nicolae Manolescu "Don Quijote nu este nici nebun, nici idiot, scrie Harold Bloom, ci doar unul care se joacă de-a cavalerul rătăcitor". Cel mult, o "nebunie literară" dacă ne gîndim că lectură romanelor cavalerești i-a luat mințile nobilului sărac Alonso Quijano din La Mancha, punîndu-l pe drumuri și făcîndu-l să se creadă cavalerul Don Quijote. Mai mult: "Don Quijote este nebun pentru că prototipul sau, Orlando (Roland) din
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
luat mințile nobilului sărac Alonso Quijano din La Mancha, punîndu-l pe drumuri și făcîndu-l să se creadă cavalerul Don Quijote. Mai mult: "Don Quijote este nebun pentru că prototipul sau, Orlando (Roland) din poemul lui Ariosto, Orlando furioso, a fost cuprins de o nebunie erotică. La fel i s-a întîmplat, după cum îi explică Don Quijote lui Sancho, lui Amadis de Gaula, un alt precursor eroic". Învîrtesc de multă vreme prin cap tot soiul de considerații cu privire la caracterul ludic al aventurii lui Quijote, așa că Harold
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
de Gaula, un alt precursor eroic". Învîrtesc de multă vreme prin cap tot soiul de considerații cu privire la caracterul ludic al aventurii lui Quijote, așa că Harold Bloom nu face decît să mă întoarcă la o obsesie. Cît despre caracterul literar al nebuniei eroului, acesta nu comportă nici o îndoială. Doar o precizare: aș prefera, din consecventă, dacă, la fel cu Bloom, nici eu nu cred în nebunia sau în prostia lui Quijote, să vorbim de caracterul literar al jocului sau. Toată problema e
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
Harold Bloom nu face decît să mă întoarcă la o obsesie. Cît despre caracterul literar al nebuniei eroului, acesta nu comportă nici o îndoială. Doar o precizare: aș prefera, din consecventă, dacă, la fel cu Bloom, nici eu nu cred în nebunia sau în prostia lui Quijote, să vorbim de caracterul literar al jocului sau. Toată problema e dacă Don Quijote se joacă de-adevăratelea. Oximoronul nu e circ;ntîmplător, cum o să vedeți. Bloom se referă la cele patru însușiri fundamentale ale jocului
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
nu-l relevă: și anume caracterul conștient al jocului. Nu doar de liberă voința e vorba: e obligatoriu că jucătorul să știe că se joacă. Oare Don Quijote știe? S-a discutat enorm pe această temă, dar mai ales din perspectiva nebuniei personajului: dacă e nebun, atunci nu știe, dacă se preface, atunci știe. Întrebarea însă merită să fie pusă direct. Huizinga e de părere că jucătorul știe, jucîndu-se, că nu e de-a adevăratelea. Chiar și copilul ar avea această intuiție
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
române. Dar așa cum nu deosebește păpușile lui Pedro de niște ființe în carne și oase, tot așa nu deosebește între propria existența reală și aceea fictiva a cavalerilor rătăcitori. Și nu e bine spus că la urmă, se trezește din nebunia lui Don Quijote și se întoarce în La Mancha lui ca să moară că Alonso Quijano: e preferabil să spunem că se maturizează și pierde pofta de joacă. Ideea mea este că Alonso Quijano este un copil mare care, în loc să bată mingea
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
este că Alonso Quijano este un copil mare care, în loc să bată mingea, lucru inacceptabil la cincizeci de ani, se joacă de-a personajul literar. Dar pe bune, nu în glumă. Nu e nimic reprobabil în asta, nici măcar un sîmbure de nebunie: la fel procedează Cervantes, jucîndu-se de-a scriitorul și, îndefinitiv, toți cei că el pentru care literatura e Marea Joacă. Nu joc, joaca: Cervantes, Shakespeare, Sadoveanu se joacă de-a adevăratelea cu literatura, crezîndu-se scriitori așa cum Quijano se crede cavaler
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
din lecția istoriei - dacă tot e istoric consilierul-sef al Cotrocenilor? Oare acești oameni accepta rușinea și oprobriul ce se va abate asupra lor mulți ani de-aici înainte doar pentru niște salarii mai bune și pentru orgoliul (la marginea nebuniei!) de a fi serviți la masa de securiștii deghizați în chelneri? Sunt absolut sigur că proiectul de Lege a lustrației, gândit de regretatul George Șerban, nu va stârni, în afară tradiționalelor ridicări din umăr, nici un fel de reacție. Singurele comentarii
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
Întors și dat/ Unui timp somnolînd/ De o blîndețe mai aspră/ În dulcea ei laudă./ Cineva, o fantomă, o viziune,/ Un stîlp de sare,/ Mă ține de mînă/ Și mă conduce către frunzele/ Abia învesmîntate, rodite de frica/ Sau de nebunie, și ele fapturi" (Leac). Viața sa ideală implică abandonul celei reale: "Ești ornament de figuri autumnale/ Atacat de vestejire/ Că îngerul de piatră pe o ruină/ Ridicîndu-si brațul despuiat de lance./ Pe cadran oră înfățișează armoniile/ Dar în această arca
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
tot felul său a precauțiilor de corectitudine politică, pare fie nebunesc, fie complet naiv, să te mai gîndești la existența unui grăi comun, originar, din care au explodat în celebrul turn toate celelalte limbi ale pămîntului. Și o astfel de "nebunie" sau "naivitate" pare să fi fost supusă sancțiunilor, nu politice ci venite din partea unei comunități științifice, inca cu mult înaintea vremurilor tulburi pe care le trăim noi. În prefață să la volumul oblăduit de istoricul francez Maurice Olender, Jean-Pierre Vernant
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
criminal și antinațional. La căderea Ceausestilor, Vadim nu s-a sfiit să scrie un "pamflet"-fluviu, în care se prezenta pe șine drept dușmanul numărul unu al comunismului, îngrozit că va fi tras la răspundere pentru rolul jucat în perpetuarea nebuniei comuniste. La fel de lipsit de simțul răspunderii s-a dovedit și atunci, cum s-a dovedit acum câteva luni, când s-a lepădat fără să clipească de Miron Cozma, omul pe care-l sufocase, până atunci, cu îmbrățișările sale asudate. Astăzi
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
-și etaleze costumele de la Paris și cravatele înflorate new-yorkeze. Pentru că în sahara spre care ne conduc în caleștile lor aurite vor avea nevoie maximum de o lopățica și de o găletușa pentru a aduna molozul patriei. Alienarea, forma stranie de nebunie care i-a cuprins pe admnistratorii țării, setea nevrotica de căpătuiala explică multe, dar nu explică totul. Pe langă astfel de evidente boli, mai există ceva care scapă rațiunii: astăzi, în România, se confruntă fără menajamente două tabere, inegal distribuite
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
există între prezentul absolut, cu efemeritatea lui, și viitorul absolut, cel etern chiar prin abstracțiunea lui. Aventură se definește, la Simmel, printr-un paradox similar: ea reprezintă o enclavă grefata în plină existența noastră, o clipă de rătăcire și de nebunie, în care ne comportăm altfel decît am face-o de obicei și sîntem de nerecunoscut, dar o clipă care capătă semnificație doar prin contrast cu întreg contextul vieții noastre, cu permanentă acelui de obicei în virtutea căruia ea este trecătoare. Episodica
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
competiție, critic acreditat sau simplu plătitor de bilet - toată lumea intra "în mod democratic"! Nu poți să crîcnești, e de prost gust. Iar dacă îți vine, cîteodată, să lași baltă proiecțiile filmelor în competiție încercînd secțiunile paralele - aici te așteaptă aceeași nebunie/democrație: se intră în ordinea sosirii, se iese din sală pentru proiecția următoare - chiț că, de multe ori, vrei să vezi alt program în aceeași sală! (Cînd dl. primar al Clermont-ului s-a plîns, o dată, că n-are sens să
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
de I. Pantă, mai putin de B. Ghiu decât de Cristian Popescu? Titlul Adelei G. e textul care se refugiază în propria contra utopie. Limbajul "prozailiric" sondează lumile alternative ale eului: ba speriat, ba lucid. Ineditul trebuie că utat în nebunia simțurilor (când ținute în lat, când la sate să umble teleleu...): "Ne miră m: nu, evenimentele nu pot fi decât unele/ De-sine-stă ta toare, oricât ar fi ele de inventate, de puse la punct./ Evenimentele îți pot întoarce spatele, își
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
susțină că moștenitor al tronului pe Agripa Postumus, împotriva lui Tiberiu, fiul Liviei. Ea, că mama violență a lui Tiberiu, avea să arunce asupra poetului petrecăreț trăznetul, la mijloc mai fiind vorba și de aventurile fiicei sale, Iulia, companioana de nebunii cu mediul poetului. Mare va fi fost stricăciunea pedepsită crunt de perechea imperiala, deoarece însuși Ovidiu mărturisește: "De ce oare oi fi văzut eu acel lucru? De ce oare ochii mei vor fi fost vinovați, sortiți să vadă, să privească ce-au
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
printre ornamente, deviată în strălucirile verbului obsedat de sine. O "bunăstare" a scriiturii calofile, atît de accentuată deseori, încît pagina constituită din materiile ostentative ale prețiozității, cu minuția unui bijutier, preia inițiativa, neezitînd a sugera, așa cum remarcă un critic, o "nebunie" esteta a cuvîntului ce se bucură de libertatea funcționarii sale. Astfel cercul se închide, inconformismul reapărînd. Conformisele conștiinței poetului sînt contracarate de postura scriiturii sale constant "rebele". Prin superfetația metaforica, instanța supraveghetoare a artistului dă impresia a îngădui cuvîntului o
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
dea" mereu poezia la maximum. Răsucind cu un fel de sadism butonul de care depinde intensitatea trăirilor, ea ajunge la o intensitate paroxistica și continuă totuși să vrea să meargă mai departe. Dorința poetei - un fel de nesaț care frizează nebunia - este să ajungă acolo unde n-a mai ajuns nimeni, cu orice preț, chiar și cu prețul unei autoincendieri a conștiinței Sinceritatea pe care o practică are ceva sfâșietor. Iar decentă de care vorbea Nicolae Manolescu nu este chiar decentă
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
are drept companie decît o menajeră, o nepoata, pe preotul și pe bărbierul satului, a dat în patimă lecturii romanelor cavalerești și și-a schimbat identitatea și viața din pricina lor. Cervantes nu ne exiplică nimic. Comentatorii se mărginesc să constate nebunia personajului, o nebunie însă extrem de ciudată, despre care Unamuno crede că este "de dragul nostru și spre folosul nostru", ca "un exemplu etern de generozitate spirituală". Admirabila caracterizare, dar care nu lămurește lucrurile cîtuși de puțin. Tot ce putem afirmă cu
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
decît o menajeră, o nepoata, pe preotul și pe bărbierul satului, a dat în patimă lecturii romanelor cavalerești și și-a schimbat identitatea și viața din pricina lor. Cervantes nu ne exiplică nimic. Comentatorii se mărginesc să constate nebunia personajului, o nebunie însă extrem de ciudată, despre care Unamuno crede că este "de dragul nostru și spre folosul nostru", ca "un exemplu etern de generozitate spirituală". Admirabila caracterizare, dar care nu lămurește lucrurile cîtuși de puțin. Tot ce putem afirmă cu oarecare siguranță este
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
toarne ceva ulei în cutia de viteze", Boris și colaboratorii săi interni sau externi revarsă asupra orașului tiraj după tiraj, "căci artistul de aia-i artist, ca să-și alinieze gărgăunii pe hîrtie, gărgăun cu gărgăun". Trezirea orașului e sinonima cu nebunia generală, instalată în Iași ca urmare a factorilor perturbatori pomeniți la început (păsările flamengo și nimfele). Urmărită în detaliile ei cele mai hazlii - cu un umor debordant, cu o ironie pe măsură, parodic și satiric - "nebunia" percepută la scară redusă
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
orașului e sinonima cu nebunia generală, instalată în Iași ca urmare a factorilor perturbatori pomeniți la început (păsările flamengo și nimfele). Urmărită în detaliile ei cele mai hazlii - cu un umor debordant, cu o ironie pe măsură, parodic și satiric - "nebunia" percepută la scară redusă a unui singur oraș ar putea fi reprodusa la o scară mai mare; a societății românești postdecembriste. Trufiile, orgoliile, politică și propagandă electorală, protocronismul stupid, goana după senzații tari a cotidienelor de tipul "Bahluiului", superficialitatea, filozofarea
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
mioritica, mediocritatea, apoi bovarismele individuale și colective sînt toate prinse într-un insectar mobil, fără note și explicații, sistemul aluziilor fiind singurul operant. Mesajul, cărții (dacă ținem cu tot dinadinsul, să-l aflăm) este că salvarea acestei lumi cuprinse de nebunie nu poate veni decît prin dispariția ei, dispariția orașului Iași, închipuit aici de Cătălin Mihuleac, ceea ce se și intampla în ultima parte a volumului: nebunii ieșiți de la Socola, la sugestia psihiatrilor, pentru a scăpa orașul de șobolani și spre a
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]