3,677 matches
-
Mântuirii în }ara Mântuielii" Îi invidiez din adâncul sufletului pe cei care cred în Dumnezeul din Biserică. În momentele grele ale vieții, mai au un sprijin, o ultimă, sau primă, instanță la care să facă apel. Când primesc o lovitură nedreaptă, ticăloasă, absurdă, pot să-și spună, atunci când sunt pe punctul de a-și pierde mințile: „Așa a vrut Dumnezeu”. Pentru noi, ceilalți, cei care nu credem, e mult mai greu. Suntem singuri în fața răului, cu puterile noastre omenești, că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
la întâmplare. Fiecare mort în atentate este un Iisus fără voie. „Ochi pentru ochi” ar duce la o lume întreagă de orbi, spunea Gandhi. Așa este, dar și obrazul celălalt, și transferul păcatelor duc la o lume la fel de crudă și nedreaptă până la absurd. Încerc să schițez umbra unei soluții: nu e neapărat necesar răspunsul cu aceeași monedă, dar fiecare trebuie să plătească pentru vina sa, nu pentru ale altora, și nici alții nu trebuie să plătească pentru el. Olimpiada luminii recitc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a înțeles despre ce îndeletnicire era vorba. Și m-a rugat să traduc. De fapt, l-a rugat pe Filipul mic, aflat pe atunci în plin proces de îmblânzire a literelor (sau de alfabetizare). Vedeți însă cum se întâmplă, cam nedrept, amintirile lui sunt întotdeauna și ale mele, nu și invers, idealurile lui sunt de obicei eșecurile mele, iar gândurile mele lui nici prin cap nu i-au dat. Înzestrați cu un certificat de naștere comun, cu același ADN și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o lege care stabilea amenzi usturătoare tuturor celor care nu foloseau cuvinte românești pe panourile publice. ” Iar „democrații contemporani sunt ținuți în umbră ca urmare a lipsei unor mișcări reformatoare, care să fi reușit să se impună în detrimentul unui stat nedrept și corupt. [...] Cincizeci de ani de comunism au consolidat elementele autoritariste din cultura politică.” Putem avea o imagine asupra profesionalismului din politică (aceasta neavând nici până acum o deontologie), observând influența economicului asupra politicului: „Valerian Stan, șeful departamentului anticorupție al
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a făcut concesii majore lui Hitler. Purtarea războiului alături de germani dincolo de hotarele Basarabiei (care a fost recuperată de români pe calea armelor), a reprezentat greșeala capitală a generalului Ion Antonescu. Pe de o parte a angajat armata într-un război nedrept (soldându-se cu mulți morți și răniți la Stalingrad, Odessa etc). Pe de altă parte, a constituit motivul pentru care a fost judecat după război de comuniști și executat. Într-un context mai larg, de la bun început generalul Antonescu și-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cui? A faptului că nu găsiseși compasiune? - A tuturor... Nu știu cine m-a zămislit, nici de ce a făcut-o, dar din acea clipă nu mi s-au Întîmplat decît nedreptăți - zîmbi. Și pînă cînd m-am hotărît să fiu și mai nedrept decît ceilalți, n-au Început să-mi meargă bine lucrurile arătă spre lanț. De asta te tratez așa, de asta sînt așa de crud cu toți cei care mă Înconjoară... Cui pe cui se scoate. N-am altă soluție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era o fierbere, o zumzăială prin birouri cum n-a fost niciodată în Serviciu, se așteptau la tunete și fulgere, la destituiri și la tăieri de leafă. N-avea de gînd așa ceva, știa prea bine că de cele mai multe ori era nedrept ori chițibușar, dar nu avea cum să le explice că altfel nu mai putea trăi. Că greșelile lor îl țineau în viață, îl făceau să treacă mai ușor peste încă o zi. Nici nu știa ce s-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apărarea democrației -, din cauza acestei opțiuni morale în primul rînd, să se vîre în cușca leului. Sau a leilor. Buna și sfînta lui intuiție îi spunea că se petrece ceva. Și acel ceva era în legătură cu democrația, atîta cîtă exista, amețită, euforică, nedreaptă uneori, permisivă, liberalistă, oricum ar fi fost ea, dar totuși altceva decît autoritarismul care pusese stăpînire pe destule alte țări din continent, unele putînd fi un prost exemplu de urmat, fiind și vecine, Ungaria, Bulgaria, Polonia și nici Grecia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ales că voia să știe cum s-a întîmplat acest dizgrațios accident. Că era vina lui Bîlbîie nu încăpea îndoială. Exista o regulă în statutul nescris al Serviciului, "nimeni nu moare din vina altuia, ci numai din pricina sa". Regula era nedreaptă pentru cei ce dispăreau, dar era ultimul serviciu pe care îl mai puteau face celor rămași în continuare în slujbă. "Dă vina pe mort" era un principiu străvechi și sănătos care salvase din multe impasuri instituții cum era și Serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nimeni nu poate citi în inima oamenilor, murmura Hiro Tavaeárii. Iar cei care-o fac, riscă să se însele. Legea e lege, încheie. — Atunci înseamnă că întotdeauna legea este mai presus de orice? —Desigur. — Chiar și dacă este o lege nedreaptă? — Chiar și atunci. —Și nici măcar Consiliul nu are dreptul să o-ncalce? — Consiliul mai puțin ca oricine. —Bine, admise Tapú Tetuanúi, cu un ton care-l surprinse pe maestrul sau. E bine de știut. A doua zi stabili o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avem regina cea mai tâmpita, măi scroafa și mai demnă de dispreț... remarcă Chimé din Farepíti, indicând cu un gest silueta prințesei, care rămăsese ghemuita la prova, cu privirea ațintita asupra insulei. De ce-o fi viața mereu atât de nedreaptă? — Ea nu va deveni niciodată regina insulei Bora Bora, replică Tapú Tetuanúi cu o seriozitate care îi surprinse pe prietenii lui. Puteți fi siguri de astă. —Ți-a venit vreo idee ca să scapi de ea? întreba imediat Vetéa Pitó, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care o apucare profesia ei, să fie un părinte adevărat. Era convinsă că va ști cum să facă asta. Plecarea bunicii îi aminti că acel înscris așezat deasupra ochilor și numit destin era singurul responsabil de învârtirea crudă și nedreaptă a roții vieții. Refuză să-și mai facă procese de conștiință față de faptul că urma să aleagă. Fiecare era obligat să-și poarte crucea cu care se născuse. În viață nu poți să ai tot ceea ce-ți dorești. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mare dintre ele conținea sute de butelii cu vin de preț de Porto și de Madeia, Încă bun de băut. Așa aflase Adam de insula Perdo, de războaiele opiului, de catolicism și de puterea distructivă a religiei ca și de nedreapta cucerire a Asiei de către europeni. Astfel, Adam Își Închipuia că noua lui lume o să dăinuiască până la sfârșitul sfârșitului În locul acesta, unde se afla la adăpost de primejdii, Însă avea totodată la Îndemână posibilitățile oferite de restul lumii. Totuși chiar pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aminti de vorbele profesorului și va rămâne neputincioasă, umilită în fața ascuțimii, ca de laser, a judecăților sale, ce reușea să pătrundă cu ușurință dincolo de partea nevăzută a lucrurilor. Dar până să apară proba viitorului, Carmina consideră că apelativul profesorului este nedrept, îl înlătură din preajma gândurilor sale încercând să-l uite. Pe moment era copleșită de prezența Sidoniei Trofin, ce o învăluia din zi în zi tot mai sigur, într-o tandrețe dulce, fără de grijă, aproape maternă, ceea ce-i conferea un plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din jur. Gândul o duse din nou la profesorii Alexe și la eticheta pe care ei i-o aplicaseră lui Ovidiu, aceea de "lichea sictirită" și ca întotdeauna dori să li se împotrivească! În definitiv, își spuse Carmina, chiar sunt nedreaptă, Ovidiu este drăguț cu rudele mele, poate de hatârul meu, mi-ar fi fost mai dificil dacă ar fi abordat un aer înțepat și disprețuitor și ar fi stat în fotoliu ca pe ghimpi, cu nările strânse parcă din dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
treceau de o culme a exasperării, atunci când o vedea cum tremură toată de enervare și epuizată după atâtea întrebări și răspunsuri, încerca să-i opună rezistență și-l îndepărta, scârbită de toate acele învinuiri aberante, de insinuările lui veninoase. Era nedrept să se întâmple asta când ea nu trăia decât pentru el, era aberant să trebuiască să-i justifice orele, zilele, ca să-și dea seama mai clar, mai crud, de marea stupiditate a vieții sale. Nu făcea decât să-i deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Un vânt rece scormonește totul și din copaci plouă cu frunze galbene, triste. În tulpinile care se îndoaie, în frunzele care cad și mor, simți parcă o lume întreagă de plante și gâze care se întrece neputincioasă între o luptă nedreaptă ce le sortește pieirii. Doar furnicile, mărgele negre semănate pe drumuri albe de lumină, aleargă să agonisească din prisosul toamnei hrana. E vremea când, privind paleta atât de variată a culorilor și a bogăției care te înconjoară, te simți fericit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apele. Elementele naturii devin, pe rând, preoți care oficiază nunta, lăutari și nuntași, prin acest procedeu al personificării creându-se un cadru fantastic, de basm. Această reacție a ciobanului moldovean conferă baladei Miorița semnificația unui proces față de moartea prematură și nedreaptă; aflat în centrul cântecului, testamentul ciobanului conține răspunsul la întrebarea eternă privind misterul vieții și al morții. Garabet Ibrăileanu considera că: Mai am un singur dor este Miorița lui Eminescu, având în vedere faptul că aflați într-o situație similară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care Își lipea acum Grațian capul blond. Îi invidia pentru această complicitate necondiționată Întru mistificare și impostură În care Înota degajat ca atâția faliți de geniu. N-ai ajuns pentru că n-ai fost În stare! Simplu, necruțător. Și cât de nedrept totuși În cazul lui Grațian. Firescul cu care femeia Își urma bărbatul Îl făcu să se rușineze de asprimea judecăților sale. Adevărul era de partea lor. Ridică paharul În sănătatea Mariei și a copiilor. S-au despărțit la scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se dovedi mai degrabă mediocru, Își reluă resemnat locul sub tei. Numai noi trebuie să rămânem la ai noștri, scăpă el printre dinți Într-un târziu, când bătăile inimii i se mai domoliră și când mica sa revoltă Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i mai primejduia În nici un fel viața. De ce, domnilor? De ce? Întrebarea, simplă și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti o vreme peste capetele lor Îngândurate apoi, din creangă În creangă, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
luat zborul toți cei ce au ajuns să facă aripi. Nu doar umbra lui Klaus bântuia acel loc, ci și cea a lui Janis J. și umbrele altor tipi și tipe, adunați ca o confrerie bolnavă Într-un lazaret. Era nedrept cu Iolanda, dar se temea că, odată cu lumina zilei, ea se va Întoarce Într-un loc pe care el Îl detesta. Acolo, ea nu se mai dezbrăca cu firescu-i știut, ci se lăsa dezbrăcată fără să consimtă și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cât de multe goluri avea. N-am fost niciodată, nici unul dintre noi, atât de degajați sau atât de glumeți. Nu spuneam lucrurile așa cum trebuie tot timpul, sau măcar un sfert din timp. Nu scrie nimic în el despre cât de nedreaptă putea fi Clio uneori sau despre cât de ușor putea minți oamenii dacă credea că e mai bine pentru ei să nu știe unele lucruri. Nu scrie nimic despre momentele în care ea nu era haioasă sau sexy sau când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pot să-i sufăr pe șovini și pe unguri". N-a zîmbit nimeni. Spre sfîrșitul emisiunii, am reușit să intervin încă o dată: Sînt, le-am spus, pentru o critică dreaptă a neajunsurilor, limitelor, minusurilor românești. Dar dreaptă să fie, nu nedreaptă. Am citit în "Ziua" că, la Sîmbăta-Bihor, preotul greco-catolic a șters numele eroilor ortodocși de pe un monument ridicat de ortodocși. "Evreu, român, maghiar, tot erou e", s-a mîhnit preotul ortodox, că tot vorbim de intoleranța românilor. Asta-mi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
într-o direcție. Tu". Nu i-am ieșit în întîmpinare. Eram circumspectă, pîndeam intenția rea în toate. La prima personală, i-am întors spatele: "Ce-i asta, Rusalin? O piedică în calea uitării, ca-n albumele de elevi?" Am fost nedreaptă. Aș fi vrut să păstrez mi-a plăcut portretul de fetișcană din vremea cînd înotam în lac, așa cum aș fi înotat în cer. Cînd cerul era și el un lac albastru. Timpul se face de semizeu dacă "tu" îl iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să ne dăm seama. Ar fi fost mare păcat ca istoria s-o fi apucat în cu totul altă direcție, poporul ăsta ales merita în sfîrșit și el o soartă mai bună după atîția ani de zbateri. Ar fi fost nedrept ca cineva să strice orzul pe gîște sau să aștearnă mărgăritare înaintea porcilor. Ce ziceți? De mult n-am mai prins așa o baftă, începe să vocifereze bezmetic, ai mîini de aur Nepoțică, cîteodată chiar mă faci să-mi pară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]