504 matches
-
ceață, cel de al doilea gândea febril, Întocmin du-și planul. Încet, Încet, cei doi se contopeau iarăși Într unul singur, Conrad cel dintotdeauna, care nu lăsa de o parte nici un amănunt, surprinzându-și prietenii și dușmanii cu o logică neiertătoare, pregătită pentru orice răspuns. Trecură câteva ore bune până când prințul bătu din palme, chemându-și slujitorul. Ca totdeauna, Haro se afla În preajmă, așteptând doar un semn din partea stăpânului. — Haro, pregătește doi cai Înșeuați la locul cunoscut. și adu-mi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
multe fețe, ca Janus cel cu o sută? Dă-Ți jos măștile și arată-ne adevărata față a Ta, precum și adevăratul text care Te reprezintă în Eternitate. Dar un lucru este limpede ca lumina zilei: ești violent, crud, neînduplecat și neiertător cu cei care nu Te vor, care se închină altor zei: Mergi acum și bate pe Amalec și pe Ierim și nimicește toate ale lui. Să nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimicește și dă blestemului toate câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mergând de la contrabas, la percuție, până la solo interpretat la vioară pe o singură coardă. Peste zumzăitul odihnitor și calmant al celor două organe fonatoare nazal și oral cuplate într-un demers artistic îndoielnic, se suprapunea țăcănitul metalic, rece, tăios și neiertător al roților deasupra șinelor de cale ferată, amintindu-ne că suntem cu toții jucăria unui destin unic și implacabil: "da-da, da-da, da-da, da-da"... Dimineața, o rază zglobie de soare s-a furișat fără zgomot prin gemulețul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și la moartea părintelui Dimitrie Dan (25 mai 1927), a M.S. Regelui Ferdinand I (marți 19/7, noaptea la ceasurile 12 și un sfert în castelul Peleș de la Sinaia), a doctorului Constantin Simotta (joi 10 octombrie 1935, de o boală neiertătoare), I.P.S.S. Mitropolit Nectarie (4 iulie 1935, la numai vârsta de 60 de ani)... Alături de articole ca cele amintite, se publicau și alte materiale de interes: „Plantați pomi” de C. Tașcă, șeful pepenierei Merișani - Argeș și avea alăturat titlului următoarele: ... „și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
trăsătura aceasta a făpturii au avut-o desigur în vedere, specifică lui Iuda. Celui care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa îi plătim cu aceeași monedă, închipuindu-ni-L după chipul și asemănarea noastră: atît de răi și neiertători încît nu ne vine a crede că Dumnezeu poate ierta cu desăvîrșire orice. Nu! Nu putem gîndi o putere, oricît de atotputernică în domeniul fizic (minunile materiale cele mai fantastice le admitem), în stare să facă lucrul acesta de neconceput
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în amin- tiri, cu siguranță i-ar fi răspuns. Căci lumea merge întotdeauna înainte, niciodată înapoi. Numai mințile noastre merg opus, înapoi, și asta doar pentru a readuce, din când în când, niște simple bucurii, când viața e grea și neiertătoare și te trage în locuri pe care nici coșmarurile nu le-au putut imagina. Dar lumea merge numai înainte și, de nu te ții bine de ea, ba chiar de nu-i ești cu un pas în față, dacă poți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
adevărul, iată unde se ascunde el. Tot cu referire la obținerea unui loc de muncă, la fel în țară ca și în străinătate, trebuie să găsești un domeniu în care poți fi mai bun decât ceilalți. Concurența e dură și neiertătoare, ea lucrează prin selecționarea valorilor autentice, indiferent de referințe, pile, relații sau cointeresări gen corupție (aceasta funcționează în întreaga lume, dar în mod limitat, selecția se face funcție de marimea cadoului). Când m-am angajat eu la Centrul de Cercetare și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
țării, și, ieșind pe culoarele întunecate și pustii ale vagoanelor ponosite, arunca foile acelea care conțineau diatribe, le răspândea în cele patru colțuri ale țării, oamenii le culegeau și aproape le era teamă să le citească, atât de aspre, de neiertătoare erau manifestele lui Cameniță. Securitatea era enervată de aceste gesturi de cutezanță, de răzmeriță, Securitatea îi căuta pe autorii mizerabilelor fițuici, se presupunea că sunt mai mulți autori, o întreagă rețea, nu unul singur, un biet pensionar, îi căuta înfuriată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mintea mea. Îmi chinuia nopțile și zilele... și glasul tău mă durea...“ Lui i-a dăruit Mihai pasiunea sa cea din urmă, cea mai adâncă și cea mai frumoasă. și tot de la el a avut parte de chinul cel mai neiertător din câte există în lumea aceasta a iluziilor omenești - acela al dragostei neîmpărtășite. Căci pe cât de tânăr, pe atât de nebun și de dezlănțuit în virtualitățile sale nedescoperite încă, Dinel [Constantin Rusu] l-a preferat pe motanul veșnic absent, dar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
felul în care vezi tu lucrurile; ai dreptate, ai vrut să-mi alini suferința, ai vrut să pui balsam pe rana mea de burgheză ticăloasă, încremenită încă în vechile prejudecăți, în pofida a tot... Dar eu m-am gândit că destinul neiertător continuă și după moarte, că omul acesta, care aprecia onorurile ce i se datorau, care era sensibil la ele, care a suferit pentru cele de care a fost lipsit, căruia nu-i plăcea gloata - oare n-am moștenit noi două
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
său auster, de persoană cu suflet tare, Mircea Zaciu era un sentimental reprimat, capabil de empatie (mai exact de compasiune) și unul dintre nemulțumiții cei mai autentici ai epocii de atunci. Cîteva din observațiile formulate aci îl anunață pe moralistul neiertător din vastul Jurnal (4 volume) scris în deceniul 1979-1989. (1) <citation author=”Mircea Zaciu” loc="Cluj" data =”5.I.[19]75”> Dragă Domnule Const. Călin, În primul rînd, îți urez la mulți ani și un an plin de bucurii, succese
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dușmani redutabili În cele mai influente cercuri de critici. Nu toți mistagogii erau ca Alioșa lui Dostoievski, mai erau printre ei câțiva Smerdiakovi În grup și poezia lui Hodașievici era ignorată cu meticulozitatea unui jucător de tenis cu un serviciu neiertător. Un alt scriitor independent era Ivan Bunin. Am preferat Întotdeauna versurile lui puțin cunoscute prozei lui celebre (Întrepătrunderea lor În cadrul operei lui amintește de Hardy). În perioada aceea l-am găsit extrem de frământat de problema personală a Îmbătrânirii. De cum m-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a întâmplat ulterior, prin ce i-a fost dat să treacă apoi băiețelului de șase-șapte ani din ea: războiul din est, teroarea anilor ’50 (cu amândoi socrii duși la canal), moartea prematură a soției, la numai 34 de ani, boala neiertătoare care l-a răpus, tot prematur, la 43 de ani (în 1961); știind (ca și el de altfel, poate, în paralel cu el) și ceea ce a urmat după moartea lui: alte nenorociri, în legătură cu care nu am nici o certitudine că i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trivialități puse, subsidiar, pe seama "stresului".) Un anunț discret, pe o ușă discretă și ea, îmbie cu aforismul "orice stres dispare prin sex", un local pentru "relaxare", alt cuvânt cu itinerar modern. Vara m-a surprins în București, unde canicula este neiertătoare cu provincialul care nu a avut când să se acomodeze vestimentar cu urgia termică. * Fuga la Iași... Unde temperatura este mai mare decât la București pentru că, este o veche competiție între aceste capitale. După o călătorie într-un compartiment cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și care îl marcase cu semnele ei, în ciuda fardului pe care anturajul îl silea să și-l pună pe fața emaciată, André Tardieu, despre care nimeni nu credea că își va supraviețui, ani mulți, doborît și el de o boală neiertătoare, devenea unul dintre marii actori ai scenei de la Geneva și nu numai pentru a vorbi cu elocvență, ci și pentru o activitate energică și folositoare. În salonul de la Hotel des Bergues, unde locuia exact sub mine, îmi arătase un munte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dosite de atîta amar de vreme la Institutul de Arheologie din București. Geții nu erau un popor fără căpătîi care umbla după bătaia vîntului să-și găseas-că izbăvirea în astă lume. Neam așezat la țarina lui cu rînduieli precise și neiertătoare aveau o structură socială puternică ce le permitea să ridice sabia asupra oricărui nepoftit. Cînd Darius bătea la porțile Dobrogei, poate încă mai trăia înțeleptul Zamolxe care a uimit lumea grecilor cu gîndirea lui. Aceste informații s-au adunat în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
numită Iubire, pusă În chestiune prin infidelitate, nu este necesar ferită de nevoia de transcendență, precum nici pribegiile păcătoase ale credinciosului nu se separă pentru totdeauna de Sacralitate. Cititorul nu poate evita să-l confrunte pe Musil cu Flaubert, maestrul neiertător al mizeriei „romantice”, susurând În putridul realității. Claudine nu este, În nici un fel, Înrudită cu Emma, iar proza lui Musil, ca și viziunea sa, este radical diferită de realismul, nu o dată sarcastic, din capodopera lui Flaubert. Eroina lui Musil nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în presă, să impresioneze publicul și n-au avut nici o legătură cu ceea ce s-a petrecut în ședință, unde cu totul alte lucruri s-au dezbătut. Aceasta este realitatea în procesul Căpitanului și al Mișcării Legionare, o realitate aspră și neiertătoare, care nu poate fi schimbată nici de cea mai ascuțită conștiință juridică și morală. Totuși Tribunalul Militar l-a declarat vinovat pe Corneliu Zelea Codreanu” Aducem o completare foarte interesantă a desfășurării procesului, ocazionată de apariția în revista de istorie
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe căi diferite: fie că, odată construit, este invalidat prin explicație logică (Două lumi), fie că - izvorât din mintea tulburată a unui personaj - este echivalat cu o metaforă a morții (Ursul). Memorabilă este povestirea Salcâmul. Sugestia morții, ideea unui destin neiertător căruia personajul i se opune cu tărie dau fragmentului închegarea cuvenită. În broșura Fata cea frumoasă (1916), cele câteva povestiri cu intenție didactică sunt marcate de reflexivitatea și de programul persuasiv al jurnalistului. Și în satirele din Obraze și măști
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
și în cronicile lui dramatice. Afirmându-și cu duritate punctul de vedere despre aspecte la ordinea zilei, vorbește însă o altă limbă, aceea a compasiunii, în însemnările privind soarta necăjită a celor „desculți”, „flămânzi și goi”. Dar, în general, e neiertător și câteodată chiar câinos. Formula pe care o practică în schițele lui „anapoda” din Eu sau frate-meu?!... (1929) și Două și-un cățel... (1933) este aceea a unui umor sec (de influență americană, s-a zis), bazat pe gaguri
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
al Băncii Internaționale a Religiilor. Primul roman al lui C. este o reflecție asupra condiției umane într-o lume fără orizont, sufocată în sine. Iubirea își pierde funcția compensatoare, iar acuitatea conștiinței rămâne doar o cale spre sinucidere. O carte neiertătoare cu sine și cu ceilalți, la fel ca al doilea roman, Strigătul umbrei, situat, într-un fel, în continuarea primului. Se regăsesc aici aceleași personaje principale, aceeași vehemență a suferinței transpuse într-un discurs narativ polifonic. Diferența este însă notabilă
CIOCALTEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286244_a_287573]
-
la câteva linii, simplificându-l. Este, printre atâtea alte exemple (Corbul, Șoimul, Nevăstuica), și cazul Lupului. În proporție covârșitoare, sursele atestă ferocitatea și viclenia acestei fiare. Toate fabulele pe care Esop i le dedică îl înfățișează ca pe un carnasier neiertător, recurgând adesea la înșelăciune pentru a-și obține hrana. Fie că-i sfâșie pe câini după ce le cerșește complicitatea (fabula 216), fie că devorează oile pe care le-a păcălit să îndepărteze câinii de turmă (fabula 217), fie că-l
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
forță a naturii imposibil de stăvilit; doar intervenția providențială a zeiței Thetis poate opri dezlănțuirea cruzimii pure, reprezentată cum nu se poate mai nimerit prin acest lup. Prin urmare, se coagulează deja simbolul carnasierului ca efigie a ferocității eficiente și neiertătoare. Imagini similare vor bântui imaginarul medieval, când fiara devine una "apocaliptică". Cantemir preferă să ignore aceste reprezentări și să atribuie masca Lupului unui personaj pozitiv, care este, după spusele lui Nicolae Iorga, "credincios față de stăpâni și temut de dușmanii acestora
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
definitiv un animal nevinovat și îl reabilitează. Pentru el, Liliacul este un marginal, prin urmare unul care își permite să rămână independent. Se mai poate bucura de luxul de a se revolta, într-un context în care tirania Corbului este neiertătoare. Deloc întâmplător, el revine la finele părții a treia, chiar în momentul ce urmează încoronării Strutocamilei și căftănirii sale ca epitrop în Cetatea Epithimiei. După ce situația, altfel spus, a căpătat o rezolvare, iar ungerea noului domn părea legitimă. Ei bine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
anume acela că, a lucra cu muribunzii implică o statură specială de personalitate, care evocă nu doar umanism, generozitate, curaj, ci și o autentică altitudine spirituală. Spunem aceasta deoarece proximitatea unui muribund îți devoalează, ca într-o oglindă fidelă și neiertătoare propriile tale spaime și contorsiuni în relația cu moartea. E. Kübler-Ross (1997), nume tutelar în asistența bolnavilor terminali, consideră că atitudinea medicului față de moarte condiționează decisiv abilitatea lui de a lucra cu aceștia. Ambianța dezolantă, tenebroasă și suprasolicitantă din preajma pacienților
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]