668 matches
-
cu privirea, Toată fericirea-mi dăruiești. Mare nesfârșită ți-e iubirea; N-o cuprind cu brațe omenești! Inimă și nea în acordul iernii, clare feerii De ninsori domoale, blânde ca o boare, Jovial îmi scaldă trupu-n bucurii, Sufletul începe-n necuprins să zboare. Albul de zăpadă iscă-n jur scântei, Străluciri curate mă pătrund divine; Mari iubiri din ceruri nasc în ochii mei Limpezimi duioase, pure și senine. Inima-mi vibrează și fierbând de dor Se scufundă-n neaua rece făr
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
femeile și copiii. Socoteala luminatului la minte era bună: la poalele coastei pe culmea căreia se prăvălise monstrul se Întindeau nesfârșite stufărișuri și ochiuri de apă pline de pești și de zburătoare cu cărnița fragedă. Pe deal creșteau păduri de necuprins. Focul Îl cunoșteau demult, știau să-l facă și să-l păstreze. Așa că s-au așezat aici și n-au mai plecat. Sângele lor s-a transmis din urmaș În urmaș până astăzi și câteva globule roșii din venele Întemeietorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fân cosit aseară Lăute‐ n somn, și‐n vis tu diafană Petale roz să ningă pe fecioară Vârtejul să te suie în candela de ceară și fără veste, fără trup Să ne oprim în marele Olimp Cuprinsul se strecoară‐n necuprins În viața noastră, înadins. (Din volumul „Chemarea depărtării”). ștefan Bucevschi În 1970 când la Bârlad a apărut revista „Coordonate bârlădene”, în prefața primului număr, prof. Constantin Clisu, secretarul cenaclului literar „Al.Vlahuță” - care funcționa la Casa de cultură a sindicatelor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
TRECERE Cålcam peste iarbå îmbråțișat de vânt Cålcam pe cuvânt pe litera oarbå șopârlå fugind înspre marea velinå Cålcam pe mirare de val neajungere linå Cålcam peste mine pe umbrå pe orele ce-mi fugeau șchiopåtând fals A vals mirosea necuprinsul și gemeau licuricii-n luminå când tåcerea ncrusta cu daltå hainå pe fruntea-mi dafini Pietrele își luau zborul ningând înspre stele și eu cålcam peste ele
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1642]
-
-se cu pas ușor. Spune-mi, dragule, câte stele ai numărat, că de n-or fi destule te-oi mai ajuta și eu. De numărat nu le-am numărat, dar am stat cu ochii ațintiți spre ele minunându-mă de necuprinsul cerului... Mă întrebam în sinea mea câte lumi or mai fi în univers? „De vrei să te mântuiești cu întrebarea să călătorești” a fost - ca din carte - răspunsul bătrânului. Îmi place să întreb, dar mai mult îmi place să ascult
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ouă. Iau remarca drept compliment. Presupun că vrea să spună că scot ce e mai bun din el. Însă nu sunt sigură. Uneori, simt că el e prea extraordinar ca eu să-l înțeleg. Mintea lui este pentru totdeauna de necuprins. El e un spectacol înfricoșător. Pentru tovarășii săi, opozanți sau inamici, poate fi toxic sau terifiant. Îl iubesc, dar mă tem pentru mine. În fața lui, renunț la a înțelege. Mă predau. Tânjesc ca el să mă vrea, pe mine cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și împilat, a strigat cu amărăciune către Tronul Celui Prea-Mărit și a cerut, pentru Pământ, pedeapsa cea mai aspră. Cel Milostiv l-a auzit. S-a îndurat și s-a înduplecat. Și i-a chemat pe toți mai marii Îngerilor Necuprinsului, care șed răsfirați pe lângă Tronul Slavei Sale, și le-a dat lor trâmbițele, cupele, ca și pecețile care vor trebui să fie rupte! Căci Răul a dospit, a ros, a copt, în suflete, peste epoci și peste locuri, ca un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
inepuizabile fiind doar o secvență tranzitorie. Aici existența individuală a omului nu mai este încadrată de un gol neantic, ci de copleșitoarea deschidere a unei spiritualități supreme. Misticul nu neagă infinitatea naturii, ne-omenescul recunoscut de ateu, sferele cosmice de necuprins pentru om, dar le conferă un rol secund în evoluția destinului adamic. Un astfel de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de dragoste este și obsesia zidirii - Mitropolii de iarbă vor răsări deodată / Din trupurile noastre secundelor ce mor...; Se subțiază varul sub caldă umbra ta...; Te port în mine ca și cum te-aș naște / Și te-aș zidi din nou în necuprins...- întâlnindu-se cu ecouri ale mitului lui Pygmalion și ale celui al Meșterului Manole (în aburul luminii acum vei fi zidită...), în conturarea unei erotici în care uneori se îmbină oximoronic inocența, virginitatea cu păcatul: Femeie-n trup, fecioară în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Guliver în țara piticilor, și simțământul acesta de grandoare era atât de puternic, încît crdeam că am ieșit din noi, iar în spate se târau nevolnic rămășițele noastre. Și mergând așa la braț cu marea, amândoi îi sorbeam aerul, măreția, necuprinsul. ― Du-te și-i cere iertare, i-am spus Mihaelei. Ai făgăduit. Ea coborî la mal, își trase ciorapii și îngenunche pe nisipul ud. ― Ce faci? Ce faci? ― Vreau s-o sărut. Spunând acestea se aplecă adânc și puse buzele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pus câteva întrebări ca să aflu adresa Mihaelei, dar Charlot habar n-avea. L-am lăsat în pace să-și continue somnul și am plecat cu neliniștea în suflet, având presentimentul că se întîmplase ceva grav. Unde s-o găsesc în necuprinsul Bucureștiului? Pe cine să întreb unde sade? Cine ar putea să-mi îndrepte pașii pe urmele ei? Am căutat pe Aurora, colega de la Drept (aceea care mi-o prezentase în seara balului mediciniștilor). Nădăjduiam că îi cunoaște adresa, și pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
familiale anonime. Pentru Constantin Slavic scrisul a devenit un drog ce, l-a subjugat pe autorul nostru prin clasica dependență. 3o mai 2o1o Teodor Pracsiu OLARITI Chemarea izvora, parcă, din adâncul inimii munților. Și se prăvălea,în ecou repetat, către necuprinsul întins al marginilor, joase, ale acestora. De bună seamă că a fost irezistibilă, de vreme ce tânărul zvelt, frumos ca toți flăcăii de la marginile munților, i-a răspuns, prin prezență. Prin prezența, pe acel minunat pisc, situat, nu tare departe de fața
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-i spună că viața nu era chiar atît de frumoasă cum credea ea, că trebuia să robotești mereu ca o furnică și pe lume nu erau numai copaci Înverziți, Îngerași și copii cuminți, În sfîrșit, că erau și altele, de necuprins În toate aceste cuvinte pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului. Autobuzul se opri În dreptul unui stop și Păsărica se Întoarse să se uite pe fereastră, de data asta văzu Încă una din ființele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
De la Adam și Eva... De la Adam și Eva nimic original, Nici pe Pământ și nici în spațiul sideral, De mii de ani aceleași frământări eterne În necuprins și-n clipele prea terne. Doar c-am pierdut de-atunci un Paradis, Tărâm ce l-am păstrat prea mult în vis. Și fiecare Eden împovărat de așteptări neîmplinite Pierit-a-nvins de diabolice ispite.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93379]
-
în poteca verde , ezitând între curiozitate și teamă. Apoi decise să se întoarcă, aruncând o privire în urmă. Marea și munții pluteau în lumina blândă a soarelui care se pregătea să apună. Era ca într-un tablou ; o pace de necuprins, natura și imensitatea ei, aerul auriu și depărtările albastre, mute. A doua zi , după micul dejun , Codrin se întâlni cu prietenul său Giannis . Acesta era înalt , bine clădit , cu aerul unui zeu antic . Iubea mult viața de noapte , femeile și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
dezvăluiau năucitoarea maleabilitate a creierului și nesfârșita ignoranță a neurologiei. Scria cu o voce modestă și cu un stil obișnuit, care acorda mai multă încredere poveștilor oamenilor decât înțelepciunii medicale dominante. „Acum mai mult decât oricând“, declara el, în De necuprins, „mai ales în epoca diagnosticului digital, binele nostru comun depinde mai puțin de a spune și mai mult de a asculta“. Pe ea n-o ascultase încă nimeni. Omul acesta sugera că merita să fie ascultată. Doctorul Weber scria: Spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el însuși, ocupat să demaște impostori pe care lumea nu-i putea vedea. Cu ani în urmă, la Stony Brook, Weber lucrase cu un pacient care suferea de agnozie spațială unilaterală: celebrul „Neil“ din prima carte a lui Weber, De necuprins. După un atact cerebral la cincizeci și cinci de ani - vârstă la care Weber tocmai ajunsese teafăr - depanatorul de aparatură de birou se alesese cu o leziune în emisfera dreaptă care-i ștersese peste noapte jumătate din lume. Tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
exclusiv o înșiruire de viraje la dreapta. Deficitul trecea dincolo de vedere. Neil nu vedea că nu poate vedea. Jumătate din harta unde fusese stocat spațiul însuși dispăruse. Weber încercase un experiment simplu, o scenă pe care o dramatizase în De necuprins. Pusese o oglindă perpendicular pe umărul drept al lui Neil și-i ceruse să se uite pieziș în oglindă. Partea din stânga lui Neil părea acum să fie dreapta. Weber ridicase un talisman de argint deasupra umărului stâng al lui Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât data trecută când fusese în oraș. Culorile obișnuite ale zilelor lui își schimbară nuanțele - semăna foarte bine cu un caz pe care-l descrisese odată în detaliu. Îl cunoștea pe Edward doar din literatura de specialitate, dar în De necuprins, Weber pusese stăpânire asupra lui, descriindu-l, poate, ca și cum l-ar fi descoperit. Edward se născuse parțial daltonist, ca zece la sută dintre bărbați, dintre care mulți nu descoperă niciodată că suferă de această afecțiune. Din cauza lipsei unor receptori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pădure grea, iar dincolo de păduri, o vedeam foarte bine, era iarăși câmpie, numai câmpie, până În locul În care cerul se proptea de pământ. Dacă Îți Încordai bine ochii, puteai chiar să ghicești câteva sate răspândite pe acea Întindere verde, de necuprins cu o singură privire. - Asta vroiai? l-am Întrebat pe Barra. Iar el: - Păi, da! Câmpia asta e tocmai bună! Ia zi, măi Krog, măi! Acum, dacă tot am găsit locul luptei de sânge, tu te-ai gândit la povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
căreia nu-i vezi marginea. Sigura libertate pe care aș fi putut s-o cunosc vreodată rămânea poezia, pe care o abandonasem deja - În gura poeților bețivi de la muzeu. Voiam acum să trăiesc pe piele, departe de plasa de prins necuprinsul. Și voiam, pentru prima oară, să Înțeleg. Tot ce puteam face era să aștept și să mă rog să mi se deschidă În față vreo cale. orice ar fi fost, nu puteam decât să-mi țin inima sus și să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
căreia nu-i vezi marginea. Sigura libertate pe care aș fi putut s-o cunosc vreodată rămânea poezia, pe care o abandonasem deja - în gura poeților bețivi de la muzeu. Voiam acum să trăiesc pe piele, departe de plasa de prins necuprinsul. Și voiam, pentru prima oară, să înțeleg. Tot ce puteam face era să aștept și să mă rog să mi se deschidă în față vreo cale. Orice ar fi fost, nu puteam decât să-mi țin inima sus și să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să halească. Cu același poponeț, considerat prea gingaș să clocească vreun Omagiu Conducătorului Statului, se înnebunesc, cu toții, după încălecat canapeaua. Behăie cu toții, seamănă între ei, iar ultima lor găselniță e c-ar vrea să-și reprezinte cultura și țărișoara în Necuprins... Păi, cum să le reprezinte - și aici Fiorosul Marcel se opri, pe asfalt, buimăcit și înfățișîndu-se adânc mirat - dacă fiecare dintre ei are mai puțin talent decât fundul meu care intră la duș?! - Vah! Vah! Vah! sughiță ironic un simpatic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de plastic răsfățat, știut de frică, dichisit, poreclit de prieteni și de dușmani Dulcele Doru, inscripționat pe spate și piept cu un cuvânt ce dezvăluia conținutul său inițial: CEMENTINĂ. Păi, reprezint-o tu, Fiorosule, dacă te îngrijorează soarta țărișoarei în Necuprins! Tot ai tu vână de scriitor. Numai tu ai fi putut cere, prin 1958, dacă nu mă înșel, în Gazeta literară, ca Doamnei brune din sonetele lui Shakespeare să i se ridice carnetul de brigadier. 30 DANIEL BĂNULESCU de la lucru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici o pisică. Ba chiar mai mult, am putea spune citindu- le scrierile de tot hazul, că pisicile i-au hipnotizat pe ei. Dar ăsta nu-i nici un motiv ca să luați țărișoara asta și s-o reprezentați, cum ai zis în Necuprins, voi toți trei... - Mai bine aș reprezenta-o vreo oră pe mă-ta! șopti Fiorosul aproape cu bunătate, dar de îndată ce se apropie la doar doi pași se și aruncă asupra Dulcelui Doru, sugrumîndu-l și prinzîndu-i într-un clește gulerul stratificat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]