512 matches
-
reflex își urăște fratele, imaginea Domnului, răstoarnă semnificația lucrurilor create; fierul ce trebuia folosit pentru cultivarea pământului contribuie acum la săvârșirea crimelor. Așadar, sentimentul de ură provoacă omuciderea individuală și cea colectivă, iar episcopul, pentru a evidenția și mai mult negativitatea acestui lucru, spune că aceasta nu poate fi spălată nici prin botezul sângelui. Problema războiului și a violenței în gândirea episcopului din Cartagina trece de la aspectul particular vizibil în care războiul este condamnat intrinsec (Ad Donatum, 6), la cel văzut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și, pe măsură ce acestă presiune creștea la rîndul ei, realitatea, care dovedea că literatura este incapabilă să-și iasă din sine pentru a asuma o funcție socială, discursul despre literatură se Înnora, iar scriitorul era recunoscut pentru denunțarea nu atît a negativității realității, cît a neputinței politice a literaturii. Forța literaturii franceze de avangadă stă În capacitatea de a-și pune În scenă agonia și de a-și anunța moartea. Ajungem din nou la problema de care se lovise Todorov ajuns În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cronici extrem de defavorabile Îndrăzneței scrieri, dar ele lipsesc din dosarul de presă care mi-a ajuns În fața ochilor. Cu o excepție, ce-i drept, una dintre cele două cronici În oglindă publicate de săptămînalul Le Point, semnată de Michel Schneider. Negativitatea este Însă forțată, iar cronica, scrisă parcă doar pentru a respecta scenariul dezbaterii publice propus de revistă. A doua interpretare ar putea veni pe linia criticii debord-deleuze-baudrillardiene a societății de consum, pentru care mărturisirile lui Catherine M. ar fi un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de un "monadolog" prin definiție nostalgic al marilor mituri. Acesta îmi pare a fi obsesia subterană care alimentează poezia lui Lucian Vasiliu și nu ceea ce Marian Popa numea "refuzul urâtului simplist", care l-ar face pe autorul Monei-Monada să convertească "negativitatea și frica de viață în realități fatale bizantinizate, astfel că până și prevestirile și semnele morții sunt coordonate prin grație și estetism transcendentalizant". Versurile selectate de autorul Istoriei literaturii române de azi pe mâine Nu mai este mult/ până mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
individ, de națiune, de cultură, a fost fără încetare ocolit, deturnat și trădat în această cultură europeană care îi dăduse viață. Spiritul ce neagă mereu În sînul vîrtejului dialogic, ideile se neagă întruna unele pe altele: este un vîrtej de negativitate ce antrenează cultura europeană modernă. Aceasta este urmașa negării adevărurilor medievale, și nu va înceta vreodată să aducă negarea în orice idee, în orice sistem, în orice teorie. Dorința faustiană de cunoaștere absolută face să țîșnească "spiritul ce neagă mereu
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cultura europeană modernă. Aceasta este urmașa negării adevărurilor medievale, și nu va înceta vreodată să aducă negarea în orice idee, în orice sistem, în orice teorie. Dorința faustiană de cunoaștere absolută face să țîșnească "spiritul ce neagă mereu": Mefistofel. Însă negativitatea nu este diabolică decît pentru ceea ce neagă; ea este de asemenea așa cum afirmase Hegel cu privire la scepticismul sofiștilor energia spiritului și cea care însuflețește vîrtejul. Negativitatea a luat chipul îndoielii, al ironiei, al contestării, al revoltei. Îndoiala europeană este cu atît
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
teorie. Dorința faustiană de cunoaștere absolută face să țîșnească "spiritul ce neagă mereu": Mefistofel. Însă negativitatea nu este diabolică decît pentru ceea ce neagă; ea este de asemenea așa cum afirmase Hegel cu privire la scepticismul sofiștilor energia spiritului și cea care însuflețește vîrtejul. Negativitatea a luat chipul îndoielii, al ironiei, al contestării, al revoltei. Îndoiala europeană este cu atît mai însuflețitoare cu cît asociază scepticismul cu ceva care îl neagă la rîndul său. Astfel, îndoiala nu se află doar în centrul meditației lui Montaigne
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
principiul de realitate. Literatura europeană n-a încetat să poarte în sine negativul nevăzut, făcut din suferințe și eșecuri, al imaginii euforice a progresului nedefinit și a cuceririi lumii. În sfîrșit, nu exista oare vreo legătură secretă și permanentă între negativitatea proprie culturii europene și procesul în cele din urmă autodistructiv care a dus Europa la ruină? Asta nu se poate stabili. Și asta trebuie problematizat. Problematizarea generalizată Cel dintîi și cel din urmă caracter al culturii europene este problematizarea. Să
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
psihologic este următoarea: formarea unei preferințe plecând de la o perspectivă negativă produce o atitudine de rezistență generală la persuasiune în rândul publicului atât de bine încât există apoi tendința de a-și păstra poziția. Acest fenomen, numit și efect de negativitate, explică astfel atacurile repetate ale candidaților prin mass-media interpuse. Publicul își formează o opinie în funcție de argumentele negative emise de unii împotriva altora, ceea ce permite o mai bună înțelegere a diverselor campanii de denigrare orchestrate cu regularitate împotriva unuia sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de denigrare orchestrate cu regularitate împotriva unuia sau a altuia dintre candidați. Scandalurile privind chestiunile financiare sau de moravuri sunt evident o posibilitate de „a-și ataca adversarul” și a-și atrage astfel adeziunea stabilă a electoratului. Concluzie Efectul de negativitate ne ajută să înțelegem de ce dezbaterile televizate sunt o parte atât de importantă în atacurile și criticile la adresa adversarului. Din nefericire, această tendință cognitiv constituie un oarecare handicap pentru dezbaterea politică ca atare. Cum să-i reziști? Pentru mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
între plăcere și durere cortex auditiv primar orbitofrontal parahipocampic prefrontal costuri de oportunitate cruzime și voaierism culpabilitate și altruism D desensibilizare dezinhibarea violenței discurs autocentrat heterocentrat narativ auto-referențial disociere psihică dominare fizică socială E efect de asimilare de contrast de negativitate simplei expuneri endomorfine eroare fundamentală de atribuire stimă de sine expunere selectivă la informație F frecvență a imaginilor fundamentală a vocii G gestică așa-zis „adaptatoare” metaforică care punctează gyrus fusiform orbitofrontal median H emisferă dreaptă stângă euristica disponibilității hipocamp
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de plecare al constituirii doctrinei "demonologice". Inițial lucrarea era menită să-i identifice pe adepții sectei satanice, iar mai apoi a fost utilizată ca un îndreptar privind practicile magice și vrăjitorești. Divinația a trecut astfel sub incidența acestui stigmat, al negativității și demonicului. Mai târziu, în Franța anului 1682, se publică o ordonanță care arată că poliția și justiția văd în practica prezicătorilor și a vrăjitoarelor un simplu act de șarlatanie și escrocherie ce are ca principal mobil îmbogățirea rapidă, speculând
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nu pentru lume așa cum era și cum este și cum n-ar trebui să fie""215. În lumea contemporană, reprezentările și valorizările actului divinatoriu și ale celor ce-l practică sunt mult mai nuanțate. Nu totul este pus sub semnul negativității și diabolicului. Un rol important în acest sens îl joacă tratatele de parapsihologie și lucrările dedicate fenomenelor paranormale. Mediatizarea practicilor divinatorii (chiar și sub forma unei literaturi de popularizare) a avut drept efect crearea unui evantai de opinii și reprezentări
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ai tehnoștiințelor actuale, cât și criticii acerbi ai acestora echivalează experiențele și identitățile virtuale cu destruparea sau dematerializarea. Evident, și diferențele sunt notabile: pentru cei dintâi această echivalență este pozitivă și eliberatoare, iar pentru cei din urmă ea poartă semnul negativității și al prizonieratului uman. Perspectiva postumană însă recunoaște și scoate la iveală caracterul material, întrupat și metisat al virtualității, definit de coordonatele ambivalente ale avantajelor și ale dezavantajelor, ale câștigurilor și ale pierderilor. În acest mod se reușește echilibrarea contrariilor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
incipiente ale altor instrumente tehnologice de genul lunetei astronomice, al microscopului sau al razelor X. Pentru Lévy, imaginea sintetică oferă percepției modele abstracte, informatizate ale fenomenelor fizice, chimice, biologice, cosmologice etc., modele care poartă cu sine semnul pozitivului (spre deosebire de teoria negativității a lui Paul Virilioă. Întreaga cultură și civilizația însăși sunt operatorizate și convertite în algoritmi astfel încât conținuturile realității sunt considerate a se revărsa în eterul digitalizării. Informatizarea numerică, atât la entuzistul Lévy cât și la pesimistul Virilio, dorește a substitui
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care face apel la semnificațiile variabile pe care le au termenii (semnele dintr-un text, ca o emisiune de televiziune) pot fi evaluate intensitatea pozitivității violenței (să spunem, folosirea violenței pentru a pedepsi și a face dreptate) sau dimpotrivă, intensitatea negativității actelor, termenilor și scenelor de violență televizuală (ca exemplu, prin desemnarea gravității consecințelor actelor violente, de la lezare la vătămare corporală și omucidere). Analiza semio-discursivă, care nu se limitează la cuantificarea și tipologia conținuturilor violente (violența psihologică, violența verbală, violența fizică
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
exemplu de grilă de analiză a scenelor din emisiunile de informare și din cele ficționale este tabelul 4. Tabelul 4. Categorii și contexte de semnificare Categorii contextuale de evaluare Tipuri de violență Psihologică, verbală, fizică, socială, economică, sexuală Categorii ale negativității și grade de intensitate Tipul și gravitatea consecințelor asupra victimelor (omucidere, rănire etc.) Nivel de vizibilitate (fățișă, mascată) Nivel de realitate (fizică, simbolică) Nivel de intenționalitate (premeditată, întâmplătoare, accidentală) Nivel ludic (umor, ironie, amuzament, detașare) Scene de groază și oroare
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
poate „vedea” dincolo de formele obiectivate, sensurile adânci, ascunse ale transformărilor naturii ființei umane. „Simptomele” bolii psihice sunt expresia obiectivată a transformării structurilor Normalității în fenomenele psihice morbide specifice stării de anormalitate. Prin aceasta ele sunt expresia „negării de sine”, a negativității naturii sufletești a persoanei umane 5. Dar simptomele care exprimă fenomenele psihice morbide nu sunt reductibile numai la „negarea normalului”, ci, în egală măsură, ele vor „înlocui normalul cu anormalul”, prin urmare se vor substitui Normalității. Prin aceasta ele exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interioare a ființei umane, o înlocuire a „ordinii normalității” cu „ordinea anormalității”. Gândind în felul acesta simptomatologia clinico-psihiatrică, vom descoperi că „simptomele bolii psihice” reprezintă materialul din care, din punct de vedere epistemologic, se constituie „discursul (contextul) alteralității” sau al „negativității ființei umane”. Simptomul depășește astfel cadrul criteriologic al delimitării medico-psihiatrice a bolii psihice, devenind prin înțelegerea conținutului său lărgit o veritabilă „semiotică epistemică” a nebuniei. Dar, din această perspectivă, „semiotica nebuniei” iese din cadrele „semiologiei clinico-psihiatrice” constituind, așa cum spuneam mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dincolo de orice exagerări culturaliste apare în evoluția ideilor despre nebunie un aspect nou, sau mai exact redescoperit: funcțiile sociale ale nebuniei, în care se întâlnesc „rolul nebuniei în societate” precum și „atitudinea societății față de nebun și nebunie”. Orice societate își delimitează „negativitatea” sa prin prezența bolnavilor psihici, a sociopatiilor sau a persoanelor handicapate. Într-o societate „nebunia” și „nebunul” au rolul unei supape care permite descărcarea contradicțiilor, conflictelor și constrângerilor pe care suntem nevoiți a le reprima prin refulare, ca fiind interzise
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezintă și interpretează într-o formă catastrofică evenimentele istorice ca pe niște pedepse pentru culpabilități colective (invazii străine, războaie, epidemii, secetă, foamete, inundații, cutremure, moartea unor personalități politice etc.). Se poate vorbi în această situație despre o întreagă semiotică a negativității interpretată ca prevestind nenorociri colective: eclipse, icoane care plâng, nașterea unor monștri etc. Societatea trăiește într-o atmosferă de incertitudine subiectivă, dominată și întreținută de emoțiile colective produse de conținutul pasional al discursului colectiv. Temele acestui discurs devin probleme de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suspecta pe celălalt și, în final, fiecare individ se va simți dator ca, în mod paradoxal, să-și divulge concetățenii pentru acte antisociale reale sau inventate. Instituția terorii va produce un model de anti-morală sau mai exact o morală a negativității întemeiată pe frică și absurd. Ne găsim într-o situație de criză absurdă, a incomprehensibilului și a imprevizibilului. Această situație poate fi considerată ca reprezentând un veritabil sindrom Kafka în care se poate întâmpla orice fără însă ca ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și nimic nu acționează în afara acestor palate ale imaginației (...). Aceste palate nu se ridică, prin urmare, în spațiu; ele sunt singurul spațiu disponibil; ele fac să se ivească un spațiu al lor cînd se ridică; în jurul lor nu există o negativitate refulată care ar căuta să intre. Așadar; nu există decît ceea ce imaginația, care a înălțat palatul, a făurit 181." Imaginația constituantă este capacitatea de a crea fără model. Cornelius Castoriadis 182 vorbește despre imaginar instituant. Imaginației secunde (care reproduce, imită
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
e o problemă a principiului prim sau a divinului? Că sufletul e totuși o problemă? Pe modern nu-l interesează. El vorbește numai despre ce se poate vorbi (Wittgenstein) și tace despre rest.“ „Care sunt zeii lor: Wittgenstein și Gödel. Negativitatea însăși - dar una care nici nu sperie (ca antinomiile lui Kant), 308 GÂNDITORUL SINGURATIC nici nu duce mai departe (ca antiteza lui Hegel!).“ (C. Noica, Jurnal de idei, Humanitas, București, 1990, pp. 132 și 268.) 4 Wittgenstein’s Lectures 1932-1935
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tabloul realității În nuanțe sumbre. Tonul este al disperării ultime, iar regresul la condiția paradisiac-primară nu are nimic auroral, pur sau tandru: el amintește mai degrabă târâitul spasmodic al ofidienelor, decât amplitudinea energicei mișcări adolescentine. Totodată, izbește aerul de neagră negativitate al acestui discurs. Nimic nu e firesc În notațiile disperate ale Sylviei Plath: nici punerea sub semnul Întrebării a conceptului de libertate (la un pol), nici Îndrăzneala de a nega (la celălalt pol) simbolul protector prin excelență - poala maternă. Dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]