502 matches
-
apare animalul în lumina razelor de lună ... părul i se distingea fir cu fir. Își mișca încet capul... O forță imensă emana din toată făptura lui. Fata, sub dominația acelei priviri, o ciudată înțepenire simte că o cuprinde. O moleșeală nedeslușită, ca un somn, simte că o doboară. Îl vede rânjind cu colții enormi spre ea... nu mai vede decât rânjetul, un rânjet care cu lăcomie se apropie încet 2-3 pași spre ea... îl vede clar. Înfricoșător de clar. Capu‟i
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întreaga zi, zi de zi, fără încetare, atâta amar de ani! Lucrul acesta nu poate face bine nimănui, este limpede. Astfel că, de la o vreme încoace, ceva parcă se schimbase-n ea. Femeia începu a simți, în sinea ei, ceva nedeslușit, ca o strângere de inimă. Avea în permanență un gol în suflet, ca un hău adânc și neguros, care se cască neașteptat dinaintea ta și dorește să te înghită tot, pentru totdeauna. Totul pornise doar de la un gând în mintea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
consulului englez. — Sigur că da, spuse ea fără convingere. Evenimentele nopții trecute și descoperirea tandreței lui Myatt fugiră din ea, ca un debarcader luminat, undeva În Întuneric. Își concentră mintea, Încercând să-l revadă, dar el deveni curând un membru nedeslușit al unei mulțimi adunate să-și ia rămas-bun. Nu trecu mult până când Coral Începu să se Întrebe care e diferența dintre el și toți ceilalți evrei pe care-i cunoscuse. Nici chiar trupul ei, acum odihnit și vindecat, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ei, acum odihnit și vindecat, dar cu liniștea-i profundă pierdută o dată cu durerea, nu era conștient de vreo diferență. Ea repetă „ Sigur că da“, pentru că Îi era rușine de lipsa ei de Încredere, pentru că nu avea sens să Îngaime ceva nedeslușit, pentru că, la urma urmelor, nu pierduse nimic, doar că Întârziase o zi la spectacol. Balta e plină de pești la fel de buni, Își spuse ea, dar se simți totuși legată Într-un fel ciudat de o amintire căreia Îi lipsea orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fugă spre colibă și se refugie în hamac, din care nu se mai dădu jos până în dimineața următoare. El mâncă ceva, citi o oră și dormi neliniștit, agitat de un coșmar ciudat în care - iarăși și iarăși - îl hăituiau umbre nedeslușite, încercând să-l împungă cu lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să sară și să-l străpungă în aer cu lăncile lor, cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe trotuar și începu să scoată enorme butoaie de gunoi a căror duhoare se răspândi de-a lungul străzii. De parcă ar fi fost un semnal, porțile mari începură să se deschidă una după alta, și bărbați și femei cu chipuri nedeslușite păreau că se lasă antrenați într-o ciudată întrecere în care fiecare părea că rivalizează cu vecinul pentru momentul în care să aducă resturile rău mirositoare. Orașul deveni într-o clipă o imensă cloacă în aer liber și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
câștiga voturi. Pentru popor, simbolul maturizării lor ca cetățeni și ridicarea lor în slăvi ca națiune. Din ziua în care au învățat să respecte Natura, au început să se considere cu adevărat „civilizați“. Mișcă din mâini într-un vag gest nedeslușit. În ziua în care și noi vom învăța să respectăm peisajul, indienii și animalele noastre, vom fi devenit cetățeni adulți și o națiune care își merită acest nume. Zâmbi ușor. Ce e rău în faptul că doresc să fiu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mă bage În spital. Era o dimineață de duminică. Domnul D. se trezi primul, ca de obicei. O rază de soare jucăușă i se plimba pe nas ori de cîte ori vîntul subțire mișca perdeaua. Strănută. Doamna E. mormăi ceva nedeslușit și se Întoarse cu fața la perete. Ziua se anunța frumoasă. Va merge la servici, va mai da o raită prin depozite; trebuie să facă ordine În maldărele acelea de dosare cu circulare și instrucțiuni din anii 1941-1944. Îl cuprinde o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
viața. Din cauza asta s-a supărat așa tare atunci când eu nu l-am putut ajuta să găsească un ludovician. — O capcană care să prindă ce? De ce fugeai? Imediat îți arăt. Fidorous împinse ușa. Spațiul dindărătul ei era cavernos, întunecat și nedeslușit, ca un hangar de avion noaptea. M-am uitat prostit. În partea opusă, pe podea, se vedea un cub mare cât o casă, trasat în întregime din lumină pâlpâitoare. — Doamne, am spus, năuc. Ce frumos e! Fidorous nu răspunse. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sar pistoanele din piept, și a sărit peste obstacole sprinten ca un ATV. Panglica de asfalt se tot răsucea Între ei, dealuri li se așezau În față, uneori se năpusteau Împreună spre soarele auriu, ca două păsărele pe care o nedeslușită taină le făcea să-și ia zborul În același timp, alteori lunecau Împreună ca picăturile de rouă În căușul unei frunze. De câteva ori, Fauvé a reușit să ajungă În siajul Alfinei și atunci aproape că i-a simțit mireasma
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
visele mele nu erau decît obsesiile de peste zi care se descărcau în timpul nopții. Mă culcasem agitat, în stare de derută. Cum să înțeleg ce se întîmpla cu mine? Ce căutam eu în această lume? Dormisem adînc. De obicei visam lucruri nedeslușite la care, după trezire, nu mă mai gîndeam. Acuma, brusc, m-am deșteptat în mijlocul visului. Poate că pe acoperiș trecuse un motan căci, cu ochii căscați în întuneric, m-am pomenit pradă unui fel de spaime. Mă visasem întruchipînd un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca să nu fie recunoscută prea devreme. Nu mai rezist, trebuie să intru neapărat cu tine în gangul ăsta ca să‑ți simt buzele tari lipite de‑ale mele, zice Anna mieroasă și plină de pofte. N‑ai decât, păpușico, mormăie voiajorul nedeslușit și cu mintea încețoșată, n‑o să mă zgârcesc sub nici o formă, oi fi eu din Linz, da‑s generos când e cazul. În localitatea Linz de pe Dunăre, fetițele astea ca tine intră în categoria copii, iar poliția le protejează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe când Sia se voise credincioasă ideilor și camarazilor de idei. Liberă, în rest, să rătăcească în sine și departe de sine ? Supliciul o adusese aproape de abandon și demență, o apropiase - să admitem -, chiar dacă doar temporar, nu numai de propriile încă nedeslușite obsesii, ci și de predispoziția inițială a jocului, în care se afla șansa ei de fericită infirmă, precum Piero claustrat în unica sa menire. Cartea acestui fiu ar fi un lung interogatoriu asupra mamei, dar și despre Cosimo, ca și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de trivialitate ale acesteia: „Cunoscuții tocmai fiindcă-i cunoștea bine, nu-i mai puteau da iluzii, și străinii, mulțimea - era vulgară, inestetică, o rănea în gustul ei de forme, linii, culori, cu aspectele ei disgrațiate.”² Această atât de puternică teamă nedeslușită, o va îndemna pe eroina să se refugieze în imaginar, într-o lume a idealului, în realitate, să se sustragă ființării și fenomenalității ; tocmai de aceea, Manuela va evita să dobândească o cunoaștere adevărată despre semenii săi, preferând să viseze
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acum ,,vinovata‚ este Missy... vișla mea de vânătoare, singura cățelușă de pe stradă. Îl aud pe Radu, nepotul meu... are 4 ani, s-a cocoțat pe poartă și strigă: - Sonia! Sonia! vino și dă-mi un pupic! Din partea nevăzută ascult zgomote nedeslușite și glasul binecunoscut milogindu-se iarăși, - Hai Sonia... vino și dă-mi un pupic. Sonia, o zvârlugă de fată, nepoțica vecinilor, e mare... are deja doi ani și jumătate! Deslușesc vocea cristalină, puțin repezită a fetiței: - Mă duc la ’adu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
paralel figura unui copil cunoscut cu cea actuală divulgând asemănarea dintre ele... era tulburată, nu putea să judece mai departe și chipul se șterse curând rămânându-i numai prezentul urât; gândurile se împrăștiau între simțuri de oroare extremă și plăceri nedeslușite. Când termină, ea se acoperi pudică și așteptă să plece în față; se șterse de propria limfă cu sutienul pe care-l împături și-l așeză cu grijă în poșetă fără să gândească, fără să vadă nimic. Nu va mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ieșire, cu cele două sticle sub braț. Răăămâi sănătooos, badeee... că îmi iau geamantaaanul șiii plec... Eu nuuu știu limaaanul spre careee pornesc... ce tainăăă mă-ndeaaamnă la drum, daaar simt căăă mă-apasă păreții... Cu aceste vorbe, care deveneau din ce în ce mai nedeslușite, a ieșit, în timp ce crâșmarul îl urmărea cu privire compătimitoare. „O ajuns să vorbească singur sărmanul și aista nu-i semn bun”... După primii pași, pătruns de frig, și-a strâns sumanul mai bine pe trup și a pornit mai departe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trecea, tocmai de aceasta neobservat. Datorită funcției ce o dețineam, am prezidat la timpul acela o sumedenie de acte, testamente În special, destine vreau să spun. CÎteodată, În somn, mai mi-aduc aminte de oamenii acelui timp, de-a valma, nedeslușiți, sau ici-colo cîte unul, răzlețit, pe care memoria Îl aduce la țărm, cum se Întîmplă cu scoicile pe plajele mărilor. Eram atunci tînăr iar ei Îmi treceau prin față, cei mai mulți fiind mult mai În vîrstă decît mine, și aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Liniștea copleșită de diabolice ispite Învăluit de´atâtea liniști siderale Alerg înspre meleaguri mai însuflețite; Lăsând în urmă încâlcite căi astrale. Ascult cântul hieratic al pietrelor stelare, Fantastice ființe apar în zbenguieli nedeslușite, Iar Corul cosmic țintuit în auziri jeluitoare Netulburat, interpretează imnuri nesfârșite. Mă-ndrept apoi spre alte tărâmuri milenare, Dar copleșit de multe și diabolice ispite Mă ostenesc să scap din lunga mea visare Plecând din nou spre alte Luturi liniștite
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93385]
-
pe pat și adormi așa îmbrăcat, cum se afla. A doua zi dimineață, se trezi în zori și se privi în oglindă. Era neras, îngrijorat de unele probleme la care încă nu găsise răspuns, dar își zise cu un zâmbet nedeslușit: Am îmbătrânit! Sunt tată, băiatul meu a împlinit o zi... Ei, băiete, altă făină se macină de acum la morile tale! Viața e ca o apă curgătoare: chiar dacă apar unele obstacole, nu poate fi oprită în loc. Trecând prin filtrul minții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tot cu atâtea primăveri, lipsit de orice fel de obligații. Intră în biroul său modest din șantier purtând masca unei mâhniri de care nu se putea elibera în mediul în care se afla. Se simțea parcă urmărit de o umbră nedeslușită, o închipuire? Era ca o fantomă cu chip nebulos, abia conturat ce-i seconda pașii. În timp ce rătăcea în lumea imaginilor obsedante, îi ieși în cale Lili. Jovială, plină de aplomb, având în voce un alint învelit într-un zâmbet în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
asemenea comportament putea fi considerat acceptabil? Chitanța pe care trebuia să o semnez zilnic pentru ca prânzul de nouăzeci și cinci de dolari să fie inclus În factura plătită de Elias-Clark era pe măsuță și am mâzgălit la repezeală o semnătură nedeslușită. Era semnătura mea, sau a Mirandei, sau a lui Emily, sau a lui Mahatma Gandhi, nimeni nu și-ar fi putut da seama În momentul ăsta a cui era, dar nu conta. Am Înhățat sacoșa cu alimentul care dădea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Paris În momentul ăsta? Că dacă eu aș fi știut că ea se vede din nou cu Benjamin, nimic din toate astea nu s‑ar fi petrecut? Ce? Ce anume Încerci să Îmi spui? am zbierat eu, și toate emoțiile nedeslușite pe care le Încercasem În seara aceea s‑au adunat deaolaltă și s‑au transformat În nevoia simplă și imperativă de a zbiera la cineva. — Nu, n‑am spus nimic de genul ăsta. Tu ai spus. Am presupus doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi apucat să meargă. Era pentru prima dată atunci că-mi simțeam inima, eu aveam revelația a ceva mistic, cu totul străin și cu totul nou. Eram invadat de sentimente infinite, de o mare tandrețe; eram legănat de imagini vaporoase, nedeslușite; eram cel mai generos și cel mai trufaș una după alta. Iubeam. După ce a descoperit acest nou sentiment al iubirii, adolescentul Flaubert, cu o precocitate bolnăvicioasă, nu se fixează prea mult la prima etapă a educației sentimentale și descoperă concomitent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lui Guy de Maupassant, O viață 1. În noaptea nunții, Jeanne, ghemuită într-un colț al patului cu baldachin, așteaptă. "Așteptă cu neliniște, cu inima strânsă de acel nu știu ce, abia bănuit, pe care i-l anunțase tatăl ei în vorbe nedeslușite, acea revelație misterioasă care e marea taină a dragostei"*. Abia la sfârșitul ospățului de nuntă, oferit în vechiul castel al familiei înălțat pe o faleză în apropiere de Yport, tatăl lui Jeanne, nehotărât și stingherit, își luase fiica deoparte. Regretând
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]