1,595 matches
-
niște prieteni, dar, nefăcând ei parte din elita școlii, Îi folosea doar ca pe niște oglinzi ale propriei sale persoane, ca pe un public În fața căruia putea să pozeze, lucru absolut vital pentru el. Era insuportabil de singur, teribil de nefericit. Existau și câteva firișoare de consolare. Ori de câte ori Amory se cufunda În apele tristeții, vanitatea lui se lăsa ultima la fund, așa că se mai Încălzea ușor de plăcere când „Wookey-wookey“, bătrâna menajeră surdă, Îi declara că era flăcăul cel mai chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să adoarmă în cadă, să-și cumpere un pistol, să plece în Irak, să meargă la dresură de lei când e la ciclu, să-și petreacă noaptea în havuzul de gheață, să se arunce în fața tramvaiului ca cealaltă Contesa, câinele nefericitului care i-a adus nefericirea, să umble cu mâinile ude la priza micului televizor alb-negru, să dea anunț la ziar pentru găzduirea unei tinere perechi care s-o omoare ca să le rămână Palatul, să se înțepe cu spinii trandafirilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și Marinuș. Acolo Cotescu este la el acasă, viața îi era în personajele sale, care-l apărau de defectele și de necazurile lui, multe nedrepte, îl stimulau să trăiască și să se bucure de viață. Probabil că în ziua aceea nefericită personajele lui au ieșit un pic la plimbare, au întârziat căscând ochii la cine știe ce vitrină și, de dorul lor, Maestrul s-a topit ca o lumânare. Când s-au petrecut toate acestea? În ce lume, în ce veac? Oare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Ploaie, cer întunecat, felinare de stradă, bancheta din spate a mașinii, sandvișuri cu salam, încrețituri în colțul ochilor de‑atâta râs, poze, un batic de mătase, integrale, o traducere din Cicero, să deliberezi dacă merită să‑i faci pe alții nefericiți de dragul adevărului sau nu. Ce este adevărul, ce este lipsa de onestitate și ce este ipocrizia? Să asculți discuri și să discuți la lumina lumânărilor. Rochii frumoase, prima rochie de seară pe care o îmbraci tremurând de nerăbdare ca să ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plăteam suma de o mie de mărci. Dacă refuzam, nu îi rămânea decât să le trimită Gestapoului. Sunt convinsă că nu trebuie să îți spun eu, Herr Gunther, că această guvernare arată o atitudine mult mai puțin deschisă față de acești nefericiți tineri decât o făcea Republica. Orice contact între bărbați, nu contează cât de lipsit de importanță, este privit în vremurile astea ca fiind pasibil de pedeapsă. Dacă s-ar afla că Reinhard e homosexual, asta ar avea cu siguranță drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
folosirea celor mai moderne mijloace medicale aflate la dispoziția noastră pentru a preveni posibilitatea ca degenerații fizic și bolnavii mintali să contamineze sănătatea viitoare a rasei. Păi, și ce dracu’ înseamnă asta? — Eu presupusesem că asta înseamnă că astfel de nefericiți vor fi pur și simplu împiedicați să aibă familii. Adică, pare rezonabil, nu-i așa? Dacă sunt incapabili să aibă grijă de ei înșiși, atunci cu greu ar putea fi potriviți să crească și să educe copii. Asta nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul? Gol de zei, dar plin de atomii care compun soarele, luna, aștrii, stelele... -10- îmblânzirea morții. Nimic nu se naște din nimic, totul pleacă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Căci nu sunt, oare, Stanțele, Fundamentele și ilustrarea celei mai pure poezii? * Pentru buna judecare a unei reforme poetice, trebuie, în primul rând, să apreciezi gradul de fatalitate pe care-l comportă. Au existat reforme cu totul arbitrare, ca "instrumentalismul" nefericitului René Ghil sau ca inovația grafică din Un coup de dês jamais n'abolira le hasard. Acestea nu participau cu nimic la tendințele momentane și generale ale spiritului; de aceea nici n-au supraviețuit propriei vâlve. Or, într-o anumită
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai spirituală, și mai dispusă să patineze pe luciul reînnoit al gheții. “Mexicanul“ începu din nou să roiască în jurul ei. Acaparase aproape total atenția Hernandei, care patina acum mai mult cu el. Am devenit din nou cât se poate de nefericit! Am început să patinez și eu alături de o colegă de promoție. După un timp am simțit o privire care mă urmărea de departe. Am recunoscut-o pe chineză, cea care reușise să-i tulbure starea Hernandei. Fata mă privea în
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
fost frumos pe lumea asta. Travaliul tău e aidoma celui pe care îl fac depozitarii de folclor sau de poezie populară or cultă de la noi. Fiind și tânăr - făcuși 37 de ani! - vei ajunge să deții mai tot patrimomiul "divertismentului" - nefericit termen! - românesc. Aspiri la o universalitate românească pe care mă bucur să o descopăr primul. E un demers minunat. Demn de un ardelean, nu de un regățean ciorit... E ca o datorie ce se naște din vocație. Și pe care
SCRISORILE LUI STANCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362871_a_364200]
-
operațiunea de scufundare cu o succesiune de sărituri peste șapte valuri consecutive. Dar atenție: se sare cu spatele spre mare! Cine întoarce capul, chiar și numai o singură dată, riscă să nu i se împlinească nimic din dorințele propuse (precum nefericitul Orfeu, care a ratat șansa de a-și salva iubita din infern, după ce a aruncat o privire înapoi). „Garanția” împliniri dorințelor o au doar cei care, după ieșirea din apele mării, execută obligatoria săritură prin flăcări. Această ultimativă „probă de
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
disperare, încerc să mă rup din răutatea lumii, sunt arse de văpaia din pasiunea ta. Mi-ai dat iluzia că pot atinge albastrul cerului, cu aripile pe care le așezai pătimaș pe umerii mei, dar, vai, de fiecare dată, ca nefericitul Icar, sfârșeam prin a mă zdrobi de crunta realitate, cu aripile transformate în scrum. Lanțurile cu care mă înlănțuie patima ta nu mă ucid dar nici nu mă lasă să trăiesc. Lasă-mă să zbor, Ermit, lasă-mă să-mi
POEZIA // DIMESIUNEA UNIVERSALĂ A OMULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363542_a_364871]
-
a cerului în apa rîului, cu cosițele ei aurii, risipite pe umerii ei fragili, de porțelan de Meissen, luată de Mancuse, cu tot cu fulgi, pe neașteptate, pe la spate, pe înserat, pe malul apei, pe suspinuri, plinuri, pliuri ... Bărbat-atrist ... altruist ... aia, ailaltă, nefericitul!, nu se aștepta să i se întîmple, să-l apuce și, dacă nu-i zicea Fadul: “Pe dumnezeul maroniților!”, care era mai consistent decît Dumnezeul văgăunenilor, “era scris în ceruri, Mancuse! “, s-ar fi tulburat degeaba. O visase noaptea, i
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
germani, nu-s de bun augur. Această situație unică, nefericirea de a fi greco-ortodox, l-a făcut pe Nico Dimou să scrie o carte cu acest titlul. Dreptcredinciosul nu cunoaște decât raiul și iadul, așa că el este ori fericiți, ori nefericiții, și face orice ca să rămână în afară realității. Autocunoașterea și autocritica sunt astfel excluse. „Noi suntem altfel - constată Dimou -, noi încercăm disperați să aparținem de cineva. De ce oare percepem specificul nostru ca pe un defect? Deci ne e rușine de
REVENIREA RUŞILOR ŞI MODELUL ORTODOX de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361174_a_362503]
-
spiritul are necontenită nevoie. --------------------------------------------- [1] Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, Ed. critică de Mirela-Ioana Borchin, Timișoara, Ed. Eurostampa, 2015. [2] Ioana Revnic, Convorbiri cu Alex. Ștefănescu, București, Ed. Alfa, 2013. [3] Eugen Dorcescu sau vocația vectorială a Nirvanei. [4] „O, nefericitul de mine!/ O, Dumnezeul meu preaiubit!/ Cât de crunt m-ai făcut/ să-nțeleg!/ Cât de crunt m-ai trezit!” (Nirvana, 11). [5] V (Despre libertatea Poetului), p. . [6] „Cea mai sigură/ cale către/ cunoaștere/ e suferința.” (Moartea tatălui). [7
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
să curățăm planeta de singurul produs fără rost, cel mai mare dăunător și mai agresiv animal, singurul care omoară cu plăcere și fără rost. De acum lumea se va afla sub blânda și dreapta noastră legiuire. Să pornim reconstrucția! Uitați nefericitul lor calendar cel care indică anul 6.666 și să pornim din anul întâi al domniei rațiunii. Referință Bibliografică: Scurta domnie a împăratului Furnică / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 947, Anul III, 04 august 2013. Drepturi
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
este vinovat cel ce iubește și inima își dăruiește? Și dacă-i prea mare îndrăzneala unui simplu muritor s-o iubească pe prințesă, eu nu pretind să mă iubească. Am venit aici ca mesager al lui Moș Vreme și al nefericiților din țara mea, iar Măria Voastră și prințesa veți face ce veți crede. Dacă nemărginita voastră bunătate și a prințesei mi-ar permite, doresc să vă fiu slujitor. Și dacă veți crede că nu merit mila voastră și nu merit
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
supraviețuitori, strigam în zadar. Trăim între soare și oțel. Soarele- viața, oțelul-moartea, ambele strălucesc, ambele ne hipnotizează. „Hoinari pe pământ, cutreierăm drumuri și pustiuri, uneori ne târâm, alteori mergem drept și ne călcăm în picioare”, nemuritoare vorbe spuse de un nefericit, K.H. Primejdioasă e foamea. La orele prânzului , o brișcă de nobil burlac intra vijelios pe poarta hanului să caute suflete moarte. Pe când Michelangelo scria memoriile unei gheișe ... Un pian mecanic la curtea regelui David, din turnul sinucigașilor căzu, însângerat, un
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
descurci? Că, după cum vedem, deși ești veteran, arăți încă tare bine și în putere. Sper să nu ne fitilești cu aiureala aia cu fondul genetic, cu românul care are șapte vieți în pieptu-i de aramă, că nu servim! Bine? - Băi, nefericitule! Tu să știi că eu sunt om gospodar și chibzuit, nu ca hahalerele alea ale tale care în loc să-și asigure ziua de mâine dau bani pe toate prostiile aurite și se împodobesc precum netoții cu kile de aur sau, una-două
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
să n-o faci știind că oricând ești osândit la moarte, să stai chiar și o clipă într-un păcat de moarte și să atârni de o ață, care este viața ta, deasupra adâncului tuturor relelor, adică deasupra iadului. Ah, nefericite, tu nu stai doar o clipă cu păcatul nemărturisit, ci stai luni și cine știe cât timp. Ca să te mărturisești și să scapi de o asemenea primejdie tu aștepți Paștele sau Ziua Apostolilor sau Crăciunul, jucând, râzând sau dormind fără nici o grijă
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
masă, pe care să poată avea „pâinea cea de toate zilele”. Cu gândul la ei, ne încearcă tristeți amare în această zi a bucuriei, ca parte a unui crunt adevăr: copilăria, adeseori amestec de inocență și infinită suferință. Lor, acestor nefericiți ai sorții, le dedic doar gânduri bune! Lor le sărut ochișorii plânși, ori sufletele care suferă în tăcere! Dar, tot lor, le amintesc sacrele cuvinte ale Mântuitorului: „Lăsați copiii să vină la mine!”. Tuturor copiilor lumii, din oricare colț al
SĂRBĂTOAREA IREPETABILEI VÂRSTE A INOCENŢEI: LA MULŢI ANI, TUTUROR COPIILOR LUMII! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367203_a_368532]
-
și zicea: Doamne ajuta, Doamne ajuta să nu ne prindă. Fă și tu așa, îi zicea lui Vlad.” Iar Dumnezeu îi ajută. Și astfel, cei doi învăța să trăiască de azi pe mâine, în canal. Nu singuri, ci alături de alți nefericiți, la fel ca și ei. În fond, modă copiilor străzii nu a început azi și nici ieri. Să ne gândim la “Fetiță cu chibrituri”, din basmul omonim al lui Hans Christian Andersen, la Gavroche, micul erou din “Mizerabilii” lui Victor
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
ca Deșire devenise de nestăpânit. În cele din urmă, ea fiind o persoană cu multă răbdare, sânge rece și inteligența a reușit să o facă să raționeze. Acea stare de surescitare nervoasă ce pusese stăpânire pe mintea și nervii sârmanei nefericite, nu ar fi dus la nimic bun, dacă era lăsată să acționeze în acele momente de isterie. Vroia cu orice preț, să se răfuiască imediat cu Marco și să se răzbune ucigându-l cu mâna să. - Asculta Deșire! Credeam că
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
două noțiuni în relațiile interumane poate genera multă discordie și nefericire în jurul lor. Personal, am înconjurat întotdeauna astfel de indivizi, deoarece mi-au adus și așa multe prejudicii... și unele sunt ireparabile. Mi-a fost milă de ei, cât de nefericiți pot fi de au satisfacție când alții sunt nefericiți și „la pământ". Dumnezeu să îi cerceteze și să-i aducă la valorile cu adevărat veșnice de la care au făcut un rabat considerabil. Mai mult, acest gram de „fericire" de moment
DESPRE FERICIRE ŞI BUCURIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363702_a_365031]
-
mai conteneau printre patricieni iar Seiano confisca averile celor care se împotriveau intentând acestora procese meschine dinainte hotărâte și apoi, după executarea celor în cauză, asemeni unei haite dezlănțuite, clanul prefectului gărzii pretoriene împărțea ceea ce era de împărțit din averile nefericiților care intraseră în atenția lor. Iar unii dintre cei vizați, care aveau cât de cât cunoștință de metodele lui Seiano își puneau capăt zilelor singuri, pentru ca averea lor, conform legii romane, să rămână totuși familiei, însă nefericiții care credeau că
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]