907 matches
-
dăduse înainte niște bani. Dar Sergiu așa îl vrăjește pe morar, atâta îl sucește cu vorbele, că după o noapte și o zi întreagă omul îi zice: „Bine, domnule, cumpăr-o și termină.“ — Cum l-o fi convins? m-am nedumerit. — I-a spus: „Moara o cumpăr, dar dumneata, cât trăiești, rămâi proprietarul ei.“ Așa că Miky1 a stat șase ani la moară, cu guvernantă. Noi eram plecați în lume. — De ce i-a plăcut lui Sergiu așa de mult acolo? am iscodit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. În anii ’60 exista așa-numita filieră Jacober, prin care, contra unei sume considerabile de bani, persoanele persecutate de regi mul comunist puteau fi aduse în Occident. — Cum adică o prințesă? m-am nedumerit. — De pildă, într-o dimineață, când mă pregăteam să plec la cumpărături, m-a certat ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mai bine de două mii de pași. Dar nici unul nu apucă să mai facă vreo mișcare. La semnalul lui Oan-san, cei douăzeci și cinci de arcași lansară săgețile. Atacul provocă panică, dar bandiții nu păreau să se retragă atât de ușor. Ceva Îi nedumerea În legătură cu armata din fața lor. Era prea fixă. Căpetenia ieși În fața oamenilor săi și strigă: - Un luptător al nostru contra unuia de-a vostru! Dacă al nostru Învinge, vă retrageți! Nu-i răspunse nimeni. Strigătul se auzi din nou. - E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi așteptat o binecuvântare. Iar căpitanul i-o dăduse, ridicând cu greu mâna dreaptă și lăsându-și palma pe creștetul oșteanului. - Ridică-te, Simioane, că doară nu ești la spovedanie... murmurase Oană, cu un zâmbet În colțul ochilor. Angelo privise nedumerit spre Pietro, care Îi șoptise: - E arcașul care a văzut totul și care s-a bătut singur pentru viața căpitanului, până când au sosit trupele noastre... - Înțeleg, răspunse Angelo, gânditor. Am impresia uneori că voi, românii, sunteți mai latini decât noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dăduse înainte niște bani. Dar Sergiu așa îl vrăjește pe morar, atâta îl sucește cu vorbele, că după o noapte și o zi întreagă omul îi zice: „Bine, domnule, cumpăr-o și termină.“ — Cum l-o fi convins? m-am nedumerit. — I-a spus: „Moara o cumpăr, dar dumneata, cât trăiești, rămâi proprietarul ei.“ Așa că Miky a stat șase ani la moară, cu guvernantă. Noi eram plecați în lume. — De ce i-a plăcut lui Sergiu așa de mult acolo? am iscodit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de ani, în gara de la Roma. Fizic era neschimbată, splendidă, regimul comu nist nu-i alterase nici eleganța naturală, nici felul de a vorbi. Rămăsese o prințesă, în ciuda mizeriei și a umilin țelor îndurate. — Cum adică o prințesă? m-am nedumerit. — De pildă, într-o dimineață, când mă pregăteam să plec la cumpărături, m-a certat ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
îl auzise deja, căci era o operă celebră și versurile erau cunoscute. Sărmanul om a încercat să se salveze jonglând cu silabele cuvântului. A tras de voce și a menținut sunetul final până când a rămas complet fără suflu. Orchestra era nedumerită, iar toboșarii loveau instrumentele pentru a acoperi greșeala. Apoi însă, Chen Yi-chew s-a dovedit a fi un veteran al scenei - a inventat pe loc un vers, care înlocuia „oaia care se trezește în gura leului“ cu „peștele care ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
treacă de porți, pentru că l-am deghizat în gunoier. Ne închidem toți trei în camera mea și omul, care are un singur ochi, citește desenele de nisip pe care le-a trasat pe o tavă. Ceea ce-mi spune mă nedumerește și încerc din răsputeri să înțeleg. — Pa kua nu va da rezultate dacă este explicată, zice el. Filosofia stă în simțuri. An-te-hai e nerăbdător și îi cere bărbatului să „termine cu prostiile“, astfel că expertul se transformă într-un prezicător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se înroșise, dar tot nu vorbea cu mine. — Yung Lu este un bărbat atrăgător chiar și în ochii bărbaților, mi-a spus An-te-hai în noaptea aceea, în timp ce mă învelea cu delicatețe în pături. Admir puterea voinței dumneavoastră, doamnă. Însă sunt nedumerit de acțiunile dumneavoastră. La ce vă folosește să vorbiți ca și cum nu vă pasă deloc de el? — Îmi face plăcere prezența lui, și asta este tot ce îmi pot permite, îi zic. Mă uit lung la tavanul cortului știind că în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cea mai deplină liniște de ceea ce i se dezvăluia. Ia uite, domnule, ziceau, va să zică așa, cu oase pisate amestecate cu untdelemn fabricau preoții sfintele moaște, și nu că erau ele adevărate, ale Sfântului Antoșa sau ale Sfântului Pantelei! Țțțțț! Gorki, nedumerit de această reacție, s-a apropiat de unul și l-a întrebat: Ei, ce credea, era bine sau era rău ce se făcuse? "Foarte bine, i-a răspuns acela, bine ați făcut că ați arătat cum e cu popii. Acuma
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vremea noastră. Se regizează ca pe vremea noastră, dar cu idei de demult. Dar nu chiar. Tot felul de zgomote și de alergături și zdupăituri bruiază aproape permanent textul, și în loc să uit de decor, cum ar vrea regizorul, mă uit nedumerit la mantilele de nylon ale regelui Lear și ale fiicelor sale, care de altfel în scena respectivă joacă admirabil. Dar asta și pentru că în acele momente regizorul are buna inspirație să înceteze cu mișcarea acolo în fund, pe schelele acelea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
e o artă decorativă! Pus pe pereți, un tablou de Kandinsky sau de Vasarely nu arată deloc rău. Dar unde să pui năzdrăvăniile astea, în ce loc? în parcuri, să sperie noaptea pe îndrăgostiți? În holurile caselor de cultură, să nedumerească pe tinerii muncitori, sau nu cumva crezi că își au locul în muzee? Cum?! Lângă Paciurea, autorul genialelor Himere? Blasfemie! Ai să zici că în acest caz ar trebui scoase și aruncate la gunoi și acele opere de artă primitivă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ne-a apucat pe toți deodată o sminteală, am răcnit literalmente de entuziasm și am început să ne încăieram azvârlind unii în capetele altora cu ce ne venea în mână, manuale, caiete... A intrat pedagogul, care ne-a întrebat foarte nedumerit din ușă ce era cu noi înnebunisem? Câteva luni mai târziu, micul nostru profesor deodată a lipsit. Și atunci am aflat cu tristețe că a fost chemat în concentrare. Nu s-a mai întors la noi până la sfârșitul anului și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
miezul nopții cînd toată lumea picotea, unii suflînd greu cu capul între umeri, alții, ținîndu-și ochii strînși, scăpînd și cîte un sforăit, primarul îl înscria din oficiu pe moș Chifor. 141 Cu încetineală de pensionar, acesta se scula în picioare, privea nedumerit în spate la scaunul cu arc care pocnea de spătar și își așeza umerii în palton. Deputat de circumscripție, moș Chifor fusese ilegalist. Mititel, cu ochi limpezi de găină, fostul fochist se împrietenea mai ales cu necunoscuții. Se mirau și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ascundeau în zăvoaiele de pe malul Siretului, dar, chiar în lipsa lor, cererea putea fi iscălită de nevastă. La o casă echipa găsi poarta legată. Tăind sfoara cu cuțitul, tînărul în scurtă de piele ordonă celorlalți să intre. În vreme ce toți ne uitam nedumeriți la lacătul de pe ușă, șeful ne ceru să-l urmăm. Am dat colțul casei și, încălecînd o ușă scoasă din țîțîni pusă de a curmezișul, am pătruns într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mare că are o odraslă eminentă, care și-a luat toate examenele cu zece. El nu. Eu știu că asta e felul lui de a fi (nu numai cu mine, ci și cu mulți din familie), dar pe alții Îi nedumerește ori chiar Îi dăruiește cu bucurii și adânci mulțumiri interioare: cărui om din lumea asta nu-i crește inima la micile necazuri ale altuia? Vorba despre repetenție a zburat repede prin tot satul, căci s-a grăbit s-o răspândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
boier răspunzând: „E În salonul mare pe pian, dragă!”. Boierul, care cu ani În urmă avusese printre strămoși și domnitori, se păcălise când cumpărase moșiile din jurul satului nostru. Țăranii nu se Învoiau la munci decât cu plată bună. Boierul era nedumerit. Ăștia Înnebuniseră sau ce? Până când s-a lămurit că oamenii, având cu ce-și umple burțile, erau leneși și cârcotași când venea vorba de muncă. Nu-i puteai strânge cu ușa decât pe foarte puțini, ăi care fuseseră nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Băi, Titele, ia vezi, fă ceva cu ăsta: el ne Înjură și alții capătă șuturi În locul lui. Eu mă cac pe regulamentul tău și-l bat de-i sună apa-n cap.” „Ce vrei, bă, să-i fac eu?” se nedumeri făurarul. „Nu știu. Schimbă legile. Mărește taxa, barem să-l scuturi de bani, ’tu-l În cur pe mă-sa de căcăcios!” Lui Titel Îi plăcu gândul măririi de taxă. Se Îndreptă către Odraslă, se așeză oftând ca sub povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că Își Închipuise că mă Îndrăgostisem de ea căci, ca să mă ferească de cine știe ce dureri, atunci când i-am spus c-o să mă Întorc s-o caut după terminarea armatei, mi-a răspuns că nu putea să mă aștepte. M-a nedumerit puțin că ținuse neapărat să pună lucrurile la punct, de parcă eu mă avântasem În cine știe ce promisiuni sau gânduri mari. „Nici să nu”, i-am zis. „De ce să mă aștepți?” Am ieșit repede, fără să-i caut privirea, și de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ce, domnule, să nu mă aștepte? Cum să nu mă aștepte? Asta Înseamnă că acum, În timp ce eu Îmi târâi boașele pe sticlă pisată, ea geme adânc În brațele altcuiva și-și lasă sânii mozoliți de gura băloasă a dobitocului?”. Eram nedumerit și revoltat. Cum, ea nu-și dăduse seama că o iubeam ca un câine? Ori, mai rău, dacă ghicise, de ce mă Îndepărtase cu atât de nestrămutată hotărâre? Eu avusesem de gând să mă Întorc la ea și să... (mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viitor de curvă, dar le stăpânea și le câștiga lingușeala povestindu-le, dar mai mult ascunzându-le, cum se folosește limba Într-un sărut adevărat, cum să-l faci din cuvinte pe dobitoc, cum să faci mofturi, cum să-l nedumerești, cum să-i arăți că nu-ți pasă de el ori că ești topită de iubire, dar mândria nu-ți Îngăduie să te lași În voia ei, unde și cât să-l lași să te mângâie ca să nu-ți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cu doi bănuți de metal pe ochi. Vecinele Îl spălaseră, după datină, Îi lăudaseră bărbăția și una dintre ele Îl bocise. La cap Îi ardea o lumânare din ceară curată adusă de Director. Într-un colț, privind atent și nedumerit la toată vânzoleala din jurul mortului, stătuse, fără să Încurce pe cei care Îl puteau vedea, Iedul. Pe măsură ce Își dădea seama că binefăcătorul său nu mai era viu, se chircea În sine din ce În ce, apoi se topise Încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o rază de lumină. Hanbei se afla aproape de moarte și nici chiar Hideyoshi nu putea fi sigur de propriul său răstimp de viață, dar, pentru un moment, ochii li se luptară în tăcere. — Știu că, în adâncul inimii, probabil sunteți nedumerit de lucrurile pe care le spun, fiindcă acum îl serviți pe Seniorul Nobunaga. Vă înțeleg sentimentele. Dar Providența l-a adus în mod vădit pe scenă pentru a îndeplini o misiune dificilă. Nici dumneavoastră, și nici Seniorul Ieyasu nu aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fie frig. Dați-i de mâncare și trimiteți-l cu un permis de liberă trecere, ca să nu mai fie arestat iarăși pe drum. Am înțeles, stăpâne. Vasalul îl dezlegă pe mesager. Evident, omul fusese hotărât să moară, iar acum era nedumerit. Se înclină tăcut spre Hideyoshi și dădu să se ridice. — Nădăjduiesc că Seniorul Kikkawa e bine sănătos, spuse Hideyoshi. Te rog să-i transmiți cele mai calde salutări din partea mea. Emisarul clanului Mori îngenunche în poziție cuviincioasă. Simțind cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atât de nepotrivit, la jumătatea coborâșului. Mâncaseră deja o rație înainte de a fi plecat de la Capela Hachiman, în aceeași noapte. De ce nu urmau să mănânce la răsăritul soarelui, în Yamazaki sau Hashimoto, unde-și puteau priponi și caii? Deși erau nedumeriți, încă mai presupuneau că se aflau în drum spre provinciile din apus. Drumul spre Bitchu nu era singurul care i-ar fi dus la destinație. Dacă din Kutsukake coteau la dreapta, puteau trece prin Oharani, pentru a ieși în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]