975 matches
-
1944 (color). Redactor: Marin Iorda. Numărul 46-50 îl menționează ca redactor pe Mihail Cruceanu, iar în ultima perioadă nu mai este precizată conducerea publicației. Articolul-program, redactat de Marin Iorda, Către toți cititorii, afirmă: „Revista aceasta este menită să fie prietenul nedespărțit al tuturor copiilor din țară.” Interesul ei documentar rezidă în faptul că a tipărit foarte multe benzi desenate. Chiar din primul număr, Sidonia Drăgușanu publică un roman pentru tineret, Secretul celor cinci... Sunt inserate de la început și lecturi pentru cititorii
CURENTUL PENTRU COPII SI TINERET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286588_a_287917]
-
reface experiențe originare: eros, moarte, individul înaintea divinității. Traseele căutării Ființei, percepute în adevărul și intensitatea dramei personale, sunt, în esență, filosofice, fără ca expresia să fie cea a unei dezbateri intelectuale. A. proiectează „durerile de viață” în metafore și simboluri nedespărțite de limbajul tainelor și al legilor universale, ca în Biblie sau ca în poezia populară, și vocabule cu însușiri violent materiale, ținând de sorgintea pământească, devin apte, într-un salt transfigurativ, să semnifice idealitatea. Alteori, se spovedește, dar la modul
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Luynes, avea zece ani. Știm povestea: Charles d'Albert de Luynes era interesat de vânătoare și de păsări, activități ce îl fascinau pe copil. Luyenes avea deja treizeci și patru de ani. Copilul rege nu mai dorește să îl părăsească. Devin de nedespărțit. Camerele lor comunica printr-o scară interioară. Că au avut relații senzuale (sexuale?) nu este nici o îndoială. Luyenes, la fel ca si Cinq Marș mai tarziu, sunt heterosexuali."<footnote http://www.culture-et debats.over blog.com (accesat la dat a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
biserică. Patru soldați ieșeau pe ușa deschisă, târând după ei un preot, care îi mustra cu o voce hodorogită. Cămilele cu cocoașele acoperite de zăpadă, biserica, mulțimea aceea hilară... În somn, Charlotte își amintea că altădată siluetele acelea cocoșate erau nedespărțite de palmieri, de deșert, de oaze... Și atunci se dezmeticea: nu, nu era vis! Stătea în mijlocul unei piețe zgomotoase, într-un oraș necunoscut. Zăpada abundentă i se lipea de gene. Trecătorii se apropiau și pipăiau micul medalion de argint pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
operei și lucrul întrunirei acestora într-un singur întreg, aceasta atârnă de la măsura geniului său și ni [dă] abia valoarea absolută a liferărei sale artistice. Cumcă însă numai ridicarea la înțelegerea caracterului și dominarea liberă asupra mijloacelor naturale, precum și dominarea nedespărțită de ea asupra afectului, face abia din arte, e clar din relațiunea acesteia cu natura și urmează din dezvoltarea noastră sumarie. 3. STADIUL CREĂREl (SCHAFFEN) ARTISTICE ȘI DIFERITELE SALE DIRECȚIUNI Daca inspirarea e adevărată și creatorie, atuncea ea iese și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
același grad (cantitate) de accent, neci că o vorbă să poată avea mai mult de un accent principal. Căci accentul e puterea ce insuflă energie care sistează dezbinarea silabelor, va să zică pauza dintre silabe, ridicîndu-le pentru ureche la unitate, una și nedespărțita vorbă, unitate care în sine e vie numai prin (antitezea) contrastul (Gegensatz) dintre partea intonată și cea neintonată n Inima unui cuvânt, punctul lui de culminare, culminarea însăși (împregiurul căreia se-nvîrtesc) lângă care se grupează, palide și ne-ntonate, celelalte silabe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înaintea sufletului său, ș-apoi el îl îmbracă cu trăsăturile și manifestațiunile de viață cari urmează cu necesitate din intuițiunea celui mai dinăuntru punct al vieței. Tot astfel și în fantazia actorului. Și aicea caracterul apare deodată ca un întreg nedespărțit, și actorul apoi dus de mâna poetului îl transformă într-o esistență individuală. Cea mai mare bogăție de observațiuni spețiale și cea mai mare subtilitate în analizarea lor nu pot niciodată să creeze copia unui caracter întreg; ele nu pot
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cele următoare, atunci nu mi-ar putea succede nici o reprezentație întreagă și [nici] una din sus numitele cugetări, ba nu s-ar putea isca nici cele mai pure și primitive noțiuni fundamentale ale spațiului și timpului. Sinteza aprehensiunei este așadar nedespărțit împreunată cu sinteza reproducerei. Și formând cea dentîi baza transcendentală a putinței tuturor cunoștințelor în genere (nu numai a celor empirice, ci și a celor apriorice pure) sinteza reproductivă {EminescuOpXIV 407} {EminescuOpXIV 408} a imaginației este și ea prin urmare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ele trebuie să steie și să [se] subordoneze neapărat sub legi constante)? După principiele mele e ușor de explicat. Toate fenomenele posibile fac parte din întreaga conștiință de sine posibilă. Însă de această conștiință, ca reprezentație 124 v transcendentală, este nedespărțit legată și apriori certă identitatea numerică, pentru că nimic nu poate veni în cunoștință decât numai prin mijlocul acestei apercepții originarie. Fiindcă aceasta identitate trebuie să intre în sinteza celor diverse ale fenomenelor, întru cât această diversitate este să devie cunoștință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așteptat de divinul „viticultor”, iar vinul din strugurii ei este semnul sacramental al sângelui vărsat ca dovadă supremă de iubire față de Dumnezeu și față de oameni, „sângele Noului Legământ”. Oamenii sunt chemați să se altoiască pe această vită și să rămână nedespărțiți de ea pentru a primi seva vieții divine; alternativă este uscarea, moartea spirituală. Semnificații de bază: dătător de viață pentru cei uniți cu el. 3.2.2.10. Judecător ho krites: „Judecătoriul” (SC, Blaj); „Judecătorul” (BVA, G-R, BS, C); „iudex
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
12,10 etc.). Fiind al lui Dumnezeu, el este sfânt: „Duhul tău cel sfânt (ruaƒ qadeška, LXX: tò pne¤mă tò hágión sou) nu-l lua de la mine”, spune psalmistul (Ps 51,13). În Noul Testament, este o persoană distinctă, desi nedespărțita, de „Tatăl” și de „Fiul”, în unică dumnezeire trinitara. În Faptele Apostolilor, unde este personaj central, jucând, în maniera proprie, rolul lui Isus din Evanghelii, precum și în Apocalips, este numit cel mai adesea pur și simplu tò pne¤mă (de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
imagine. El iubește ceea ce efectiv iubește, pe Alcibiade, nu iubirea în sine, chiar dacă-l aruncă pe Alcibiade în cer preferând să rămână el pe pământ. Esențial felului de a iubi practicat de Socrate este faptul că el face lucrul acesta nedespărțit și nedespărțind: el iubește la un băiat frumos nu frumusețea băiatului, ci băiatul frumos. Din această perspectivă a diferenței ontologice găsesc că în Parmenide se dă o luptă pentru a legitima o diferență. Lupta între Platon și Socrate și care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lui Ernest, conform căreia, În cele mai strălucite perioade ale artei, ca acea a Greciei antice, nu exista critică de artă. Negând această părere, Gilbert citează exemple ca Poetica lui Aristotel pentru a stabili că opera de artă era de nedespărțit, la greci, de reflecția generală asupra artei și că acei creatori aveau și rolul de critici. Această afirmație servește drept introducere unei expuneri În care Gilbert arată cum creația artistică și cea critică, departe de a fi activități separate, sunt
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
culturale, fiind tot mai clar și pronunțat izolată în comunitățile grecești din centrele comerciale ori în mediul ecleziastic, în numeroasele mănăstiri închinate. CE OCCIDENT ALEGEM? DE CE ORIENTALIZARE? DIN ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ A DOMNILOR FANARIOȚI Andrei Pippidi Interpretarea regimului fanariot este demult nedespărțită de convingerea că el nu poate fi pe deplin înțeles fără a evoca rolul diplomatic al celor chemați în secolul al XVIII-lea și la începutul celui următor să domnească în Țara Românească și Moldova 1. Pentru definirea acestui „animal
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de pe verso a preotului paroh Traianos dată la 15 noiembrie 1907 (ss) indescifr. Traducere efectuată în limba română de Nicolae Vanghelatos pe data de 9 martie 1951 înregistrată la Notariatul de stat Buc. cu nr. 461. Textul: În numele Sfintei și Nedespărțitei Treimi. Astăzi 15 noiembrie 1907 subsemnații comparând în fața parohului satului Drenovo și a subsemnaților martori au declarat următoarele: Domnul IOANIS P. GRAZTANI, împreună cu soția sa Ecaterina, domiciliați în Coritza, având o fiică de măritat cu numele IFIGENIA, o logodesc astăzi
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
și a văduvei stăruitoare. . <2ΔΤΒ≅6ϑ<≅Η, termen caracterizând diavolul la Ioan (8,44). Cf. V, 23, 2. Anticristul urăște oamenii. Cf. Evanghelia lui Filip, 42. . Cf. de asemenea III, 18, 7 și V, 24, 4. Apostazia și înșelăciunea sunt nedespărțite. Cf. G.J.M. Bartelink, „Les démons brigands”, în Vigiliae christianae, 21, 1967, pp. 12‑24. Satana apare ca latro la Commodian, Instr., I 25, 3; Carm. Apol., 183, precum și în aproape toate exegezele patristice la episodul samariteanului milostiv Lc. 10,29
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
își bate joc de cel venit să încaseze „fonciirea”. Nu mai puțin moromețiană e scena în care același țăran taie scara de la pod, în timp ce podul e scotocit de strângătorii de cote, încât la coborâre cad cu sacul peste ei. Prieten nedespărțit al lui Năiță, „aghiotantul” său, cum îi spun unii în derâdere, Pătru cel Scurt îl întregește tipologic, mai mult decât Dumitru lui Nae pe Moromete. Episoade petrecute în satul din Niște țărani sunt reluate și dezvoltate în Clipa. Apariție episodică
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
să intre în casă la noi”. <footnote Mite Kremnitz, op. cit., p. 127 footnote> Din atelierul Mariei Sale Regina Elisabeta văzul cuprindea vasta panoramă a vâlcelelor înverzite, întinzându-se până în zarea depărtată a Negoiului. “Carul cu boi” și “Ciobanul” lui Grigorescu, nedespărțiți tovarăși ai Reginei poete, rămași neclintiți la locul lor de cinste, ca simbol al țăranului român împlineau maiestatea sub care se înfățișă acest mândru colț al țării românești.<footnote Al. Tzigara-Samurcaș, Marturisiri si-li-te, Tipografia “Convorbiri Literare”, Buc., 1920
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
sertar, majoritatea prozelor scurte care aveau să formeze volumul de debut. Devine un redutabil jucător de șah, participă la concursuri, face parte din echipa de șah prin corespondență a României. Se împrietenește cu Leonid Dimov: cei doi sunt o vreme nedespărțiți, adoptă o formulă de viață boemă, cu gesturi „absurde”, de sfidare a marasmului vieții zilnice, a cenușiului orizont cotidian și, în nesfârșite colocvii informale, pun bazele teoretice ale onirismului. Din 1963 e doi ani corector la Editura Meridiane. Debutează în
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
a limbajului, pentru cunoaștera indirectă a diferitelor universuri și realități. Unul din obiectivele fundamentale ale limbii romane, ca disciplină școlară la clasele mici, o constituie formarea și cultivarea gustului pentru citit, pentru lectură, iar cartea trebuie să devină „prietenul” lor nedespărțit. Mai mult decat oricare din tehnicile audio vizualului prin care sunt vehiculate valorile culturii, lectura cărții oferă celui care o parcurge, pe langă satisfacțiile ce le aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflecție, de meditație. Ea îndeamnă la introspecție
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
iubire, își introduce lectorii într-un cu totul alt univers, cel metropolitan. Un cântăreț se îndrăgostește fulgerător de o actriță, cunoscută întâmplător într-un sat din Dobrogea, și se însoară cu ea. Actrița este iubită și de un scriitor, prieten nedespărțit al cântărețului. Amiciția începe să se clatine și se surpă de-a binelea când cântărețul află de o întâlnire, în absența lui, a soției cu scriitorul. Se destramă și căsnicia. De fapt, nici nu era validă, întrucât actrița se măritase
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
spectacolului. Instinctele prădătoare ale animalității sunt răstignite cu piroanele duhovnicești ale crucii. Patosul vieții își aruncă lumina peste chivotul inimii nevăzute a omului. În revelația lui Hristos, conținutul manifestării nu diferă cu nimic de modalitatea apariției; altfel spus, metoda este nedespărțită de adevăr. Adevărul este unit cu Duhul Adevărului. Calea e însăși Viața. Dimpotrivă, lumea este un montaj de umbre mișcătoare. Irealitatea aparenței camuflează apariția nemijlocită a esenței fenomenelor reale. Când nu înțelegem această lege a „duplicității fenomenologice” (M. Henry), adoptăm
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sugerează starețul mănăstirii Simonos Petras, succedă mărturisirea și precedă recunoștința. Recunoștința este altoită pe trunchiul comuniunii - în matricea evenimentului liturgic al Trupului lui Hristos. Actul euharistic al mulțumirii nu este un artefact lingvistic; recunoștința se face întru cunoștință; ea este nedespărțită de plânsul curățitor „al inimii îndurerate” de golul absenței lui Dumnezeu. „Când îți vei întoarce duhul tău, adică mintea ta, în acest mod, vei vedea un fapt neobișnuit. Acolo unde nu-ți închipuiești, în pâcla sufletului tău, în bezna păcatelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a omului) și ținerea de mână a lui Dumnezeu, alături de prietenii lui Hristos. Călugărul este un bărbat îndrăgostit de frumusețea înțelepciunii divine. Existența monahală se distinge printr-o strălucire filocalică. În Hristos, unirea firii omenești cu firea dumnezeiască este „neîmpărțită, nedespărțită, neamestecată și neschimbată”. Monahii trăiesc cu darurile care cad din mâna lui Dumnezeu. Ce l-ar putea despărți pe Făcător de istoria plăsmuirilor sale? Privind creația în palma Creatorului, monahul vede veșmântul de lumină al începuturilor, când toată făptura cânta
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dus la fund pe veci, atunci atît obiceiul mării cît și onoarea mi-ar fi poruncit ca, în loc să tai parîma, să mă las tîrît de ea în adîncuri. Eram așadar legați ca doi frați siamezi; Queequeg era geamănul meu de nedespărțit și nu mă puteam descotorosi în nici un fel de primejdioasele răspunderi pe care le implica această legătură de cînepă. Mă simțeam legat de el atît de strîns, din punct de vedere fizic și metafizic, încît, în timp ce-i urmăream cu atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]