499 matches
-
ca omagiu celei care în plină beznă a urii hitleriste a știut să păstreze și să afirme în mod demn dragostea de om.” Numărul din 1 martie 1979 al Revistei Cultului Mozaic a anunțat moartea Doamnei Agarici, într-un scurt necrolog însoțit de portretul acesteia. La 8 iunie 1983 Institutul Yad Vashem din Ierusalim i-a acordat, post mortem, Doamnei Viorica Agarici diploma și titlul de “Drept între popoare”, un arbore fiind plantat în memoria ei pe “Aleea Celor Drepți”. După
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
specialitatea istorie și geografie, unde obține în 1869 Absolutoriul universitar. Devine profesor supleant la liceul din Năsăud, iar apoi titular, după obținerea doctoratului în specialitatea menționată, la Universitatea din Graz, în 1871. La puțin timp după pensionare, moare în 1903, necrologul fiind rostit de protopopul ortodox Grigore Pletosu, profesor coleg. Cei trei reprezentanți ai familiei Mălai, pe care i-am prezentat sumar aici, sunt personalități ale Leșului care au contribuit esențial la profilul cultural al comunei în epoca modernă. Instituțiile fundamentale
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
-se, s-a desființat grădină, crucea a fost îndepărtată fără a se mai știi locul unde se odihnesc osemintele profesorului Georgiu Ceortea. Peste toată suprafața turnandu-se asfalt. În însemnările profesorului Nastasic la pagina 21 prin cercetările arhivistice a consemnat necrologul prof. Georgiu Ceortea din „Gazeta de Transilvania” nr 27 din 14/26 aprilie 1874.
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
său de odinioară, Maximilian Harden, datorită rolului său în procesul Eulenburg, într-una din primele sale spectaculoase "Erledigungen" ("Expediții"). În 1911 se convertește la catolicism, pe care îl părăsește însă în 1923, probabil datorită dezaprobării revenirii Festivalului din Salzburg. După necrologul pentru Franz Ferdinand, asasinat în Sarajevo la 28 iunie 1914, "Die Fackel" își încetează publicarea pentru câteva luni. Apare din nou în decembrie 1914 cu un eseu intitulat "In dieser großen Zeit" ("În această mare epocă") : "In dieser großen Zeit
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
ar exista niciunul din lucrurile pe care le cunoaștem astăzi. Întreaga revoluție digitală a început de la el." Totuși, Shannon nu a apucat să fie conștient de minunile revoluției digitale, deoarece mintea sa a fost distrusă de boala lui Alzheimer. În necrologul său, soția sa a scris că "ar fi fost uimit" de toate acestea. Tezeu, proiect creat în 1950, era un șoarece magnetic controlat de un releu care îi permitea să se miște printr-un labirint de 25 de pătrate. Dimensiunile
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
lui cunoscuți l-au descris ca fiind singuratic și introvertit: Cred sincer că Dead e nebun. Cum altfel ai descrie o persoană care nu mănâncă pentru a-și produce răni? Sau care poartă un tricou pe care e imprimat un necrolog real? Întotdeauna am vrut un tip ca el în formație." Euronymous, chitarist Mayhem "Avea o personalitate foarte ciudată... era un tip ok, dar puțin melancolic și depresiv. Era din Suedia și nu cunoștea pe nimeni pentru că nu era genul de
Per Yngve Ohlin () [Corola-website/Science/312016_a_313345]
-
Nu, doar puțin mai vesel.” Cu toate acestea, Michael Moorcock a scris: Într-un interviu apărut în numărul din iulie 1986 al revistei "Playboy", Clarke a răspuns "Normal. Cine n-a avut?" la întrebarea dacă a avut experiențe bisexuale. În necrologul său, prietenul lui Clarke Kerry O'Quinn a scris: "„Da, Arthur era homosexual ... Așa cum mi-a spus o dată Isaac Asimov, ' Cred că pur și simplu a descoperit că preferă bărbații.' Arthur nu a făcut vâlvă pe marginea sexualității sale - nu
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
mare însemnătate pentru viitorul lui Vasile Netea. Intră în contact cu revista "Astra", în paginile căreia va debuta la scurt timp ca publicist cu două articole, unul despre George Coșbuc (la 10 de la trecerea în neființă a poetului) și un necrolog la moartea povestitorului Ion Dragoslav. În aceași revistă va mai publica și o poezie, intitulată "Pământ" - poezie preluată de revista "Cuget clar" a lui Nicolae Iorga. Deși elev fiind, Vasile Netea are o tentativă de a scoate pe cont propriu
Vasile Netea () [Corola-website/Science/311898_a_313227]
-
maior în regimentul nr.71 infanterie din Trencsen. Pe plan cultural, Gheorghe Maxim a fost membru supleant al Comitetului Central al "Astrei" precum și membru ordinar al acesteia. Gheorghe Maxim a decedat în data de 25 octombrie 1901 la Sibiu, din necrologul său publicat cu acest prilej rezultând că a fost posesorul mai multor decorații militare și că a fost înmormântat în cimitirul militar din oraș. Soția sa, Ernestine - Therese Braiditsch originară din Görz, în anul 1911 mai locuia încă în orașul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Jitomir pe care a terminat-o în 1866. La absolvire a devenit profesor, poet și om de teatru amator, dar nu practicat niciodată profesiunea de rabin. Întâiul său poem publicat a fost "Progresul", având să fie descris mai târziu în necrologul din "New York Times" ca o pledoarie pentru sionism "avant la lettre". În 1865 a publicat primul său volum de versuri în ebraică intitulat " Zizim u-ferahim", dar după cum aprecia Jewish Encyclopedia din 1906-11, poezia sa în ebraică cu toate „meritele ei
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
a detectivului a fost în romanul Misterioasa Afacere de la Styles (publicat în 1920), iar ultima în Cortina (publicat în 1975, anul dinaintea morții scriitoarei). La publicarea acestui ultim roman Poirot a devenit singurul personaj fictiv care a primit vreodată un necrolog (în "New York Times": 6 august, 1975 "", celebrul detectiv belgian, a murit.""). În anii 1930, Agatha Christie deja îl considera pe Poirot insuportabil, iar prin anii 1960 îl numea "un nenorocit detestabil, obositor și egocentric". Totuși publicul îl iubea, iar scriitoarea
Hercule Poirot () [Corola-website/Science/306084_a_307413]
-
ca și a atitudinii sale ireductibile față de politica pro-sovietică a lui Nicolae Titulescu, Mihail Sturdza a "sărit" peste etapele inițiatice obligatorii și fără a fi membru al vreunui cuib. O altă controversă privește gradul avut de acesta în Legiune. În necrologul apărut în revista legionară Carpații, se afirmă că ar fi avut gradul de Comandant al Bunei Vestiri, cel mai înalt grad după Căpitan. Corneliu Zelea Codreanu a instituit acest grad legionar în timpul vieții, în 2 decembrie 1936. În timpul vieții lui
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
Zelea Codreanu a instituit acest grad legionar în timpul vieții, în 2 decembrie 1936. În timpul vieții lui Codreanu, nu au deținut acest grad decât 14 persoane, respectiv membrii "istorici" fondatori, Nicadorii, Gh. Clime, plus încă 5 persoane. Dat fiindcă și în necrologul altor fruntași legionari se menționează că au deținut acest grad, este de presupus că și Horia Sima a acordat acest grad pentru merite deosebite unor legionari. A doua zi după 6 septembrie 1940, Ion Antonescu prezidează prima ședință a Consiliului
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
iudaică și universală. A murit în anul 1928 în orașul Galați. La înmormântarea sa au participat toate oficialitățile orașului, consulul englez și cel polon, o delegație de preoți ortodocși și armeni etc. La moartea sa, ziarele timpului îl caracterizau în necrologurile publicate la moartea sa drept "veteranul iudaismului moldav", "bunicul mișcării evreiești din țară", "patriarhul coreligionarilor săi". Osemintele sale au fost ulterior reînhumate în cimitirul național de pe Muntele Herzl (Har HaZikaron) din Ierusalim, fiind aduse în Israel din România în anul
Samuel Pineles () [Corola-website/Science/305925_a_307254]
-
lui Rilke cea mai bună prietenă și sfătuitoare. De un mare folos i-au fost cunoștințele de psihanaliză, și experiența, dobândite în anii 1912-1913 de la Sigmund Freud. La moartea lui Lou Andreas-Salomé, în anul 1937, Sigmund Freud i-a rostit necrologul, în care a spus că "... se știe că i-a fost atât muză cât și mamă iubitoare marelui poet Rainer Maria Rilke, care era destul de neajutorat în viață..." În toamna anului 1897, Rilke a urmat-o pe Lou Andreas-Salomé la
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
salve de pușcă, în semn de onoruri militare. Crucea de piatră a fost donată de preotul român Ioan Tisu, iar pe ea a fost inscripționat simplu: "AVRAM IANCU, ADV(OCAT), PREF(ECTUL) LEG(IUNILOR) ROM(ÂNE) în anul 1849-9. +1872" Necrologul lui Avram Iancu din "Telegraful român" spune:"viața lui în totalitatea ei va rămâne o oglindă sinceră a vieții noastre naționale". [[Fișier:ROL 5000 1992 obverse.jpg|thumb|Portretul lui Avram Iancu pe o [[bancnotă]] emisă în 1992, cu valoare
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
informație nedocumentată, ca și aceea că a colaborat cu Walt Disney, datorate lui Mircea Eliade) și chiar a fost nevoit să facă munci manuale (singurele referințe în această problemă sunt ale lui Mircea Eliade, nu știm cât de sustenabile). În necrologul pe care l-a publicat în 1965, Mircea Eliade menționează că, la vârsta de 75 de ani, lui Matila Ghyka îi fusese dat să cunoască viața unui student sărac, trăind din expediente, adică acceptând orice fel de muncă - intelectuală sau
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
eu." Autopsia făcută în 29 decembrie, pentru a determina cauza exactă a morții, a fost necloncudentă. Poliția din Thames Valley a spus că se vor face analize suplimentare, dar că rezultatele nu se vor cunoaște decât peste câteva săptămâni. În necrologul său pentru Michael, BBC l-a descris ca un „superstar pop" și a scris, „binecuvântat cu un chip arătos și o voce frumoasă, prezența sa scenică l-a făcut un preferat al circuitelor de concerte live, pe măsură ce s-a maturizat
George Michael () [Corola-website/Science/314336_a_315665]
-
lui sau care l-ar fi putut ucide. Ca urmare a acestei tactici, poporul rus nu a știut nimic despre munca și realizările lui Koroliov până după moartea acestuia. Pe 16 ianuarie 1966 i-a fost publicat în ziarul Pravda necrologul alături de o fotografie cu toate medaliile. Trupul neînsuflețit al marelui dispărut a fost depus, cu toate onorurile, în mausoleul din Kremlin. Koroliov a fost comparat cu Wernher von Braun, ca arhitect principal al cursei spațiale a URSS Dar, sre deosebire
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
a înființării revistei de către Consiliul Artelor. În acest timp, el a scris ocazional sub pseudonimul James Colvin, un "pseudonim de casă" folosit de alti critici ai "New Worlds". În nr. 197 (ianuarie 1970) al "New Worlds" a apărut un scurt necrolog al lui Colvin, scris de William Barclay (alt pseudonim al lui Moorcock). Moorcock a folosit deseori inițialele "JC", iar asta nu e o simplă coincidență cu inițialele lui Iisus Hristos (Jesus Christ în engleză), subiectul nuvelei sale din 1967 care
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
Petrovici din SSI, citată în depoziția aceluiași lt.-col. Traian Borcescu în procesul pogromului de la Iași) Un anume Junius Lecca (1863-1940), rudă îndepărtată a lui Radu Lecca, a fost prefect de Bacău și decedase cu un an înainte, în 1940, necrologul fiind semnat chiar de Nicolae Iorga. În realitate, conform schemei de organizare a SSI, în acea perioadă, șeful biroului contrainformații din Iași al SSI, era maiorul Emil Tulbure, despre care istoricul Cristian Troncotă afirmă că ar fi decedat în urma unui
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
activitate literară, Delavrancea a demonstrat o mare prețuire pentru valoarea umană a omului simplu, omul naturii, față de țăranul cu întreaga sa zestre spirituală, cu imaginația sa ingenuă, pe care, de altfel, în discursul de recepție la Academie și în articolul necrolog despre Ispirescu o va aprecia într-un mod deosebit. Temperament cu fond romantic, oscilând între realitate și fantezie, prin bogăția problematicii operei sale, Delavrancea reprezintă una din cele mai puternice prezențe literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
Rădulescu-Motru pregătise una). În asistență: Octav Onicescu, Perpessicius, Dem. Theodorescu, Cella Delavrancea, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Ștefan Ion Gheorghe, Dragoș Protopopescu, Vasile Băncilă și, desigur, familia (soția, copiii, sora, cumnatul, generalul Vasile Panaitescu). S-au publicat necrologuri semnate de: Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Nicolae Tatu, Camil Petrescu, Pamfil Șeicaru ș.a.
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
îndreaptă spre cimitirul Șerban Vodă, denumit azi Bellu. Patru elevi ai Școala normală de institutori din București au purtat pe umeri sicriul pînă la mormînt, unde a fost îngropat sub „teiul sfînt” din cimitirul Bellu, după cum scria chiar Caragiale în necrologul "În Nirvana". George Călinescu a scris despre moartea poetului: Tudor Vianu a spus: „fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci”. Există o teorie a conspirației, care pune în circulație ipoteza asasinării poetului Mihai Eminescu. Această ipoteză consideră îmbolnăvirea
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
istoricul francez exilat Henri Focillon, din New York, numindu-l pe Iorga „una dintre personalitățile legendare plantate, pentru eternitate, în pământul unei țări și în istoria inteligenței umane”. În țară, Garda de Fier a interzis plângerea sa în public, exceptând un necrolog în cotidianul "Universul" și o ceremonie ținută la Academia Română. Un ultim omagiu a fost adus de filozoful Constantin Rădulescu-Motru, care-l numea, în termeni asemănători celor folosiți de Focillon, „curajosul intelectual al națiunii”, „toată înțelepciunea și originalitatea unui geniu român
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]