822 matches
-
căsători cu tine. Laurence râse. — Măcar de data asta, mama a avut dreptate. Ai exagerat cu munca. Furia o scoase din impas. N-are nimic de-a face cu asta, insistă ea. Îmi place să exagerez cu munca. Aș fi nefericită la culme dacă nu aș exagera cu munca. Inspiră adânc. — Nu pot să-ți spun cât de rău îmi pare, Laurence, dar vorbesc foarte serios. Ești un doctor excelent și un om minunat - dar nu te iubesc. Figura lui Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dar, de fiecare dată cînd Linda și Michael vin să mă vadă, ea se repede imediat și dă să mi-l ia, dar eu mă Întorc și refuz să i-l dau, pretextînd că nu sînt pregătită. Apoi, ea șade nefericită Într-un colț, cu chipul Împietrit, iar eu sînt conștientă că se simte respinsă. Stau Întinsă În pat, legănîndu-l și gîngurindu-i lui Tom și nu-mi pot Înnăbuși un semtiment de triumf. Poate că l-ai ținut tu În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
doar teamă că va fi foarte nefericit fără noi. Nimeni nu scoate o vorbă, dar expresia de ușurare de pe chipul Lindei este nemăsurată. Ea e prima care deschide gura. — Cred că e o idee excelentă, Trish. Dacă micuțul va fi nefericit fără mama sa, atunci ar fi mult mai indicat să-l luați cu voi. Grozav. Dan și cu mine abia de ne vorbim toată ziua. Față de ceilalți, ne prefacem că totul e În ordine, dar Îl aștept pe el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pare incredibil de pueril. — Ellie, știi că ai tot sprijinul meu, dar trebuie să privești lucrurile mai În profunzime. Te-ai gîndit vreodată că poate e așa cum e pentru că se simte nefericită? — Nefericită? Din ce cauză ar putea să fie nefericită? Lisa ridică din umeri. — Uite ce e, nu știu prea multe despre ei, dar există fără Îndoială o tensiune Între ea și soțul ei. Ar putea foarte bine să fie o femeie foarte nefericită. N-am de unde să știu. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să procedeze. Poate că de-asta se amestecă atît de mult. În loc s-o urăști, poate ar trebui să-ți pară rău pentru ea. GÎndindu-mă la Linda, fruntea mi se Încruntă. Ar fi oare posibil ca soacra mea să fie nefericită? Să se simtă singură și vulnerabilă? Pentru mine, Linda e mereu o persoană puternică, căci imaginea mentală pe care mi-am construit-o mi-o arată ca pe o Super-mamă-soacră, o siluetă imensă și capabilă de orice rău. Dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mea s-a schimbat irevocabil. — Dan a plecat. Altă formulare nu există. Lui Trish i se taie răsuflarea. — Cum adică a plecat? Vrei să spui că a plecat? — Da. — Dar unde? Unde a plecat? De ce? Nu Înțeleg. — O, Trish, sîntem nefericiți de foarte multă vreme. Presupun că aseară a fost ultima picătură. Ne-am Întors acasă și-am recunoscut În sfîrșit că nu merge, că nu mai putem continua În felul acesta. — Și Tom? În vocea ei se simte șocul. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu aș face nimic ca să-i periclitez relația cu fiul lui. — Doamne, Ellie, spune Trish, părînd a fi foarte aproape să izbucnească În plîns. Nu știu ce să spun. Adică, nu-mi vine să cred, pur și simplu nu... Știam că sînteți nefericiți, dar oare nu e doar o situație temporară? Mă gîndeam că vă va lua ceva timp, dar că apoi se va rezolva totul. — Știu, dau eu din umeri cu tristețe. Și eu m-am gîndit la fel. Dar, uite, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a izbucni În plîns și, În timp ce Lisa Îl dă din drum ca să se posteze În fața lui, realizez că prietenia noastră s-a destrămat Într-o clipă și că nu mai există cale de Întoarcere. — Nu Înțelegi. Michael și Linda sînt nefericiți de mulți ani. Noi doi ne iubim. Nu e vorba doar de o aventură de duzină. — Linda știe că o s-o parăsești pentru altă femeie? Mă uit la Michael și pufnesc Într-un fals hohot de rîs, pentru că firește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sufli o vorbă. Te rog. Aud o undă de teamă În vocea lui. Te rog să nu-i spui Lindei de Lisa. — Presupun că acum o să spui ceva Îngrozitor de „prăfuit“, gen Lisa nu Înseamnă nimic pentru tine sau că erai nefericit. Sarcasmul meu Îl face pe Michael să ofteze adînc. — Ellie, viața nu merge Întotdeuna În direcția În care ai sperat și, uneori, mai faci greșeli sau lucruri de care nu ești mîndru. Dar singura cale de a Învăța e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ei? Ce vrei să spui cu asta? Inteligent cum e, Michael detectează pe dată hiba din armura mea și a pornit la atac, vărsînd Întreaga poveste patetică. Se pare că Lisa fusese cea care Începuse să flirteze. El nu era nefericit cu Linda, dar, de mulți ani, nici fericit nu putea afirma că a fost. La Început, fusese circumspect, cînd Lisa făcuse un comentariu ambiguu și-l privise În ochi mai mult decît era necesar, mai mult decît o făcuse vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și obscură. NOAPTEA Da, va trece timpul, timpul care le Îndreaptă pe toate, și se vor stabili iarăși legăturile dinainte, se vor restabili Într-o asemenea măsură Încât eu nu voi simți vreo schimbare În viața mea. Dumneavoastră poate sunteți nefericit, dar eu nu am nici o vină și de aceea nu pot să fiu nefericită. Lev Tolstoi, Anna Karenina prima oră Turnul din beton armat se Înălța În Întuneric, scorojit și sinistru În lumina rece a lampioanelor. Țâșnea, ca un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
încă o dată, autosugestionându-se că de data aceasta nu va mai fi alungat. A intrat repede și într-o secundă se afla între scaune, aruncat ca un gunoi. Îi era imposibil să înțeleagă forța nouă a lui Andrei Ionescu și era nefericit ca orice ființă exclusă. În cele din urmă, grupul se risipise, după ce Andrei Ionescu promisese să vină la Cantacuzino și să-și examineze gâtul, care acum i se părea și lui inflamat. Zogru prinsese privirea Giuliei aruncată lejer peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe moarte, a suspinat ea, jelindu-și deja fiul care n-avea să-și cunoască mama. O să trăiască așa cum am trăit și eu, orfanul unei concubine, bântuit de coșmarul unei mame reci și moarte. Nefericitul de el, plângea ea, fiu nefericit dintr-o mamă nefericită. Inna și Rahela s-au aplecat deasupra ei ca să vadă de unde venea această nouă durere. Inna i-a luat mâna Rahelei și a pus-o pe burta Zilpei și i-a arătat că mai era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
minune m-a încântat și pe mine, nu numai pe copil. Fiul meu o iubea pe Re-nefer și când o vedea că se apropie, se repezea împleticindu-se spre ea ca să-o ia în brațe. Nu eram nici pe departe nefericită în grădină. Re-mose, sănătos și bronzat, îmi dădea un sens și un statut, pentru că toți din casă îl adorau și-mi atribuiau mie felul lui drăguț de a fi și calmul plăcut de care dădea dovadă. În fiecare zi, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei Începu să se teamă. De la tată, de la ramura olandeză a familiei, Annabelle moștenea desigur ochii mari, albaștri, și părul blond, bogat; dar numai o Întâmplare morfogenetică rară putuse zămisli tulburătoarea puritate a chipului ei. Fără frumusețe, tânăra fată este nefericită, căci pierde orice șansă de a fi iubită. Nimeni, la drept vorbind, n-o ia peste picior, nici n-o tratează cu cruzime; dar este ca și transparentă, nici o privire nu-i Însoțește pașii. Toți se simt stingheriți În prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cehă, comanda unui radar reprezenta apogeul carierei lui militare”). Nu-i venea greu să transpună la propriul său caz fraza următoare: „Ca tehnician specialist, format Într-o academie reputată, Pavel ar fi trebuit să guste existența. Cu toate astea, era nefericit, mereu În căutarea unei rațiuni de a trăi.” În schimb, catalogul 3 Suisses părea să dea o interpretare mai istorică angoasei europene. Implicită Încă de la primele pagini, conștiința unei viitoare mutații de civilizație era formulată explicit la pagina 17; Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vedeți, vara e foarte vesel, vin turiști, vin o mulțime de tineri la festivalul de muzică barocă.” Muzică barocă?... Am Înțeles imediat că sunt blestemat. Nu că mi-ar fi lipsit „viața de la Paris”, nu asta mă deranja, Întotdeauna fusesem nefericit la Paris. Pur și simplu, doream toate femeile, În afară de-a mea. La Dijon, ca În toate orașele de provincie, sunt multe puștoaice, e mai rău ca la Paris. În anii aceia, moda devenea din ce În ce mai sexy. Era insuportabil, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
după sosirea lor, Îi spuse Christianei: — Cred că sunt fericit. Ea se opri brusc, cu mâna Încleștată pe vasul cu gheață, și scoase un oftat prelung. El continuă: — Aș vrea să trăim Împreună. Cred că ajunge, că am fost destul de nefericiți până acum, prea mult timp. Mai târziu vor veni boala, infirmitatea și moartea. Cred Însă că putem fi fericiți, Împreună, până la capăt. În orice caz, aș vrea să Încerc. Cred că te iubesc. Christiane Începu să plângă. Mai târziu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bruno avea să-și petreacă restul zilelor, avu loc o mică petrecere - pentru bolnavi și personalul medical. S-a băut șampanie și s-au mâncat cartofi prăjiți condimentați cu boia. Mai târziu, noaptea, Bruno dansă cu o infirmieră. Nu era nefericit; medicamentele Își făceau efectul și orice dorință murise În el. Îi plăcea să mănânce, Îi plăceau jocurile televizate privite În comun, Înainte de cină. Nu mai aștepta nimic de la succesiunea zilelor, iar această ultimă seară a celui de-al doilea mileniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nu mă mai aflu la Carter Spink. Și nu sunt nevoită să accept fără să crâcnesc așa ceva. Ies valvârtej din bucătărie și o găsesc pe Trish în sufragerie. — Doamnă Geiger, spun cât pot de fermă. Îmi pare rău în legătură cu întâmplarea nefericită cu cafeaua și voi face toate eforturile pentru a-mi îndeplini atribuțiile cât mai bine. Însă în seara asta mi-ați dat liber. Mi-am făcut planuri și am de gând să mi le respect. La ora șapte îmi închei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Bărbații existau doar ca să le țină ușa deschisă și să le tragă Îndărăt scaunele din sufragerie. Doamna Grielescu nu se simțea niciodată prea bine cu sănătatea. Judecând după ridurile feței, trebuie să fi fost trecută de șaizeci de ani și nefericită din această pricină, dar foarte exigentă cu bărbații - un manual de etichetă ambulant. Era cu neputință să‑ți dai seama cât cunoștea din trecutul de Garda de Fier al soțului ei. La sfârșitul anilor treizeci, când nemții cuceriseră Franța, Polonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
chinuiește - îmi ședea în cârcă și mă cam biciuia, impunându-mi să-mi văd de drum. Îndreptându-mă spre ieșire mă ciocnisem de Sally și Fisher, care ieșeau din baia de la parter, foarte mototoliți și încântați de ei. Când ești nefericit nu-ți arde de oameni veseli, așa că m-am rățoit la ei, zgândărită de fețele lor mulțumite și de faptul că o țineau într-o veselie să mă convingă să rămân, nedezlipiți și abținându-se cu greu să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
n-au fost suficient de puternice încât să mă trezească. *** Aveam două variante simple. Puteam să mă ridic și să-mi păcălesc deprimarea să dispară treptat concentrându-mă intens asupra altui lucru sau să zac acolo și să mă simt nefericită la nesfârșit. Opțiunea A era ceva mai atrăgătoare. În plus, dacă ieșeam din studio, puteam să-mi distrag atenția și totodată să sper că, până mă întorc, Hugo îmi va lăsa un mesaj. Am tras pe mine un tricou scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întâlnim în secret... Hugo s-a oprit și a luat o gură de vin. Cu toate că aceasta era o variantă posibilă și tradițională, nu era totuși ideală. Nici el și nici Alice nu erau niște persoane de capă și spadă. Expresia nefericită de pe chipul lui Alice i-a confirmat propriile dubii. Presupun că da, a zis ea fără prea multă tragere de inimă, mai fărâmițând niște pâine. Sau, a spus Hugo, ne despărțim de soții noștri cei nebuni. Dăm totul în vileag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
temea, uneori, să nu-și piardă, instantaneu, În astfel de clipe, mințile: o beție care să Întunece brusc totul sau, dimpotrivă, să lumineze definitiv totul: Thomas știa nebuni mereu cu zîmbetul pe buze, Într-un nesfîrșit extaz, de ce erau socotiți nefericiți de către cei, așa-ziși, cu mintea Întreagă? Avea, deseori, impresia că Își Întinde singur o cursă și că Își este inferior sieși, un alt Thomas strica totul, judecînd anapoda, ce-i trebuiau copii care nu-i erau copii, nu Îi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]