730 matches
-
Songling Pu Songling (1640-1715) este un renumit prozator din dinastia Qing, originar din Zichuan (azi Zibo, în provincia Shandong). Familia sa de boieri scăpătați sărăcește într-atât în timpul tatălui scriitorului, Pu Pan, încât acesta este nevoit să se apuce de negustorie. Precaritatea situației materiale a părinților îl determină pe Pu Songling să se confeseze trist, explicându-și celibatul prin neputința de a cumpăra cu bani proprii darurile necesare cu care, potrivit tradiției, ar fi putut cere în căsătorie o fată. Nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ani. La sfârșitul ei au izbucnit multe răscoale țărănești și s-au remarcat numeroși oameni. Han Xin, cunoscut comandant militar, a fost unul dintre ei. El provenea dintr-o familie săracă și a rămas orfan de mic. Înainte de recrutare, necunoscând negustoria și refuzând să lucreze pământul, Han a dus o viață de vagabond, de multe ori neavând ce să mănânce. Ca să supraviețuiască, el pescuia din când în când în râul Huaishui. Într-o zi, o spălătoreasă bătrână, văzând că n-avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-o în galben. În urma ei, a rămas un băiat în casă. Era un ins plăpând și îndatoritor cu toată lumea. El a mai cumpărat teren și a mărit curtea în așa fel încât avea acum intrare prin două străzi. A continuat negustoria tatălui său, dar fără noroc. În 1755 iarăși au venit urmașii lui Ioniță: casa a fost scoasă la mezat și a cumpărat-o Răducanu Ionașcu, un unchi de-al lui Gligore, cel călugărit fără voie, după ce Zogru se avântase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu?" "Da, dom'ne, după slujbă. Într-un ceas, masim, e gata. Îți lasă el o sutică, două, acolo." "O sutică, două?!" "Acu' nu fi și tu zgripțar. Lasă d-aci, să câștigi dincolo. Ce? Tre' să te-nvăț io negustorie? Hai, că-mi placi, știi?" Portarul oftă numai așa, de amorul artei. A celei teatrale, bineînțeles. Se gândise el că o să scoată vreo cinci sute de mii din afacerea asta. Două sute jumate materialele și tot atât manopera, că era băiat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
În dreptul fiecărui loc la masă exista o cârpă de in pentru ștersul mâinilor, plus un mic lighean cu apă, o farfurie de lemn cu o azimă și o carafă de teracotă pentru băut. Din seara în care luasem masa cu negustorii, nu mai pusesem în gură o picătură de vin, și mare poftă mi-era. În schimb, la masă erau aduse doar niște mici amfore cu soiul acela de urină spumoasă pe care longobarzii o numesc bere. Servitorii au adus tăvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lucruri în Arabia nu era deloc bună. Creștinii erau puțini la număr, și păgânii, mulți, cu multe locuri sfinte și numeroși diavoli înspăimântători. Mecca, alături de Khaiba, era locul cel mai sfânt și locul de întâlnire al caravanelor din Orient cu negustorii din Occident. Cei săraci erau mulți, și puțini cei bogați, aceștia din urmă războindu-se între ei fără răgaz. Dar el a ieșit învingător, cucerind prin forța armelor Arabia, precum și alte pământuri, pe care guvernează cu legea lui. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sens? — Călătorind și privind clasa războinicilor În ansamblul ei - generalii buni, cei răi, seniorii provinciilor mari și mici - am ajuns la concluzia că nimic nu e atât de important ca alegerea unui stăpân. Prin urmare, am hotărât să-mi continui negustoria cu ace și, până să mă dezmeticesc, au și trecut doi ani. Kahei Îl găsea isteț, dar avea și o anume neghiobie. Cu toate că În cuvintele lui se găsea un oarecare adevăr, părea foarte pretențios și puțin cam greu de crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
în corturi și care ar fi fost, în trecut, les possesseurs légitimes ai întregii Basarabii, cum se exprima colaboratorul ziarului din Belgia, "erau cam ciudați în felul lor", căci, bunăoară, la 1407, Alexandru cel Bun prescria ce vămi să plătească negustorii polonezi la Tighina și la Cetatea Albă, iar ierodiaconul rus Zosima, trecând în 1420 prin Cetatea Albă, ne spune că, la traversarea Nistrului, a plătit bir moldovenilor, bir pe care și-l împărțeau, la încheierea socotelilor, nu cu rușii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Tratatul de la Mănăstirea Dealu între Mihai Viteazul și Rudolf al IIlea, împăratul habsburgilor, prin care: o împăratul trebuia să plătească 5000 de oșteni pentru a lupta împotriva turcilor; o împăratul recunoștea domnia ereditară a lui Mihai; o libertate comercială pentru negustorii munteni în Transilvania și Ungaria. -Prin cele două tratate, cel cu otomanii și cel cu habsburgii, Mihai înlătura tratatul de la Alba Iulia, semnat cu Sigismund Bathory. Unirea Țărilor Române sub Mihai Viteazul -Din punct de vedere politic situația lui Mihai
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
rusesc. Pe parcursul primului deceniu al secolului al nouăsprezecelea, pe măsură ce transporturile maritime franceze începuseră să dispară, aceste corăbii grecești au ajuns să domine comerțul mediteranean. Noul port rusesc Odessa a devenit un important centru grecesc cu o influentă populație într-ale negustoriei. Firește, legăturile rușilor cu Patriarhia de la Constantinopol au continuat. Șefii bisericii, fanarioții și negustorii se așteptau cu toții la sprijinul Sankt Petersburgului. Practic, Rusia era unica putere permanent interesată de împărțirea teritoriului otoman. Albanezii În ciuda faptului că albanezii, ca și grecii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
port al întregii regiuni. După încheierea Tratatului de la Karlowitz, care acorda o serie de privilegii comerciale Austriei, comerțul a înflorit, atingînd un punct culminant în ultimul sfert al secolului. Francezii fuseseră primii care s-au stabilit în Salonic, urmați de negustorii britanici, olandezi și venețieni. Rute regulate de caravane legau acest oraș de centrele comerciale din peninsulă, ca Sofia, Skopje și Bitola (Bitolj, Monastir), și o luau spre nord, prin Belgrad, către Austria, sau spre vest, către porturile de pe țărmul Mării
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și în alte regiuni. În ciuda acestui fapt, populația sîrbească de pe teritoriul monarhiei, organizată în cadrul bisericii ortodoxe și beneficiind de o serie de privilegii clar definite, dobîndise către sfîrșitul secolului o poziție puternică și includea practic reprezentanți ai tuturor categoriilor sociale. Negustorii, clerul ortodox, profesorii și ofițerii din cadrul Frontierei Militare alcătuiau clasa de sus. Soldații țărani ai Frontierei Militare nu numai că erau oameni liberi, dar dispuneau și de o considerabilă experiență de luptă. Biserica ortodoxă era mai mult decît o instituție
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aproape două lumi distincte. Pătura inferioară era alcătuită din locuitorii Greciei propriu-zise. Populația ei, țărani, pescari, notabili și militari, era similară cu aceea a ținuturilor balcanice învecinate. La vîrf, alți greci, în primul rînd fanarioții de la Constantinopol și din Principate, negustorii implicați în comerțul internațional și alți membri ai diasporei, beneficiau de privilegiile pe care Imperiul Otoman le putea asigura supușilor creștini cu care colaborau. Scopurile acestor două grupuri erau de asemenea destul de diferite, în ciuda faptului că amîndouă urmăreau sfîrșitul dominației
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
religiei, alegerea conducătorilor ei, independența administrației ei interne, reanexarea districtelor desprinse de Serbia, comasarea diverselor taxe într-una singură, trecerea în mîinile sîrbilor a proprietăților aparținînd musulmanilor, plata impozitelor pe veniturile rezultate din acestea odată cu tributul, libertatea comerțului, permisiunea pentru negustorii sîrbi de a călători pe teritoriile otomane cu propriile lor pașapoarte, înființarea de spitale, școli și tipografii; și, în sfîrșit, interdicția pentru musulmanii care nu aparțineau garnizoanelor de a se stabili în Serbia.2 Firește, atingerea acestor țeluri avea să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
l-au ales drept conducător al statului pe Alexandru Karagheorghević, fiul marelui lider revoluționar. Domnia lui Alexandru a fost marcată de dominarea Partidului Constituțional condus de Toma Vučić-Perišić, Avram Petronijević și Ilija Garašanin. Ei erau sprijiniți de notabilii, birocrații și negustorii care alcătuiseră fosta opoziție a regimului lui Miloš. Puterea din cadrul guvernului se afla acum în mîinile consiliului, nu într-ale domnitorului. Țelul noii administrații era un stat bine guvernat. Ea era interesată de asigurarea domniei legii, a libertății economice și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a ales: cu un nume nou, Vizitiu, ca și cu o suferință a inimii care l-a răpus după patru ani. Întors cu bani și speranțe în Muntenia, Hagiul s-a îndreptat spre Valea Buzăului, în căutarea unui loc potrivit negustoriei sedentare. S-a însurat cu Stoiana (Ana), fiica unui speculant din cunoscuta familie Cocenescu. Așadar, Ion din Ardeal nu a început o afacere în Pârscovul de Sus, ci a continuat-o pe cea a socrului său. Se pare că a
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
umoristică. în condițiile societății românești, însă, în care totul este răsturnat, realativ și fantasmatic, de un lirism spontan crescut pe tulpina unui amestec de absurd și grotesc, suspect ar fi ca această asociere să nu se facă. Întocmai ca în negustoria regresivă a frustului, dar nu tocmai inocentului, personaj care, la capătul unui troc incontinent, schimbă o pereche de boi ,, de mai mare dragul să te uiți la ei" pe o pungă goală ,,cu baierele lungi, de pus la gît", Muzeul
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
Cu toții le folosim de fiecare dată când le avem, dar câți dintre noi știm și alte lucruri despre ele în afară de cum să le cheltuim? Autor:Anton Anda ... au fost introduse de negustorii chinezi de ceai, la începutul secolului al X-lea, care încheiau mari tranzacții cu bilete la ordin, cu scopul evitării transportului monedelor metalice? Administrația chineză adopta oficial bancnotele în 1024. ... lucrătorii din comerțul alimentar, care ating alimentele și încaseaza banii
Ce nu știați despre bancnote () [Corola-journal/Journalistic/65849_a_67174]
-
Corina Ciocârlie, încât nu poți decât să te consolezi: se întâmplă și la case mai mari... E povestea a două imposturi: involuntară, a scriitorilor care acceptă, deseori în pripă, roluri la care nu se pricep, groasă, din partea funcționarilor care administrează negustoria cu ficțiuni. Toți, deopotrivă, bifează acțiune după acțiune, și comédia merge mai departe. Que faire? Vorba ultimei secțiuni a breviarului, rien de rien. Din rendez-vous-urile impuse, fie cu cititorii, fie cu confrații, cu studenții ori cu autoritățile locale, cu gentilii
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
vecine. A ctitorit așezăminte laice și bisericești de mare însemnătate spirituală, într-un stil arhitectural nou, care avea să-i poarte de atunci numele. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Domnitorul, ajutat mult de iscusința Doamnei Marica de administrator al marilor moșii și în negustoria cu vite, și-a mărit propria avere, pentru care turcii îl numeau Altân Bei, sau Prințul Aurului. Istoricii spun că Brâncoveanu aduna în fiecare an mai mult de 10.000 de galbeni. Marea sa bogăție a atras însă invidia otomanilor
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
doi ani: "aștern gîndurile mele pe țărîna și ciolanele tale, tată, pentru că astăzi ești orb și mut și surd și neînțelegător. Fiul tău." și "descoperit, pentru salut, închin această carte lui Ferdinand Sinidis, lui și numai lui. H.Bonciu." O negustorie, așadar, cum Bonciu cel adevărat (care?!) făcuse, cu umbrele și perdele. Umbrele, fiindcă sub scăfîrlia personajului cu nume de mumie încap multe alte rămășițe de oameni și povești, de la piticul nesuferit care-i crește, ca o sarcină ectopică și toxică
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
influențată, și ea, luetic, toată lumea pe atunci știind că poetul a sfîrșit-o din cauza sifilisului. Sînt în această inestimabilă corespondență și destule mărturii despre traiul lui greu la Timpul, despre lehamitea nesfîrșită de meseria de gazetar, pe care o socotea o negustorie cu principii, care i-a înveninat relațiile cu toată lumea încît considera, în august 1882, că "sunt unul din oamenii cei mai bine urîți din România". Aflăm și o probă despre laboratorul său de creație privind elaborarea, în 1882, a Luceafărului
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
negustorul fură la cântar. Era vai și amar de cel prins. Pe loc, după gravitatea faptei, era bătut în uliță sau pur și simplu spânzurat. însă, în afară de bătaie sau spânzurătoare, Mavrogheni mai aplica o pedeapsă. Țintuia de urechea dreaptă pe negustorii necinstiți, chiar în ușa prăvăliei, pentru a fi de râsul târgoveților, iar mărfurile le împărțea imediat la cei mulți și săraci". (Reluare)
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
o face expresivă, adică elaborarea stilistică specifică, și situarea într-o concepție despre frumosul estetic, ar fi ca o prună fără prunicitate. (Dar poate că nu dau cel mai bun exemplu, eu care la Paris mă văd alungat de toți negustorii de prune, cînd îmi înfig fără jenă mîinile prin grămezii, doar, doar voi da de o prună cu gust de prună și nu de vid semantic). Deci jos cu estetica (cuvînt detestat și de comuniști), jos cu modernismul, jos cu
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
își lărgește nările, adulmecînd în aer o boare de rut. Obosiți și excedați de atîtea fetișuri, de atîta conformism și de atîta pervertire a libertății din pricina coliziunii cu piața, copiii de ieri, azi absolvenți insubordonabili și artiști lucizi, refuză ostentativ negustoria, muzeul, spațiile consacrate și mitologiile țepene. Dacă părinții luau de mînă estetismul și fugeau împreună în atelier și în sala de expoziție ca să nu-i prindă din urmă implicarea în istorie, ideologiile impuse și crampoanele realismului socialist, copiii coboară acum
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]