507 matches
-
în închisorile României și în exil au pierit nu numai foștii conducători, dar și cei care le-ar fi asigurat succesiunea. O mare speranță - aproape certitudine că situația va evolua în bine s-a produs la moartea lui Stalin. Un necrolog la adresa tiranului dispărut afirma următoarele: „Mâna care a făcut atâtea fărădelegi nu mai mișcă, limba care a mințit a înghețat, creierul care a conceput atâtea crime s-a înecat în propriul sânge. Tiranul a căzut. Va cădea și tirania.” A
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a însemnat comunismul în viața lumii, în care unii dintre noi am avut neșansa de a trăi... Sfârșitul tiranului în martie 1953, părea să ducă la o schimbare a orientării lumii... dar a trebuit să mai treacă timp... Atunci, un necrolog din vestul Europei menționat de Monica Lovinescu în cartea sa „La apa Vavilonului”, consemna lapidar: „Mâna care a făcut atâtea fărădelegeri nu mai mișcă, limba care a mințit a înghețat, creierul care a conceput atâtea crime s-a înecat în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a spus, tot ce se putea face a fost făcut și că nu ne mai rămîne decît să mînuim piesele jocului 27. În operele sale de după 1980, autorul francez prezintă imaginea intelectualului european alienat, martor la prăbușirea modernității, al cărei necrolog îl scrie cu detașare și ironie. Perspectiva sa cinică și nihilistă asupra epocii moderne se poate foarte bine remarca și în cartea sa de călătorii America (1988), unde Baudrillard, călătorind 28 prin SUA ghicește viitorul țării din prezentul ei. Sau
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
gest, discurs, ei își amintesc de cele ce vor fi gîndite de istoricii din viitor. Încă din timpul vieții ajung chiar să pregătească mormîntul, ceremonialul funebru, poza în care vor apărea. Faptul că acești oameni trăiesc gîndindu-se la memorie și necrolog ne arată puterea romanului de familie și rolul judecat de acesta în cariera lor. Prin strădania lor au încercat, cu succes, să facă din el o realitate, să-l preschimbe în roman istoric 491. Să recunoaștem că psihologia oamenilor mari
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Pillat, G. Murnu, Cincinat Pavelescu, Petre Dulfu, proză de M. Sadoveanu, Al. Cazaban, I. A. Basarabescu, I. Lupaș, Mihail Lungianu; mai semnează Liviu Rebreanu (Mișcarea teatrală românească în stagiunea 1923-1924), M. Sadoveanu (Monumentul lui Eminescu), Perpessicius (Anul literar 1924-1925 și necrologul I. Slavici). I.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286021_a_287350]
-
pe tema interferențelor culturale (Hermann Kienzl, Poeta germană a României Mite Kremnitz, Emanuel Kremnitz, Cu prilejul aniversării morții Carmen Sylvei), recenzii la unele plachete de poezii (cum este cea semnată E.C. la volumul Crini albi și roșii de D. Karnabatt), necrologuri (D. Karnabatt, Oreste). Importante rămân știrile curente, între care se strecoară și unele cu caracter cultural. Apar și traduceri propriu-zise (cum ar fi Ispita de Clara Chrobok-Richter, semnată de A. Codreanu), ca și recenzii la cărți străine (surprinzătoare este aceea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287185_a_288514]
-
A murit pe acestă vreme de primăvară ploioasă ce pare un omagiu al naturii care îl plînge cu ploile ei odată cu lacrimile noastre”.5 ) însă lacrimile după Bacovia n-au fost prea multe, fapt care se vede în spațiile acordate necrologului și reportajului de la înmormîntare în principalul ziar al epocii, „Scînteia”: cam o treime din cele pentru Camil Petrescu.6) Diferența e frapantă și sub alte aspecte, de la comisiile pentru organizarea funeraliilor pînă la componența gărzilor și vorbitorilor. La Camil Petrescu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trecutului. E greu să plîngi pe cineva despre care pînă și unii dintre confrați credeau de mult că nu mai e. Cu excepția micului grup delegat să-l însoțeacă pe ultimul drum, lumea își vedea de treburile ei. în ziua apariției necrologului, editorialul „Scînteii” avea ca temă creșterea cantităților de legume pentru aprovizionarea populației. Pagina a doua, unde au fost plasate rîndurile despre poet și poeziile „Serenada muncitorului” și „Spre primăvară”, era ocupată cu articolele despre „Educarea tineretului în școlile medii”, „Unele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zi după proces, sîmbătă după-amiază, 14 octombrie, a murit Henrieta. Pe actul de moarte, întocmit la repezeală, s-a scris că pe mama Henrietei o chema Olimpiada Eminovici și că defuncta avea 32 de ani311. Scipione Bădescu a scris în necrolog că avea numai 28 ani312, cînd de fapt ea avea 35 de ani fără două luni. Cauza morții a fost trecută, oficial, congestia cerebrală. Credem că Bădescu a tipărit ferparul, prin care "familia, pătrunsă de durere adîncă", a anunțat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cântată pe scena Teatrului Național din Iași și pe la casele particulare pentru a se colecta ajutor pentru orfani”. V.ț. mai conține studii și articole îndeosebi cu subiecte istorice (D. Caselli, A ființat cândva o „împărăție” bulgară?, Românii din Grecia), necrologuri (Take Ionescu, Carmen Sylva). O ilustrație bogată - grafică, portrete (semnate Iser, Silvan, B’Arg, N. Vermont), instantanee citadine, vederi, desene - înviorează paginile. Au mai colaborat Alex. St. Vernescu, C. Spiru Hasnaș, N.A. Bogdan, Pan Hallipa, N. Pora, Th. D. Speranția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
la revista luxoasă și larg distribuită Paris Review US Lines și la revista Ring des Arts17. La apariția cărții Cele trei materii, el publică o frumoasă cronică în Arts18. Și tot Mathieu e cel care publică, în Le Figaro, un necrolog extraordinar, "Dubla moarte a lui Lupasco"19. Practic, îl citează pe Lupasco în toate cărțile sale. Pe scurt, Mathieu a contribuit mult la celebritatea lui Lupasco în lumea artei. Scrierile teoretice ale lui Mathieu sunt la fel de puternic impregnate de ideile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
majo de las tras materias", ABC, 26 septembrie 1987. * "La mort de Stéphane Lupasco: du binaire au ternaire, un révolutionnaire de la logique", dépêche de l'AFP, 10 octombrie 1988. * "La mort du philosophe Stéphane Lupasco", Le Monde, 12 octombrie 1988 (necrolog). * Georges Mathieu, "La double mort de Lupasco", Le Figaro, 28 octombrie 1988; republicat in Georges Mathieu, Désormais seul en face de Dieu, Lausanne, L'Âge d'Homme, 1998, pp. 174-176. În aceeași carte este publicat textul "Mon ami Lupasco", sub
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cea bună, tot așa roagă-te lui Dumnezeu și pentru gândul nostru!” (25, pp. 71-72) Trebuie să privim acest tablou, ca și întreaga viață a povestitorului drept o jertfă adusă artei. Se spune că la moartea personalităților, grecii nu scriau necrologuri. Puneau doar o singură întrebare: „A trăit cu pasiune?” Dacă am încerca să punem această întrebare în cazul lui Ion Creangă, am descoperi că pasiunea vieții și a morții sale constituie, de fapt, motivul existenței sale ca artă. * N. Iorga
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
unde domnia lui Carol I era înfățișată "printr-o femeie în căruță cu patru cai, ținînd ca pe o tabla coroana, pe cînd cei mai mari domni ai noștri călăresc ca niște jandarmi din garda regală în jurul ciudatului simbol"; în necrologul dedicat lui Caragiale, ca și în cazul altor oameni cari au fost, istoricul îi surprinde cu finețe contradicțiile ce i-au caracterizat personalitatea: "I se recunoștea lucru rar pe lume dreptul de a zice și a face orice, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
intactă banalitatea afirmațiilor. "Jocul de cuvinte reușit e însă acela care prin asocierea formelor pune în lumina și o legatura mai profundă, ascunsă, a faptelor" [idem]. 365 "În general, bărbații acuză femeile că sunt limbute, dar ei dețin monopolul discursurilor, necrologurilor etc., iar studiile americane recente demonstrează că ei vorbesc mai mult decât femeile" [Cernichevivi, p.74]. 366 Felul contelui Muffat de a o dezmierda pe Nana constă în primitivizarea limbajului: "le faisait zézayer comme un enfant" [Zola, Nana, p.438
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
spre cinstea poporului care l-a zămislit și pe care l-a slujit și l-a plâns alături de atâtea minți luminate născute din plămada lui. „A trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt’ spunea Nicolae lorga în necrologul său - Moartea unui învățat - din Neamul Românesc, 131. Făcând abstracție de ceea ce întinează grandoarea operei sale și care astăzi nu mai interesează pe nimeni (excepție fac autorii cărții), Paulescu rămâne cea mai luminoasă personalitate a științei în toate ipostazele sale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
trebuie să-și găsească locul ca valoare de simbol național în galeria marilor noastre valori, întocmai ca Eminescu pe tărâmul lingvisticii, jurnalismului și artei poetice. “A trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt’ scria Nicolae Iorga în necrologul ce il dedică sub titlul “Moartea unui învățat” publicat în Neamul Românesc, 131. Dar poate cele mai potrivite cuvinte pentru spiritul acestui mare om, cu care doresc să închei acest periplu în gândirea și trăirea creștină a lui Paulescu, aparțin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
referire cu caracter discriminatoriu sau în spiritul urii de rasă care i se impută astăzi cu atâta vehemență. Mărturie stă venerația și admirația studenților și medicilor evrei, exprimată de o manieră cât se poate de convingătoare de Aurel Avramovici în Necrologul pe care-l publică în revista „București Medical” 131. Într-adevăr Paulescu nu a confundat niciodată cele două domenii: pe de o parte știința sa și activitatea la catedră, cu convingerile și opiniile sale pe de altă parte, așa încât amalgamarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
din Albert Samain (Elegie și Infanta), Shakespeare (Macbeth, fragment), Milton (Paradisul pierdut, fragment), Goethe (Faust, fragment), Alfred de Musset (Lucia), Victor Hugo (Pan) sunt semnate de Marcel N. Romanescu, Al. Iacobescu, Th. Roman ș.a. În V.l. Tudor Vianu figurează cu necrologul Émile Faguet. Se publică, de asemenea, cronici, dări de seamă, se recenzează numerele recente ale unor reviste și ziare. Alți colaboratori: Victor Eftimiu, Al. Busuioceanu, C. Ș. Făgețel, Otilia Ghibu, Eugen Relgis, Al. Al. Leontescu, Al. T. Stamatiad. I. H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290528_a_291857]
-
Ion Creangă, Titu Maiorescu, G. Bacovia. Se republică (din „Timpul”) articolul lui M. Eminescu Despre programe (65/ 1919), apare articolul lui Duiliu Zamfirescu intitulat Bucovina (65/1919), iar N. Iorga semnează articolul În țară vechilor boieri (181/1919). Este inserat necrologul Al. Vlahuță. Colaborează cu poezie G. Tutoveanu, I. U. Soricu, Marcel N. Romanescu, cu proza, Ionel Teodoreanu, V. Demetrius. Alți colaboratori: Al. Cazaban, Em. Grigorovitza, Const. Cehan-Racoviță, D. Nanu, Ion Gorun. C.Tt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285898_a_287227]
-
ale ei și de-ale lui Eminescu. Pe la miezul nopții invitații s-au retras, iar Veronica a spus că-i obosită și că vrea să se odihnească...” Dintre invitați, Eduard Gruber este acela care duce la București, la „Fântâna Blandusiei”, necrologul Veronicăi Micle și o poezie inedită a ei, pe care însă n-o semnează (scrisoarea către revistă apare pe 13 august și este iscălită „Dionisie”, după mottoul ce însoțește poezia „Tot e vis...”, luat din nuvela poetului: „Lumea-i visul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Regatului Român și de dincolo de interesele de grup ale prietenilor lui Eminescu mai mult sau mai puțin junimiști cu un aspru ochi critic față de asemenea inepții debitate de Convorbirile literare imediat după moartea poetului și de Iacob Negruzzi însuși. În necrologul scris la moartea poetului, în numărul din iulie 1889, acesta afirma, de pildă, de-a dreptul triumfalist: „După ce timp îndelungat talentul lui Eminescu fusese contestat de cea mai mare parte a publicului, în contra părerii statornice și energice a societății „Junimea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
victimă foarfecelor din redacție: în total un ziar nevinovat, dar cu care, în lungul anilor, ne deprinsesem și nu odată am admirat rezistența gazetei în a exista. Ultimul număr al Palodei ne vorbește că ea dispare și, într-un lung necrolog ce-și dedică, ziarul bârlădean povestește tot trecutul său, toate sacrificiile ce le-a făcut ca să poată rezista atâta vreme. Douăzeci și șapte de ani de când apare nu pot, firește, fi luați matematicește, întrucât ziarul apare numai odată pe săptămână
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Editura Eminescu, 1981, vorbește în detaliu despre... un pension de fete întemeiat în 1857 la Bârlad de Pulcherie Olivari, fiica ei Nathalie Olivari căsătorindu‐se cu Pierre Drouhet, codirectorul pensionului particular din Bârlad, mort la 16 iulie 1909, cu un necrolog scris de preotul I. Antonovici, mai târziu 131 episcop de Huși. Tatăl Nathalei - Georges Olivari, căsătorit cu Pulchérie, aceasta întemeiază în 1857 un pension de fete la Bârlad. Fiica lor, Nathali, măritată cu Pièrre Drouhet în 1864, a preluat în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
aflat mai târziu, când o cunoșteam mai bine pe secretară, că directorul nici nu deschisese dosarul în care se afla ziarul. Dar eu de unde să știu? Am avut apoi relații bune cu dânsul. Când a mur it, i‐am făcut necrologul, în care n‐ am uitat să amintesc celor din fabrică faptul că uzina pierduse un mare OM. Ți‐am însăilat această poveste, pentru a te mai scoate din obișnuit și poate să retrăiești și tu unele mom ente din acei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]