544 matches
-
40 de ani de la apariție. Duiliu Zamfirescu își amintește că, la publicare, redacția i-a cerut lui Sadoveanu să schimbe titlul nuvelei în Iezerul. Prozatorul, care avea pe atunci 25 de ani, a refuzat. Din notele Profirei Sadoveanu aflăm că neica Marin ar fi existat cu adevărat. Păcat boieresc este și cea mai cunoscută și comentată nuvelă din acest volum. În prefața deja menționatei antologii de pomină Istorisiri vechi și nouă, această povestire ilustra „neomenia boierului exploatator“. În pădurea Petrișoruluitc "În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ani. Mă Sandule, cine ești tu și de unde vii? Eu sunt unul din lume. Fără părinți. Am dezertat de la oaste. Ce ești tu acuma? Acuma sunt tălhar cu faimă. Avea câțiva tovarăși, oameni de prin satele noastre. Veneau la el: Neică Sandule, cârciumarul nostru a adus marfă. Altul: negustorul nostru a scos bani de la bangă. Își puneau obrăzare; ieșeau cu luntrea la un grind. Păleau unde trebuia. Se arătau cu putere și îngrozire. Dacă era nevoie, dădeau cu pușca. Încărcau marfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu se punea pro blema să fie condamnați. Iar acum, când sunt condam nați, prietenii mei îmi spun: da, dar cu suspen dare. Totuși, sunt și unii care stau în închisoare; primarul de la Râm nicu-Vâlcea, de pildă, nu e un neica nimeni. Cred că toată lumea vede progresele, dar cred că e natural să ne dorim mai mult, nu suntem eterni, nu avem mai multe vieți ca să așteptăm schimbările. Dar nu știu dacă e foarte realist să ne așteptăm să primim totul
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
ce ți-am zis, iar casa pe care ai văzut-o în poze e o vilă din Snagov, închiriată de un prieten coios, nu casa mea de la țară." Partea proastă e că dacă-i spui de la început "știi, eu sânt neica nimeni din București, nu Budapest, România, nu Ungaria, n-am un sfanț în buzunar și locuiesc la etajul șase fără ascensor într-o cameră de bonă în căre, dacă scriu o scrisoare, trebuie să o duc la poștă că nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
până acum am inventat numai în care eu o părăseam și asta am cam spus la toată lumea. Manu, devenise cea mai bună alternativă la singurătatea mea, dar și-a futut singură norocul, cu aventura ei, și, culmea, cu cine, un neica nimeni, care a făcut totul ca să i-o tragă, numai ca să se dea mare în fața mea. Și a reușit. XII Eram de câteva luni singur, când am văzut-o la un meci de tenis. Avea ochii de un albastru-bulbucat, cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o lumânare și gata. Amin. Cu timpul, te desprinzi de lucrurile astea. Devii, așa, puțin schizoid. Îi lași să te terfelească în legea lor și asiști impasibil, aproape, la spectacol. Plătești bilet, câteodată, să-ți recuperezi hârca din virtualul lui neica nimeni. Te consolezi că el e un obsedat din ăia cu poze de școlărițe lipite pe tavanul dormitorului și tu, un tip normal. Presupunând că normali tatea există. Bei sau nu bei o bere, ieși sau nu ieși în oraș
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la nici o înțelegere. Tejghetarul, înveselit, se uita la ei zâmbind și-i aștepta să termine, ca să le ia banii și să se ducă la treburi, dar ți-ai găsit! Atunci vorbi unul dintre, ei către tejghetar: ― Uite ce e, mă neică, după cum vezi, greu să se hotărască între noi cine să plătească. Așa, ca să sfârșim o dată cu cearta, o să te legăm la ochi... și pe cine ai să pui mâna, ăla va trebui să plătească pentru toată lumea! Ce zici? ― Nici că se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bună de ascuns în palmă. Etichetele au pe o parte o foiță de hârtie cerată care se dezlipește. Sub care e un strat de lipici făcut să adere la orice, pe vecie. Ăsta e și farmecul lor. Tinerii artiști - niște neica nimeni, de fapt - stau la ei în studio și pictează o miniatură perfectă. Sau schițează un studiu în cărbune, după ce-au dat eticheta cu un strat alb, de bază. Apoi, cu eticheta în palmă, se duc să-și expună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a dat din cap , a încuviințare, ca și cum ar fi înțeles ce zice, deși era sigur că nu pricepe fir de vorbă românească. Iov, însă, după ce a stat, o țâră, pe gânduri, a zis: Poate că om mai veni, pe aici, neică Vartolomei. Poate că om mai pica și în pețit la dumneata... Pe Vartolomei îl mânca, încă, de demult, în podul palmei, să înceapă lucrul la morișca lui de vânt. Vorbele, fără noimă, ale lui Iov i-au intrat pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Mai-marelui. Ca la un vecin bun, că de... Cu un curcan, acolo, cu o damigeană de șampanie... Că este de unde... Și una-două, îi și dă dispensa de însurătoare, că Mai-marele ține foarte tare la vecinii și la apropiații lui... Haide, neică Vartolomei, nu te mai codi și nu sta în calea norocului fetei! Că și acolo, la străini, uite a și început sezonul și vremea nunților. Că la ei a stat din fiert zaibărul și ricadoanele alea... Că acolo, în țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin mașină. Nu aveam comandă, dar... odată am furat și m-am dus la Ciclop pe Știrbei-Vodă. Am vândut acolo câteva piese și omul ăla mi-a zis: „Când mai ai, oricât de multe ai, adu-le la mine“ - „Vin, neică“. Am zis, de ce să nu profit, că și-așa nu aveam bani, hai să mă duc cu domnul Nicu și să furăm ce găsim pe la mașini. Ce-om găsi noi prin scule, casetofoane, ce-o fi, ce pica. Și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
știe, că n-am văzut-o la pagina cinci din libertatea... Da’ ce importanță are? Sandu Șpriț scoate ostentativ portofelul, aruncă banii pentru propria consumație pe masă, se ridică și pleacă Îmbufnat, acompaniat din boxe de Nelu Ploieșteanu - Mai treci, neică, și tu dealul, și vino la noi cu calu’... I se aude vocea În timp ce se Îndepărtează. Prietenii... Ferește-mă, Doamne, de dușmani, că de prieteni mă feresc singur. După vreo trei metri se oprește și Întoarce capul. Gicule, zici că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
eu fac cinste tot trei zile, sare și Gore, mai ales că de azi am intrat În registrul cu datornici. Și să mor eu dacă nu mă simt ochei, ca să zic așa... M-am obișnuit cu ideea. Patroane, mai adu, neică, două halbe, că ți le plătesc În ziua cu banii. Cât o mai fi și aia! Izbucnesc râsete pe la mese, iar unii dau cu șepcile de pământ și Înjură guvernul, președinția, urnele de vot, ștampilele și parlamentul de “adormiți”. Sandu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
româna regăsită este de nedepășit. Au venit toți: Maria cu Codruț, Adriana, Nick cu Pauline (e prima oară când Nick, din care citez: eu trebuia să fi murit de o lună jumătate, fiindcă boii ăștia de doctori îți spun franc: neică, mai trăiești atât, ei bine, Nick cu metastaza lui la oase a urcat un etaj de scări). Am ascultat Colibri și Jean Moscopol, Codruț a fost revelația serii, stând și la Nick în brațe 20 de minute. Am vorbit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tem. Mă tem de adevăr... mă tem de trădare, ca de adevăr și viceversa. — Care adevăr? — Care l-am mirosit de mult și tot timpul... Nu înțeleg. — Ei, stimabile, ia să dăm noi mai bine cărțile pe față. — Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare, care becher? — Moftologul. Nifilistul. Becherul. Bibicul. Bâlbâitul. Era îndrăgostit lulea. Și simțea că o pierde. Venise ăla, misionarul, de a luat-o... Și-atunci, pac!... ultima încercare. Plastografie! Curat plastograf! A copiat nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici nu mai știu dacă îl vreau. — Care adevăr? — Care l-am mirosit de mult și tot timpul. — Nu înțeleg. Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie. Ia să dăm noi mai bine cărțile pe față. Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare? Care becher? — Moftologul! Nifilistul! Becherul, bibicul. Sucit, bâlbâit, ca orice îndrăgostit. Că era înamorat lulea și simțea că o pierde pe frumoasa cea blestemată din neamul blestemat. Venise ăla, de-a luat-o... Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că nu e bine. Prea fură toți, bre! Zici că toți îs de-ai lui Brandaburlea, neamul ăla care văd acu’ că i-a băgat câțiva la anchetare, cu tabla, cu profilele, ceva de la combinat. I-a băgat da scapă, neică, scapă, că d’aia e democrația tare. Și dacă generalul Goncea e cu democrația la noi, vă dați seama că scapă! Ridică resemnat, amărât din umeri. Bătrânelul încerca să-și scoată cureaua. Părea că nu-l ascultă. Sau nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mare, fără dragoste ești un mort viu: Grea e, Doamne, dragostea,/Piatră, pe inima mea... Eu mânie, tu mânie,/ dragoste cin’ să mai ție?/ Arde vin, arde pelin/ C-am ibovnic la Mizil,/ Ar veni, dar n-are trin./ Vino, neică, și pe jos,/ Că ești tânăr și frumos!!!/... Cine scutură roua?/ Flăcăii, dimineața,/ Când se-ntorc de la mândra./ Roua trebe scuturată/ Și mândruța sărutată./ Nu-i aceea joi, sara,/ Să nu merg la mândruța/ Și să vin dimineața./ Deschide, mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au luat și cazanul de țuică, știi mata, luară averile oamenilor, nene, cât mai poate aștepta românul acuma, în 1965, cum, nu se ridică Oltul?, cum de nu își înalță apele până la cer, să cuprindă satul ăsta și toată România, neică, ne luară ăștia tot, vorbesc cu dumneata, că afară, cu lumea, nu pot vorbi, mi-e frică, toți toarnă la Securitate, în martie, muri Dej și îl puseră prim-secretar pe Ceaușescu, cine-o mai fi și ăsta?, cică l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și celălalt, că m-am săturat de ei. Auziși tu, cumnată, că Liviu Ciulei făcu un film mare, Pădurea spânzuraților, și că luă premiu la Cannes, în Franța, știi, cumnată? — Păi, nu știu, că nu ziseră la difuzor, nu auzii, neică... Lasă, că vine și vremea noastră, tu crezi că degeaba l-am învățat eu La arme! pe băiatul tău?, n-o să ne trădeze el, nu se dă cu comuniștii. — Marinică nene, băiatul ăsta al meu cântă trist și languros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bunic, bunică și copiii, cum i-o fi făcut bărbatul în groapa aia?, nu știu... și dormeau în raze, cu picioarele la mijloc și capetele la marginea gropii, stăteau noaptea cum sunt razele soarelui. Fata aia de pe bolovan era nedormită, neică, asta vreau să spun, dormea la poale de munte și, din poziția în care stătea, i se vedea păsărica, să mă scuzi tu, nimic vulgar, că m-am uitat și eu, era ca-ntr-un tablou din albumele părintelui, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care stătea, i se vedea păsărica, să mă scuzi tu, nimic vulgar, că m-am uitat și eu, era ca-ntr-un tablou din albumele părintelui, un tablou ce s-ar chema Somnul, eu așa i-aș zice. Ba nu, neică, te mint, că fata aia depășea picturile din albumele părintelui, era mai frumoasă. Era fără intenția de a fi, nu știu cum să-ți spun, doar apăruse acolo, nici nu știa de ea. Când țip eu „hai, băiete, acasă!”, se trezește fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
depărtează, toate acestea, toată tensiunea asta a lui, o fac pe ea și mai răbdătoare. Își amintește de O scrisoare pierdută și de Trahanache, discuția acestuia cu Tipătescu, stimabilul repetând: trebuie să ai și puțintică diplomație!... nu te mai tulbura, neică, pentru fitece mișelie!!!, acuma înghite ea o salivă care nu mai e, i s-a uscat gâtul. El aude iarăși strigoiul. Ar putea să-ți spună că înțelege situația, că te acceptă așa cum ești, bătrân și bețiv, gândindu-te numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
articolelor mele din jurnal reiese că aș fi un nostalgic incurabil al perioadei socialiste, un comunist întârziat, un tip fără un orizont politic potrivit „mărețelor” vremuri de efervescență democratică pe care le trăiește cu intensă mândrie capitalistă patria noastră, un neica oarecare, plecat bine cu pluta, care nu vede nici cu ochelari „binefacerile” unui regim „curat constituțional” cum este cel instituit acum spre „fericirea și bunăstarea” poporului român, un cârcotaș care sare în sus la orice măsură legislativă menită să aducă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la sfârșitul revoltei în fruntea gloatei, așa că s-au grăbit mintenaș ca să-i cadorisească pe egipteni cu un ciumete școlit și corcolit de ei, ajutat să ia oarecari premii internaționale și ținut la păstrare pentru asemenea momente, un fel de neica nimeni la origini, dar care are mari aspirații spre șefie. De acum se cunoaște că SUA are de rezervă câte unul de ăsta pentru orice stat al lumii și vorba lui Conu’ Iancu, la nevoie, „pac la Răsboiu”. Omul americanilor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]