1,009 matches
-
décompositon) Publicarea Evangheliei lui Iuda a redeschis, pătimaș, am spune, dosarul „ucenicului pierdut” al lui Isus. Ziariști, istorici, scriitori și, desigur, teologi au ieșit la scenă deschisă, aprobând sau condamnând, confirmând sau infirmând, Într-un cuvânt, creând un vălmășag de nedescris, a cărui țintă a fost deja atinsă: transformarea traducerii unui text din secolul al IV-lea Într-un bestseller mondial În secolul XXI. Campania publicitară dusă În jurul evangheliei gnostice s-a bazat pe o interpretare tendențioasă a conținutului, așa cum vom
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
preț de o privire, nu știu dacă era gravidă sau nu, dar lingea o înghețată cu un zâmbet perfid, parcă zicea: na, țiai găsit și tu să nu asculți de taică tău... Fetița era într-un hal de murdărie de nedescris, ca de fapt și ceilalți membri ai familiei. Lacrimile erau singurele curate la ea și poate sufletul spontan, încă nedeformat de tehnicile distorsionate ale familiilor sărace (că despre tehnicile contorsionate ale familiilor bogate, aici, nu poate fi vorba). Oare sărăcia
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Oare mă iubește? Oare ce simt eu pentru ea e dragoste sau amiciție? Oare are deja pe cineva? Gelozia mă rodea prin interior când mă gândeam astfel, dar bucuria pe care o simțeam când mă imaginam împreună cu ea era de nedescris. Mă simțeam în al nouălea cer, plutind de fericire și fără nici o grijă. Mă bucuram de viață și de drumul lung pe care-l aveam de străbătut până acasă, neștiind că aceasta avea să fie ultima oară când mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dimprejur, ca și cum întunericul s-ar fi strâns ca să mă zdrobească ca într-o menghină. Se destinse imediat. Mă simțeam într-un spațiu nou, în care ființa mea atingea limite îndepărtate în fiecare punct al ei. Eram pe un tărâm de nedescris, în care totul se prelungea înspre infinit. Doar pământ și pietre străvezii la picioarele mele și un diamant de lumină în față. M-am repezit spre el, iar în momentul în care am ajuns în proximitatea sa, m-a sorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mulțime croindu-și drum cu ajutorul staturii lor impresionante. Câțiva, cei de la intrare, au reușit să iasă cu bine, dar majoritatea au fost lăsați zăcând la pământ, cu răni grave pe mai tot corpul. Concomitent, s-a iscat o zarvă de nedescris în rândul elevilor și toți au început să strige: "Dreptate!", "Libertate!", "Moarte Guvernului!". Văzând acestea, profesorii, împreună cu Inspectorul și directorul, s-au retras de pe scenă în mare grabă, ieșind pe unde au intrat. Au fost urmați de o mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
astăzi trebuie cinstită în ochii oamenilor și ai zeilor victoria asupra pannonilor și dalmaților. Constată brusc că l-au pierdut pe Plautius Silvanus. — Unde e? țipă la Paterculus. — Ce? urlă acesta la rândul său. În jurul lor e o gălăgie de nedescris. Flautiștii sună din surlele lor. Mai târziu o să-i asiste pe sacrificatori în timpul ceremoniei, dar pentru moment fac un vacarm asurzitor pentru a acoperi orice zgomot de rău augur. Tiberius simte cum îi vâjâie capul, gata să plesnească. Dintr-odată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gură de șarpe sigură că va fi răpită și vândută ca sclavă sexuală. Bătrânul de la intrare se dovedi a fi șeful minorității Bai. Țipă la domnișoara Rong cerând să i se plătească o amendă substanțială pentru toate aceste nelegiuiri de nedescris. Când Își dădu seama că ea nu Înțelege o vorbă din ce Îi spune, trecu pe mandarină făcând-o cu ou și cu oțet, Încât femeia Începu să plângă și toată lumea fu martora umilinței ei. Până la urmă, bătrânul zise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se afla printre cei dispăruți. Adăugase pe un ton dramatic că „această persoană se alăturase acum zecilor de mii de oameni dispăruți În Birmania“ și că spera ca persoana respectivă să nu sfârșească precum ceilalți: să aibă „o soartă de nedescris“. În mod firesc, toate acestea au declanșat o isterie de presupuneri despre cine ar putea fi acest activist, iar cei interesați și Îngrijorați de acest lucru nu erau doar telespectatorii internaționali ai GNN, familiile prietenilor mei și guvernul american, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ciudat pe care nu-l pot exprima, era o atmosferă apăsătoare. Nu aveam nici o idee despre ceea ce vroiau să fabrice acolo. Plafonul era la fel de înalt cât o clădire cu două etaje, rezervoarele erau așezate în rând. Și mirosul era de nedescris, un fel de amestecătură de detergenți industriali. Și mai era și acea lumină ciudată. Metalul era ruginit tot și podeaua era umedă. Împrejur plutea un fel de fum alb. Toți care au muncit acolo s-au îmbolnăvit. Se clătinau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am fost șocat când am auzit asta, dar în același timp am avut un sentiment de pace sufletească. E greu să-mi descriu trăirile din acea perioadă. Cum să explic? Am crezut că era sfârșitul sectei Aum - un sentiment de nedescris. Cred că am fost paralizat, fără nici o reacție. Chiar dacă n-am realizat la momentul respectiv, chiar vroiam să ies de acolo. Dar n-am avut puterea s-o fac și am încercat să mă adaptez la atmosfera respectivă. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de panică se revărsau în stradă. Peste strigătele lor de groază se suprapuneau, precum răgetele unei fiare ce și-a înșfăcat prada, urletele amenințătoare ale invadatorilor. Cenabum Aureliana era pierdută. 18 în scurtă vreme, străzile căzură pradă unui haos de nedescris. Vestea că hunii intraseră de acum în cetate alerga de la un colț la celălalt al cetății cu o repeziciune mai mare decât aceea cu care se puteau mișca Sebastianus și tovarășii săi, care zadarnic speraseră la început să întâlnească vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stătea Nypers. Când Președintele privi spre ea, Kay încuviință din cap, cât se poate de discret. Jefferson Dayles îngheță. Strălucirea ajunsese ca un foc alb; și el trebuia să lupte, să șadă acolo rigid, încordându-și mintea împotriva bucuriei de nedescris care îi amenința rațiunea. Îi veni dorința să se repeadă la biroul lui Kay, să privească la ecranul detectorului de minciuni și să-l pună pe Nypers să-și repete cuvintele. Dar alungă și acest gând. Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
întreaga putere a acelei minți, se strădui să străpungă amestecul de șovăială și ceață care zăcea ca un nor peste memoria lui. Acolo, imaginile luau forme nelămurite, gânduri fără contur și amintiri obscure ale unor zile de o întunecime de nedescris. Nu erau amintiri, ci amintiri ale unor amintiri. Era izolat pe o mică insulă a imaginilor de moment iar formidabila mare a uitării îl cuprindea de jur împrejur, presând din ce în ce mai tare, cu fiecare minut, cu fiecare secundă. Cu un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mi-l împrumute. Când trenul a ajuns la New York, - la două și zece în după-amiaza cununiei - eram secătuit de tuse, epuizat în general, transpirat, șifonat, iar benzile adezive mă mâncau de-mi ieșeau ochii. La New York era o arșiță de nedescris. Nu aveam timp să trec mai întâi pe la apartamentul meu, așa că mi-am lăsat bagajul, care consta dintr-un sac de pânză cu fermoar și cu un aspect dezolant, într-una din cutiile acelea de metal din gara Penn. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi, mamaie!? Ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini, pisici și alte lighioane. Se despuiau de haine și umblau În patru labe printre ele. Mizeria era de nedescris. Unele se Împreunau cu viperele, alții cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri i le povestise preceptorul, care stătuse În tinerețea sa În gazdă la o bătrână poloneză ce trăia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Însă, Îți pierzi din nou răbdarea și iei totul de la capăt. - E destul de complicat, murmură Mașa, care atunci când auzea de demersuri, de autorități sau de formulare intra În panică. - Complicat!? sări ca ars Extraterestrul. E infernal. E o birocrație de nedescris. Nici nu știi ce rotiță trebuie să ungi ca să ți se dea curs liber cererii! Ai uns una, și vezi că Începe să scârțâie din balamale alta. Și tot așa. Intri ca Într-un fel de malaxor birocratic, care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin stepă, Încât te lua, pur și simplu, cu fiori. Nu ocoleau nici Hamlet, nici Regele Lear, nici Fortuna. Uneori, bătrâna amesteca pasajele din Richard al III-lea cu cele din Visul unei nopți de vară, stârnind o harababură de nedescris. Începea cu: „E vreun călău pe-aici?“. Și o punea pe Mașa să-l caute prin toate ungherele. Apoi continua: „Nu-i nici un călău. Eu sunt. Să fug! De mine? Sunt o nemernică! Sperjurul, cel mai ticălos sperjur, omorul, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
le legau de mâini și de picioare sau apelând la catalige. Dacă găseau o urmă cât de vagă, grănicerii se punea În mișcare, răscolind cu baionetele prin poduri, prin stoguri și prin șuri și semănând printre săteni o teroare de nedescris. Imaginea unei dubițe negre ce se oprește În fața casei tale stăruia În mintea tututor. Dincolo de graniță, pământul părea pustiu. Bisericile străluciră un timp, apoi crucile aurite fuseseră date jos de pe cupole, iar clopotele, sparte În bucăți și urcate În mărfare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din camera ei și s-a dus spre mansardă. Am prins ocazia, în timp ce-și târșea picioarele într-acolo, să mă strecor în camera ei și să iau manuscrisul. Așa cum mă temeam, camera ei era într-un hal de nedescris. Fiecare suprafață disponibilă era plină cu bucățele mici de hârtie, bucăți de lut și haine murdare. O conservă de fasole mâncată pe jumătate era pe jos, în mijlocul camerei. Sheba lăsase fereastra deschisă în timpul nopții, plouase și covorul lângă geam era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ajungînd la o răspîntie unde se găseau și trotuare. Luminile de la poalele dîmbului erau aprinse, dar zece metri mai Încolo era Încă suficientă lumină afară. În orice direcție priveam Însă, totul părea pustiu și m-a cuprins o panică de nedescris. Mă simțeam ca prins În capcană Într-un peisaj În care pictorul uita să pună și oameni. Și deoarece nu existau oameni, nu se vedeau nici mașini. Mai Încolo Însă se zăreau urmele treceri pe aici a unor ființe umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o pictură cubistă (după cum s-a exprimat Helen). Știam că am avut noroc. Și uite ce repede îmi cresc unghiile. Am dat din mână ca să-i arăt; două unghii îmi fuseseră smulse din carne și durerea fusese - nu glumesc - de nedescris, cu mult mai intensă decât durerea din mâna mea ruptă. Nici măcar analgezicele pe bază de morfină nu puteau s-o amorțească întru totul, durerea era mereu acolo, doar puțin mai departe, și obișnuiam să mă trezesc noaptea, cu degetele zvâcnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
surâdea cel mai puțin. După ce am stat pe trotuar pentru o bună bucată de vreme, atrăgând privirile intrigate ale trecătorilor, m-am văzut chemând un taxi și urcând, ca în transă. Oare chiar făceam asta? Îmi era o teamă de nedescris: cu ochii cât cepele, mă uitam la toate celelalte mașini, tresărind ori de câte ori vreuna se apropia prea tare, ca și cum, doar privindu-le, le puteam împiedica să intre în noi. Deodată, simțind un șoc care mai că a făcut inima să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de lucru care se întâmplă doar în coșmaruri. În cap îmi răsunau scrâșnete și zgomote de sticlă spartă, apoi ne răsuceam de jur-împrejur în stradă, de parcă am fi fost într-un carusel malefic. Șocul a fost - încă mai este - de nedescris, și impactul i-a zdrobit pelvisul lui Aidan, i-a rupt șase coaste și i-a rănit mortal ficatul, rinichii, pancreasul și splina. Am văzut totul - cu încetinitorul, desigur: cioburile împrăștiindu-se în aer ca o ploaie de argint, metalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ce e? —Canalul meteo anunță că e o probabilitate de optzeci la sută să fie furtună în după-amiaza asta. Asta va crește vertiginos probabilitatea ca Aidan să-ți vorbească. —Serios? Mi s-a strâns stomacul, cuprins de o agitație de nedescris. — Da, serios. Baftă. Sună-mă. Eram tulburată și n-aveam stare. Nu aveam chef să lucrez, nu puteam decât să dau din colț în colț și să mă uit lung pe fereastră. După-amiază, târziu, cerul s-a făcut deodată vânăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]