490 matches
-
comunică treptat trecându-se prin stările prin care a trecut El. Umanitatea Sa Hristos, Dumnezeu Omul, este taina originară și atotcuprinzătoare a mântuirii noastre, căci În El ne-a fost dată baza unirii divinului cu umanul, adică a energiilor divine necreate, a harului, cu umanul printr-un semn material În general, prin care se comunică omului, În formă văzută, harul dumnezeiesc nevăzuta, desăvârșirea Sa. Sfintele Taine sunt revărsări ale harului divin În această viață și mijloace de introducere a făptuirii umane
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Coca Stana () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92311]
-
subiectivități închise în sine, care se zbate să-și depășească limitarea și să iasă în lumea realității nevăzute? Aici ceea ce se vede e ascuns în adâncul neluminat al conștiinței creatoare; ce nu se vede e ceea ce transgresează conștiința, neconștientizat întrucât necreat, neajuns la lumina creației. Poemul exprimă în întregul său procesul paradoxal prin care imaginile caută să arate ascunderea însăși, căci ceea ce ele dau de văzut nu se spune și nu semnifică decât în lumea creată, dar aceasta se dă ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aspecte ale filosofiei aristotelice a constat în aceea că toate disciplinele filosofice în parte filosofia morală, filozofia naturală, retorica și logica au fost consecvențe la nivel intern. Cu siguranta Bruni cunoștea ideea controversată că lumea ar putea fi eternă și necreată, dar nu există nici un indiciu că el ar fi fost un eternalist. Într-o scrisoare a lui Bruni din perioada să platonista de început către Ioan al XXIII-lea, acesta îl laudă pe atenian pentru doctrinele avansate, inclusiv "crearea lumii
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Eusebiu de către George al Trebizondei care a fost făcută în același timp29. Pentru a-l parafrază pe Diodor (1.6.3), există două puncte de vedere cu privire la cele mai vechi perioade de timp. Primul susține că universul este etern și necreat și că omenirea, de asemenea, a existat dintodeauna. Cel de-al doilea susține că universul a fost creat într-un moment bine definit, iar datorită mâinii călăuzitoare a necesității rașele de oameni care au fost create separat în locuri diferite
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
spirituale ale practicanților isihaști, pentru care divinul, transcendent și imanent, nu era o categorie filosofică preconcepută. Umanitatea christică, precum cea adamică, era pătrunsă de puterea divină; astfel, ființa muritoare căpăta dreptul de a accede la o cunoaștere specială, a puterilor necreate − nu totuși a esenței divine. Apropierea lui Varlaam de problema trinității s-a făcut numai pe bazele filosofiei și ale unei teologii a cunoașterii simbolice, în timp ce scrierile palamite denotă un spirit soteriologic ortodox. Mai mult, Palamas vorbește despre o "trăire
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
eliberarea intelectuală drept o practică ascetică (prelucrând din textele lui pseudo-Dionisie Areopagitul și ale lui Simion Noul Teolog), prin care gândirea intelectuală și credința (noēsis și pīstīs, la Platon) sunt conciliate, în sensul în care gândul este iluminat de puterile necreate prin aplicarea terapeutică a sfintelor taine și prin recitatea neîntreruptă a rugăciunilor (Arh. Crysostomos 219). Comentatorii actuali au reperat în polemica isihasmului, tratată ca ultima mare dispută teologică de dinainte de 1453, două probleme majore: 1. o înfruntare între, pe de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Științe Juridice a universității Québec din Montréal susține cu deplină îndreptățire că aceasta „își păstrează întreaga actualitate pentru că fenomenul religios în diferitele sale accepțiuni se găsește în centrul scenei internaționale”. în esență, relația Biserică-Stat este o expresie a legăturilor dintre necreat și creat, dintre eschaton și istorie. J. Zizioulas pune în dezbatere ideea Bisericii înțeleasă drept o „comunitate escatologică, instituită de Fiul și constituită de către Duhul Sfânt”. Prezența celei de-a treia persoane a Sf. Treimi sem nifică aducerea în istorie
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Isaac Sirul a limitat rugăciunea doar la nivel lingvistic pentru a marca mai bine diferența față de starea dezvăluirii lui Dumnezeu. Această stare de dezvăluire directă a lui Dumnezeu este un dar al sfinților în care aceștia primesc o lumină numită necreată pentru că este distinctă de orice tip de creatură și de orice tip de lumină materială, precum a soarelui sau a altor surse. Această lumină este chiar Dumnezeu în lucrarea Sa (descoperit oamenilor așa cum S-a descoperit lui Moise sau Apostolilor
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
pot avea acces nici oamenii, nici îngerii. Dumnezeu manifestat în această lucrare îl sfințește și îndumnezeiește pe om, făcându-l asemenea Lui. Sfântul Grigorie Palama demonstrează cum această manieră de comunicare cu Dumnezeu, acest eveniment al survenirii Lui ca lumină necreată, nu este specific doar epocii lui, ci despre el au vorbit și Hristos și Apostolii și marii teologi de la Sfântul Atanasie la Sfânții Vasile cel Mare, Grigore de Nissa, Dionosie, Chiril al Alexandriei sau Maxim Mărturisitorul. După cum se observă, în
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
disputa Ariană. După discuții aprinse duse de Atanasie, arhidiaconul din Biserica Alexandrei, adversarul lui Arie, erezia lui Arie a fost condamnată și după introducerea unor corecturi, a fost adoptat Crezul, prin care Isus Christos era mărturisit ca fiul lui Dumnezeu, necreat și deoființă cu Tatăl . Crezul niceean a fost semnat chiar și de mulți episcopi arieni, iar Arie, a fost exilat și privat de libertate. Însă Sinodul de la Niceea nu a reușit să pună capăt disputelor ariene, ci a generat noi
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
S-au afirmat particularismele locale. Ereziile au devenit modul ideal de manifestare a nemulțumirilor față de politica promovată de Constantinopol. În secolul IV, un preot din Alexandria, Arius, a început să-și expună teoria potrivit căreia Dumnezeul Tatăl era nepieritor și necreat, pe când Fiul a fost creat de Tatăl și nu avea aceeași substanță cu Dumnezeul Tatăl. Biserica a provocat tensiuni în episcopatul Alexandrei, fiind convocat sinodul local la Alexandria în 320-321 prin care era condamnată doctrina lui Arius. Acesta a fost
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
teoria atomistă a dascălului său, Leucip, dezvoltând-o într-un adevărat sistem filosofic, conform căruia la baza lumii se află atomii, care coincid cu realul - plinul ("to on"), și vidul, neantul - golul ("to menon"). Atomii sunt particule solide, indivizibile, imperceptibile, necreate și eterne, în continuă mișcare; din combinarea lor, iau naștere toate lucrurile care alcătuiesc universul (atât corpurile materiale cât și sufletul uman). Spre deosebire de alți filosofi care credeau într-o lume unică, având pământul în centru, Democrit formulează teza lumilor infinite
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
Allah. Qu’ran-ul fiind cuvântul lui Allah, trebuie sa fi fost creat, nefiind etern ori concomitent cu divinitatea. Această concepție era în antiteza cu opiniile adepților Sunnism-ului care considerau că atât Qu’ran-ul cât și Allah sunt eterni și necreați, si ca problemele de religie trebuie rezolvate în spiritul literal al Qu’ran-ului și al Hadith-urilor. Mihna a fost pusă în aplicare în Bagdad de șeful poliției Ishaq Ibn Ibrahim, care a început un proces de testare al qadi-urilor ( judecători
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
Aristotel "homeomeri", iar deosebirile dintre lucruri se datorau numai proporțiilor diferite în care astfel de particule intrau în componența lucrurilor. Empedocle (c. 490 î.Hr. - c. 430 î.Hr.) încearcă să explice diveristatea materiei identificând 4 elemente ca substanțe primordiale imuabile, eterne, necreate și indestructibile: focul, apa, pământul și aerul. Aristotel ia în considerare și două perechi de calități complementare: cald - rece și umed - uscat și asociază combinația a câte două din acestea celor patru elemente astfel: Concepția atomistă a fost reprezentată inițial
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
perechi de calități complementare: cald - rece și umed - uscat și asociază combinația a câte două din acestea celor patru elemente astfel: Concepția atomistă a fost reprezentată inițial de Leucip și de discipolul acestuia, Democrit. Acesta considera atomii ca niște particule necreate, indestructibile și imuabile, care se mișcă continuu în vid. Atomismul grec a fost continuat de Epicur care susținea că mișcarea atomilor nu are nici început, nici sfârșit, cauza acesteia aflându-se în ei înșiși. Mai târziu, poetul latin Lucrețiu reușește
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
creeze ființele. Această concepție se deosebește de doctrina platonică a creației, în care Demiurgul are la dispoziție o materie și Forme. Origene argumentează adevărul acestei teze prin reducerea la absurd. Astfel, dacă ne imaginăm că a existat o materie primordială necreată, aceasta trebuie să fi existat ca un fel de substanță brută, necauzată și inexplicabilă. Dar aceasta înseamnă că nu există nici o rațiune suficientă pentru existența ei. "Quod erat demonstrandum." Prin urmare, ipoteza preexistenței materiei nu este cu nimic mai plauzibilă
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
este egală cu cea a Fiului. Astfel, pentru bizantini era importantă, în context, afirmarea divinității Duhului. În Constantinopol, unul din marii oponenți ai lui "Filioque" a fost Fotie (810-892). Sf. Grigore Palamas avea o poziție nuanțată. În contextul doctrinei energiilor necreate, el afirma că Duhul purcede doar de la Tatăl, dar își capătă consubstanțialitatea și de la Fiul. La 1054, când cele două biserici se excomunică reciproc, latinii îi acuzau pe greci de eliminarea lui "Filioque" din Crez, în timp ce grecii îi acuzau pe
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
ale culorilor și convenția cromatică a artei medievale, precum și în erminii - manuale bizantine pentru uzul zugravilor care precizau cromatica veșmintelor, decorului, părului sau bărbii personajelor Istoriei Sacre. În tradiția creștină, culoarea este o participare a luminii create și a celei necreate. Unele considerații asupra divinității și luminii au ajuns (evolutiv) până la a asimila (fără o regulă absolută) culoarea albă Tatălui, culoarea albastră Fiului, culoarea roșie Sfântului Duh. De aici au apărut și unele interpretari de asimilare tehnică, cum ar fi: verdele
Simbolistica culorilor () [Corola-website/Science/302774_a_304103]
-
asemenea anvergură, pe care Silviu Oravitzan a făcut-o la Nicula, la intrarea în capela din reședința mea din această mănăstire. În opinia mea, Silviu Oravitzan aparține Orientului ortodox; el este un pictor, un artist, un adevărat poet al luminii necreate. Este lumina care, la origini, a emanat de la Dumnezeu, din însuși ființa Sa. Lumina s-a arătat privirii pe Muntele Thabor, în momentul Schimbării la Față a Mântuitorului, moment când fața Sa a strălucit asemenea soarelui iar hainele-I au
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
Dumnezeu, din însuși ființa Sa. Lumina s-a arătat privirii pe Muntele Thabor, în momentul Schimbării la Față a Mântuitorului, moment când fața Sa a strălucit asemenea soarelui iar hainele-I au devenit de un alb orbitor, asemănător luminii. Lumina necreată, din momentul Schimbării la Față, a fost mai târziu experimentată de Isihasm. Acesta este un curent mistic al călugărilor isihaști de pe muntele Athos (doctrinarul cel mai important fiind Grigore Palama) care s-au dedicat unei rugăciuni neîncetate pentru a ajunge
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
Palama) care s-au dedicat unei rugăciuni neîncetate pentru a ajunge la uniunea cu Dumnezeu. Isihasmul este o experiență mistică specifică lumii ortodoxe. După părerea mea, arta lui Silviu Oravitzan încearcă să surprindă și să conțină în sine această lumină necreată”. (Bartolomeu Anania) „Peretele de lumină cruciformă care îi întâmpină pe închinătorii ce intră în biserica ortodoxă «Schimbarea la Față» din Cluj nu este «iconostasul lui Oravitzan», ci darul pe care marele artist îl face, sub forma unui iconostas, Celui dincolo de acesta. Un
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
limbaj, pentru că nu sunt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradisiac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capte în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele câmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără sfârșit. Vezi
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
o stare indescriptibilă. Acest repaus mișcător presupune un tip de întindere sau interval<footnote Sfântul Grigorie de Nyssa a găsit o întrebuințare cuprinzătoare pentru acest termen, afirmând că nu există nici un fel de diastima sau întindere sau interval în interiorul ființei necreate a lui Dumnezeu, căci extensia timp-spațiu nu poate fi folosită în cazul naturii divine, și de aceea nu poate exista nici un fel de interval timpspațiu fie în interiorul unei Persoane, fie între cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Orice existență creată
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Acest stadiu este numit "păzirea minții" și reprezintă scopul practic al isihastului, condiția de posibilitate pentru contemplarea lui Dumnezeu cu ajutorul Harului, o "stare de pregătire" care trebuie păstrată permanent. Isihaștii spun că vederea lui Dumnezeu are loc sub forma Luminii Necreate. Această stare de extaz este temporară, isihastul nu rămâne în ea ci se întoarce printre oameni, continuând să practice păzirea minții. Lumina Necreată a isihasmului este vederea Duhului Sfânt. Pe de altă parte, Isihasmul ca set de practici ascetice înglobate
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
de pregătire" care trebuie păstrată permanent. Isihaștii spun că vederea lui Dumnezeu are loc sub forma Luminii Necreate. Această stare de extaz este temporară, isihastul nu rămâne în ea ci se întoarce printre oameni, continuând să practice păzirea minții. Lumina Necreată a isihasmului este vederea Duhului Sfânt. Pe de altă parte, Isihasmul ca set de practici ascetice înglobate în doctrina și programul liturgic ortodox nu este o căutare a extazului ca scop în sine. Scopul isihasmului este de a purifica ascetul
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]