509 matches
-
ce are de făcut. Am așteptat două zile, făcând kilometri în jurul curții noastre. Când știam că Vana trebuie să se întoarcă, i-am ieșit înainte cu trenul, la o stație intermediară. Cum m-a văzut, dintr-un colț al vagonului, nedormit și galben, Vana mi-a făcut semn: "N-ai nici o grijă". Și fără să mai aștept detalii, brusc liniștit, salutai o cunoștință din vagon, o domnișoară minunată de grație și căreia îi făcusem curte odinioară. Până la București ne-am întrecut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
miazănoapte, părând să se afle drept sub copitele cailor. Soarele începea deja să asfințească, iar cerul și pământul ardeau într-o văpaie a amurgului care avea culorile curcubeului. Chipul lui Hideyoshi era intens înroșit. Totuși, nu arăta ca un om nedormit de mai multe zile. Uitase că oamenii aveau nevoie de somn. Înaintând permanent, încă nu ordonase un popas. În acea perioadă a anului, erau cele mai scurte nopți. Înainte de a se lăsa întunericul, armata principală își instală bivuacul la Imajo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Și-n devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica pe șold în tragere prin toată Moldova, prin toată țara. Oamenii fug nu numai din case ci și din pivnițe, din poduri, prin bălăriile râpelor, flămânzi, însetați, nedormiți, înfricoșați, hăituiți. 6 Decembrie 1949. Penitenciarul Pitești. Camera 4 Spital. Studenți. Peste 80 % legionari dar și trecuți pe lângă Mișcarea Legionară, sau infiltraț i etc., frontieriști, reacții puerile cu rupere de tablouri comuniste... unii cu stări precare de conștiință, traseiști
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
părere de rău: Concepuse o strategie disperată și riscantă - să-i adune pe cei rămași, să-i îmbarce pe corăbiile sale puține și să ducă războiul, pe mare, până în Italia. Nu spuse că hotărârea aceea fusese luată după multe nopți nedormite și beții crâncene, precum și după obsedantele neliniști ale clarvăzătoarei Cleopatra. Zise în schimb: — Flota lui Augustus l-a prins în capcană la ieșirea din golf. Era a doua zi din septembrie. Marinarii lui Augustus s-au revoltat fiindcă nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cum suferă un pic mai mult cu fiecare clipă care trece, sau să-i eliberez ca să se poată odihni În pace. Mi-au trebuit șase zile ca să-mi adun curajul de a mă hotărî, șase zile interminabile și șase nopți nedormite. Ceea ce am făcut, am făcut din dragoste pentru ei, doar din acest motiv a acceptat bătrînul Pérec să Închidă ochii. Dacă n-am spus nimic nimănui, nici măcar propriei mele familii, e pentru că mă temeam că n-au să Înțeleagă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
îndesat acolo pe Baricadă, sau cel puțin a doua zi la Guvern, spune Gulie. Și ce-ai fi rezolvat cu asta? întreabă Bătrînul. — Măcar ne-am fi descărcat și noi nervii, dom’ Comandant, spune cu năduf Tîrnăcop. După atîtea nopți nedormite, să simți pe propria piele cum ești dat la o parte, îți vine să mori de ciudă nu alta, recunoaște. — Fiți fericiți că ați scăpat cu viață, zice Dendé, puteam s-o pățim mult mai rău, adevăru-i că am fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îi întinde cineva un pahar cu apă, arăți ca scăpat de la nebuni. De unde vii? Din piață, de pe bulevard? Cu toții am avea nevoie de o mică pauză, te și miri cum mai poate să le meargă ăstora gura după atîtea nopți nedormite. Au obosit toată aparatura, dintr-o clipă în alta o să vedeți cum nenorocitul ăla de studio o să ia foc de n-o să mai poată să-l stingă nici cu pompierii. Abia își termină Cap de Piatră intervenția în care ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
le folosesc, zise Zegrea, ci ei sunt folosiți. Se vând bine Morți? Gheretă Își făcu cruce. Mai ales. Doamne apără și păzește, bâigui Gheretă. Horacsek nu mai Înțelegea nimic. Adică nu știa unde Începe și unde sfârșește jocul ăsta. Era nedormit de două zile. Abia se Întorsese de la Nireghyhaza, unde Își făcea de o vreme cumpărăturile de Anul Nou după ce Își vindea propria marfă dusă În două sacoșe cât două credențuri, și iată-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vede de la o poștă. Șampanie și caviar. Și ce țoale. Arată ca un rus cu plajă privată la Nisa. Prekrasnâi bobolsevik. Cu rădăcini În Ceka și NKVD, Înainte de a fi hirotonisit kaghebist. Fuck you, Bruno, zise o blondă slabă și nedormită de câteva zile, altfel boticelliană În toate. Un arbore genealogic de esență tare cum numai tu poți desena! Divin! Hai În codru cu verdeață, să ne-o tragem pân' la greață, Îi șopti ea la ureche vizionarului. Îl prinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
renunțe la micile plăceri pariziene, a dat semnalul de plecare. A uitat de toți și de toate Îndată ce și-a pus capul În poala femeii-din-cele-cinci hoteluri. Ea 1-a primit cu toată căldura de care mai dispunea după atâtea nopți nedormite și a Început să se joace cu claia lui de păr creț și castaniu până au adormit amândoi undeva pe scaunele din spate ale autocarului marca Mercedes. Totul a mers zeiss până În Austria, nu departe de Ungaria. Acolo, doi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu blestemele, iar eu și Benia ascultam. Rănile trecutului îl înconjurau, prinse în faldurile pelerinei lui lungi și negre. Se zbătea ca un miel care se îneacă. În timp ce vorbea despre anii buni și despre cei răi, despre singurătate și nopți nedormite, despre cum viața l-a tratat cu cruzime, eu încercam să-l găsesc pe fratele din amintirile mele, tovarășul de joacă care asculta plin de respect poveștile femeilor și care odinioară se uita la mine ca la o prietenă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întâmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început să dea semne de nervozitate. Umbla nedormită și se plângea de dureri de cap. Le-a și strigat unor îngrijitori: „Nenorociților, vă omor”, ceea ce era o dovadă că-și pierduse controlul; de obicei se ferea să facă asemenea gafe. Noaptea, bufnița își relua monologul lugubru. Probabil, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit, mai și surâdea în bătaie de joc. Îl blestemam și juram să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea din cețuri și dădeam cu ochii de stâncile de marmură, mă răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Acum - așa se întâmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă - toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice puțin atmosfera, dar nici gând să se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor uscate, transformate aproape în scrum de secetă. Într-una din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. — De unde vii? am întrebat-o înșfăcând-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mânie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am ieșit în față. — Laura, te rog. — Dă-te la o parte, mă împinse ea clocotind. Și să nu te mai ții după mine. Am rămas pironit în mijlocul coridorului și mă uitam încă după ea când a apărut Vecu. Părea nedormit și avea ochii injectați. Mă aflam chiar în dreptul cămăruței lui și auzise, probabil, cearta. — Vă rog să mă credeți, începu el. Pot să vă arăt dacă veniți în camera mea. Nu înțelegeam nimic. L-am repezit. — Ce dracu vrei? Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
hârtii Împrăștiate la picioare, unde le dăduse drumul din din mână. Burgess Îl dezbrăcă și Îl băgă În pat, dându-i o doză din leacul pe care Îl lua de obicei pentru crizele de gastrită. Dar gâfâitul continuă, noaptea trecu nedormită și dimineață fu convocat doctorul Skinner. Acesta constată un ritm neregulat al inimii cu ajutorul stetoscopului, puse un disgnostic de tahicardie intermitentă, prescrise digitalină și recomandă ca Henry să Îl consulte pe specialistul cardiolog sir James Mackenzie cât mai curând posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi lipsește forța intangibilă care Îl face pe cititor să lase cartea deoparte cu regret și să o reia cu nerăbdare. Era un lucru pe care Îl recunoștea cu tristețe, fie și numai În tăcere, față de sine Însuși, În nopțile nedormite. Era oare cu putință, așa cum afirmase Fenimore În articolul ei, să Îi lipsească „darul natural al povestitului“? Loialul Atlantic Începu publicarea În foileton a Muzei tragice În ianuarie 1889, iar Henry, care scria ultimele capitole, așteptă În zadar câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
seri, nu am spus suficient de clar că ceea ce faci la finalul actului Întâi - când te apropii și Își lipești fața de stâlpul verandei - este cum nu se poate mai bine...“ Încă de când Își amintise de gestul acesta, În ceasurile nedormite din miez de noapte, se frământa cu gândul că Marion ar putea, În ultima clipă - actorii erau ființe atât de inconstante și de impulsive - decide să Îl omită sau să Îl modifice. Va trimite epistola prin curier la intrarea actorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dorește să aibă copii? — Destul de multe, a pufnit Julia. Ai fi surprins. Nu pe orice femeile o încântă gândul c-o să facă vergeturi și c-o să i se umfle gleznele, ca să nu mai vorbim de cururile căcăcioase și de nopțile nedormite cu care o să se pricopsească ulterior. James a privit-o dezaprobator. — Și-atunci cum rămâne cu dragostea necondiționată, cu îmbrățișările alea minunate, cu marea onoare și uriașul privilegiu de a crea o altă ființă umană și de-a o învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
copil cu altcineva, era imposibil ca Deborah să continue să exercite o influență atât de puternică asupra vieții lui James. Femeia avea să fie ocupată să schimbe scutece și să găsească grădinițe, avea să fie mult prea epuizată de nopțile nedormite, mult prea copleșită de viața cea nouă, alături de Paul, ca să-i mai dea nenumărate telefoane lui James. Sau măcar așa spera Julia. Intonându-și singură o melodie, Julia a scăzut focul de sub fripturile din tigaie, apoi și-a șters mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tot nu văd ce legătură are asta cu dorința de a avea copii! Julia și-a dat ochii peste cap. Are legătură, pentru că, dacă fac un copil, atunci sânii și burta o să mi se lase, o să fac riduri din cauza nopților nedormite și-am să mă transform într-una din muncitoarele alea urâte, pe care tot timpul îmi spui cât le detești. James n-a scos nici un cuvânt. Se uita la ea cu o expresie de totală nedumerire. —La ce te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asta - și apoi mi-a mărturisit că Alex, care tocmai Împlinise patru ani, fusese cadoul ei pentru ea Însăși. Toată lumea Îi spusese că era o nebunie să mai facă un al treilea după ce scăpase În sfârșit de scutece și nopți nedormite, dar ei i se păruse că ratase perioada când Tim și Sam fuseseră bebeluși pentru că fusese la serviciu. — Nu știu, am simțit că acel timp Îmi fusese furat și-l voiam Înapoi. Pentru că eram Într-o dispoziție de făcut confesiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
recepție. Văzându-mi expresia disperată, intervine și devine el cel insistent. Mă scuzați, domnișoară, avem aicea un copil care are nevoie de Îngrijiri. Vă mulțumesc frumos. După o veșnicie - poate 5 minute -, eu și Ben suntem conduși la un medic. Nedormit și nebărbierit de joia trecută, tânărul intern stă Într-o Împrejmuire despărțită de coridorul aglomerat printr-o draperie subțire de culoarea caisei. Încep să-i explic simptomele lui Ben, dar mă oprește cu un semn În timp ce studiază notițele de pe biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bogate, zise unul. Erau patru balaoacheși, căutați la dinți, cu niște ochi dulci, lipicioși și se făcură mai aproape de masă. Ăl cu țambalul clămpăni o dată coardele și trase cu ochiul la ceilalți: - Dumitru-mi zice, mînca-ți-aș leafa! Era sfrijit și nedormit cu zilele, cam urduros, dar cu mâna repede. Instrumentul răsună și vioristul luă cântecul din zbor: - Să-mi ziceți Inel, inel de aur, porunci starostele. Ori nu-l știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla sub braț și rîriji
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]