1,158 matches
-
noduri. Oricum, s-ar putea ca și funia să fie prea groasă ca să o poți înnoda cum trebuie. Mi-a venit ideea că o fâșie lungă dintr-un material de nailon ar putea să se dovedească mai utilă. Eram cam necăjit, dar cina mi-a redat buna dispoziție. Mi-am pregătit spaghetti cu puțin unt și busuioc uscat. (Busuiocul este, fără îndoială, regele mirodeniilor.) Pe urmă, varză proaspătă fiartă înăbușit, cu mărar. Cepe fierte, puse la cuptor cu tărâțe, untdelemn, soia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu angajamente continue, care duc o viață onestă alături de soțiile și familiile lor, în locuințe din suburbii. Asemenea persoane alcătuiesc coloana vertebrală a meseriei. Bineînțeles, teatrul este sex, sex, sex, dar acest aspect afectează oare nivelul profesional? Pe mama o necăjea mult gândul că „interpretez roluri de oameni păcătoși“, pentru că se temea să nu mă las corupt. (De fapt, în afara producțiilor școlare, nu m-a văzut niciodată jucând.) Mă întreb dacă într-adevăr poate avea loc vreodată o asemenea contaminare? E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cei din specia Abel Arrowby dețin un loc mai sus-pus decât cei din specia Adam Arrowby. Mama mea era foarte conștientă de acest fapt și sunt convins că, în adâncurile sufletului ei cucernic, se lupta din răsputeri să nu se necăjească. (Avea un fel ciudat de a accentua cuvântul „moștenitoare“, când vorbea despre mătușa Estelle.) Cât despre tatăl meu, cred cu toată convingerea că nu avea nici un fel de resentiment, decât doar de dragul meu. Mi-l amintesc spunând odată, pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
asemenea, niciodată n-am reușit să înțeleg la raison d'être a așa-ziselor „cuburi de gheață“ care ți se transformă supărător pe limbă dintr-o înghițitură usturătoare de materie solidă, rece, într-o gură de apă la fel de insipidă. Sunt necăjit că lipsa unui frigider mă obligă să irosesc o mulțime de hrană. Mama mea cea lipsită de frigider, nu irosea niciodată o firimitură. Tot ce nu se consuma, supraviețuia și-și găsea folosință a doua zi. Ce ne mai delectam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
față, trântită. Am rămas câteva clipe, uitându-mă la perdeaua de mărgele care vibra și țăcănea. Apoi am coborât încet scările. Rosina a venit după mine. Am intrat în bucătărie și ne-am așezat din nou la masă. — Nu te necăji, Charles, animalul ăsta mic și lacom n-are o inimă care poate fi zdrobită. Am rămas tăcut. — Acum, presupun că vrei să discuți cu mine despre „biata Lizzie?“ — Nu. — Bietul Charles ai fost mazilit din postul de Dumnezeu. — În ordine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să trec pe lângă tine. Cum aș putea, iubindu-te așa cum te iubesc, să te las să continui să suferi? Hartley, trebuie să vii și vei veni la mine, în locul în care ar fi trebuit să te afli dintotdeauna. Nu fi necăjită și speriată de întrebarea cum trebuie să reacționezi la această scrisoare. Nu e nevoie să faci nimic în pripă, nici măcar să-mi răspunzi. Am dorit pur [i simplu să-ți comunic dragostea mea și faptul că te aștept. Tu trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Poți să-mi pui la dispoziție mașina chiar acum? întrebă Hartley. Vorbea pe un ton aproape mânios. M-am uitat în jur și n-am văzut-o, adăugă Titus. Iar ea e foarte necăjită. — Nu-i nici un motiv să fie necăjită, am precizat eu. Am intrat în bucătărie și amândoi m-au urmat. N-ați vrea să luați cina? — Trebuie să plec, stărui Hartley. Întrevederea ei cu Titus, oricum o fi decurs, se terminase, și acum sosise timpul dominat de soțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
absolut lucidă, rezonabilă, chiar în mai mare măsură decât fusese înainte. — O, Charles, dragule, îmi pare atât de rău... — Mie îmi pare rău... sunt un nebun, un idiot lipsit de orice simțire... — Nu, nu... îmi pare rău că m-am necăjit în asemenea hal și am scos sunete atât de respingătoare... probabil că mă aflu într-o stare de șoc. Scuză-mă, dragostea mea. — E în ordine. Spune-mi... de cât timp mă aflu aici, în casa asta? — De două zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îi convine lui. Cu atât mai bine. Ai mai mult timp ca să compui scrisoarea. Poate că-i mai bine să-i expediem scrisoarea înainte de a merge cu toții, în felul ăsta e mai posibil s-o citească. — Oh, James... Nu te necăji. Sic biscuitus disintegrat. — Ce? — Ăsta-i felul în care fursecul se fărâmă. „Dragă domnule Fitch, Nu e ușor să scrii o asemenea scrisoare. Doresc pur și simplu să clarific o serie de lucruri. Cel mai important dintre toate este acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă ucidă. M-a împins în întuneric, de pe stânci, într-o vâltoare cumplită a mării. Dumnezeu știe cum am supraviețuit. Am avut o comoție și, în general, sunt foarte zguduit de șoc. M-a văzut un doctor. (Dar nu te necăji, acum sunt bine.) Încercarea de omucidere nu este un lucru pe care să-l poți trece ușor cu vedere și pe care să-l poți ignora, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Încă nu am fost la poliție. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Încă o specialitate medicală. Aceea care să caracterizeze pe fiecare și să-i recomande dieta și ambientul. Cam ceea ce Încerc eu vinerea, la amiază, la Radio Iași. 7. Nu „mănânc ciuperci“ Rămân În termenii precedentei mele „zgârâieturi“. Dar ca să vă necăjesc, amintindu-vă un păcat, de fapt o servitute a condiției umane: atrofierea celui de al 6-lea simț. Deh! compensație a dobândirii rațiunii... Și pe care o plătiți adesea, uneori cu viața, alteori doar cu o toxiinfecție. Atunci când postiți, dedulcindu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noastre și a altor colegi au rămas memorabile. Discutând cu fiul meu, Cristi, despre domnul profesor că se apropie de o vârstă frumoasă, 75 de ani, el și-a amintit de o ieșire la Zugreni când domnul profesor Mustață se necăjea să scoată din apă cu fileul tot felul de gângănii pe care le studia apoi. Îmi amintesc că într-un an , fiind cu copii în tabără la Eforie Sud, și auzind că domnul profesor este în stațiunea de cercetări Agigea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mi-a spus că l-a citit pe sărite(!), cînd eu știam exact că l-a citit și a zis către cineva că e scris bine). I-am spus că ai vrut să-i scrii în legătură cu doctoratul (dar fiind extrem de necăjit cu casa și preocupat cu evenimentul cel mare) n-ai putut. Mi-a spus că acum, în martie, nu are loc la doctorat (are deja 13 doctoranzi). Numai în cazul cînd ministerul dă dezlegare că rămîn vacante locurile acelora care
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nr. 11 al Ateneului apar Strămoșii lui Hasdeu . Te întreb: aș putea pentru nr. 1 sau 2 (1970) să mai dau ceva? Cârneci cred că va fi de acord cu istoria literară (voi scrie despre el) . Nu vreau să te necăjesc, trimițîndu-ți două traduceri ale colegei și prietenei noastre Maria Gonceariuc (soțul ei, pictor foarte înzestrat, a apărut la voi, mai înainte, cu niște desene) . Fata este o eminentă cunoscătoare a limbii franceze (acum un an a stat 9 luni la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la treburi, n-am mai citit decît foarte puțin (abia revistele de peste vară) și n-am scris nimic! Am avut, chiar din timpul examenelor (gr[adul] II), o laringită acută care m-a pus serios pe drumuri și m-a necăjit, după aceea (și acum încă) un alt necaz, la deget (arătătorul de la dreapta), de unde imposibilitatea de a scrie lejer. Pentru interviu (mai am încă pe masă două seturi de întrebări - unul pentru Orizont și altul pentru o revistă școlară) îmi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o bonă englezoaică, St. John, foarte drăguță cu copilul care nu face agitație și nu complică lucrurile”. Sâmbătă, 29 octombrie. Regina-Mamă continuă depănarea amintirilor legate de primele zile ale nou-născutului: „M-am dus la Sitta și am găsit-o tot necăjită cu laptele ei [când copilul încearcă să sugă, îi provoacă dureri și acum îi e frică să-l hrănească]. Copilul este pur și simplu adorabil. <...> M-am dus din nou la Sitta, care reușise să-și hrănească fiul”. Se aștepta
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
moară de foame, a câinelui Haiduc; ridicarea bordeielor din chirpici din colonia penitenciară a Bărăganului. "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este o luminoasă revanșă a memoriei asupra unui trecut întunecat. Ioan Groșan CAIETUL NR. 1 Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea." (Psalm 30:9) "Cogito ergo sum." (René Descartes) "Je me révolte donc j'existe." (Albert Camus) " Câtă luciditate, atâta dramă..." (Camil Petrescu) 1. O MIUȚĂ CAPTIVANTĂ "Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
I, Co 13) Dar timpul rezervat plimbării prin parc și vizitării grădinii zoologice se epuizase. Ce repede a trecut timpul, nu-i așa, Titi? E momentul să ne întoarcem acasă. Hai, Titi, hai repejor, să nu întârziem și s-o necăjim pe mama! 14. ROMANEȘTI sau ÎNCEPUTURILE EȘECURILOR PERPETUE ȘI LAMENTABILE Din dorința de a scăpa de bombardamente și adăposturi, dar mai ales de nesuferitele tranșee în care puteai contracta oricând o pneumonie, tata își duce familia la țară, în comuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
locomotorii, cât și pentru o mai bună aderență și stabilitate la sol, picioarele bunici mele, săraca, erau aidoma celor de rinocer sau elefant. Doamne! Picioarele unei țărănci muncite, chinuite, oropsite și lipsite de cel mai elementar confort... Picioarele unei femei necăjite de la țară, care se transformase într-o mașină de născut copii 18 la număr! fără odihnă, fără somn, fără repausul necesar, muncind ca un robot 24 din 24 de ore: mâncat, spălat, călcat, cusut, cârpit, dereticat. Picioarele unei ființe umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce nu i-a convenit. Când mă întâlnea pe stradă mă muștruluia bine. Nu știu dacă m-a iertat vreodată pentru tot ce i-am făcut. Dar de ce să nu mă ierte? Eram doar un copil. De multe ori îl necăjeam pe bunicul. Eu nu i-aș fi făcut nimic, dar tata care nu se împăca cu el mi se părea că are dreptate. Nu el mă îndemna să-l supăr: eu simțeam că trebuie, fiindcă îl iubeam mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Müller îl chema. Ăla nu știa să numere câți oameni are în formație decât om cu om. Nu știa să numere primul rând și apoi să-l înmulțească cu trei, ci îi număra pe fiecare în parte. Camarazii lui îl necăjeau tot timpul, îl întrerupeau din numărat când era aproape gata, la capătul formației. Și o lua Müller iar de la capăt. Uneori, la apelul de seară, până ajungea Müller cu număratul la capăt, cei pe care îi numărase mergeau tiptil prin
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
strigă uimit spre sora lui: Vino repede surioara, să vezi minunea minunilor! Ei, lasă, ce minune poate să fie? Prichinduța nici nu se obosi să ridice privirea de pe coronița care creștea văzând cu ochii. Spun adevărul, vino mai repede, se necăji Prichindel de nepăsarea surioarei. E ceva uriaș printre flori! Prichinduța așeza atentă coronița pe patul moale de iarbă și se ridică vrând-nevrând pentru a-i face plăcere gălăgiosului. Ce poate fi așa de uriaș? Poate a crescut vreo floare și-
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
copii numai că, unul dintre ei, Țepeluș, un arici rotunjor, cu mii de tepe ascuțite pe blănița-i maronie, cu niște ochișori iscoditori, si urechiușele ascuțite, era tare neastâmpărat. Nu stătea locului o clipă. Alerga, sarea, zburda tot timpul. Îl necăjea pe frățiorul lui, se lega de toate animăluțele din poiana. Din această cauză, Țepeluș nu prea avea prieteni de joacă. Cand il vedea pe Vulpișor, un pui de vulpe cu blană roșcata, mereu cu zâmbetul pe buze și gata de
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Eu n-am mai readus în discuție problema subsecretariatului de stat decât cu prilejul unui incident din Ianuarie, când mi-am dat demisia din pricina unei neînțelegeri cu preoții legionari din Minister, dornici să facă ce vor, fără niciun control și necăjiți pentru că aflaseră de la Horia Sima că, după reorganizarea Ministerului, voi fi numit subsecretar de stat. Profesorul Traian Brăileanu a refuzat însă sămi primească demisia, cerându-mi să rămân mai departe, ca nu cumva generalul Antonescu să-și numească omul său
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
sunt într-însa și împrejurul său... Apoi, după ce vorbește de faptul că marea majoritate a tinerilor din clasele avute își caută instrucția în Franța și că toate pensioanele de domnișoare sunt conduse de franceze, adaugă: ... Și ea (Rusia), este foarte necăjită de acest fapt (intrucția dobândită în străinătate); de repețite ori vrut-au să înlocuiască trupele franceze printr-o operă germană, dar e prea târziu. Boierii, care n-ar mai putea trăi fără Scribe și Melleville, se îndărătnicesc să nu tolereze
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]