809 matches
-
Cristian Teodorescu De cele mai multe ori cărțile "de notație" mă panichează. Îmi dau un fel de claustrofobie temporală: simt că pătrund într-un timp care stă. După-amiaza de sîmbătă a lui Valeriu Cristea mi-a stîrnit o asemenea senzație nelămurită în 1988 cînd am citit-o. I-am spus asta autorului, cu care plecam de multe ori împreună, de la redacția României literare pînă în stația de tramvai. În loc să-i descriu starea pe care mi-o indusese cartea, i-am spus
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
fost ministru al Justiției, Valeriu Stoica. Acesta a declarat că statul nu era proprietarul respectivelor terenuri. Dacă statul nu era proprietarul acestor terenuri, cum a fost prejudiciat statul? E vorba de o minimă logică...", s-a întrebat, retoric, Mircea Badea. Nelămurit de explicațiile din articol, Badea a continuat să citească: "Becali plătește pentru cel mai mare tun dat statului, după care articolul explică de ce a fost condamnat Becali, deși a fost achitat Becali. Pentru că a depus mărturie Stoica, cum că terenurile
Badea îi ia apărarea lui Becali: "Cum a prejudiciat statul?!" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79016_a_80341]
-
are o puritate a dăruirii căruia ar fi greu să-i găsești un echivalent într-o altă declarație de dragoste: „Eu am 18 ani. N-am cunoscut nici o femeie. Plăcerile dragostei nu m-au încercat decât în vis când forme nelămurite și dragi îmi chinuiau trupul și mintea. (...) Eu, Leonid Dimov, cu întreaga sarcină a sufletului meu făurit din pulberea zeilor morți, și închis într-un trup atât de sărman că de abia putea să-l ducă, și condus de o
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
suntem unici, că suntem blînzi, că iubim codrul care ne este frate, că suntem ospitalieri, că ne pălește aleanul mai ceva ca o ghiogă păgînă, că avem doruri intraductibile și că un sentiment continuu de jale adîncă și de visare nelămurită ne găurește sufletul și ne taie răsuflarea. Și tot în această transă a înțelegerii nemărginite și a iubirii de sine am avut revelația că vecinii sunt răi, că trecătorii sînt suspecți, că străinii stau la pîndă, ca niște făpturi satanice
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
Cu: Imogen Poots, Aaron Johnson, Matthew Beard. Genul filmului: Dramă, Thriller. Durată: 97 minute. Produs de: Ruby Films. Distribuitorul internat ional: BIM Distribuzione. Holden Caulfield, personajul cel mai cunoscut poate al lui J.D. Salinger, devenea simbolul unei adolescente rătăcitoare, friabile, nelămurite, căreia i se făcea purtător de cuvânt. El își dorea să fie The Catcher în the Rye, protectorul adolescenților rătăciți și rătăcitori în vastul labirint incomprehensibil al lumii. Că și o parte dintre eroii lui J.D. Salinger, adolescenții din filmul
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
Andreea Deciu O veche problemă a teoriei literare, însă una încă nelămurită satisfăcător, este cea a interpretării. Există o unică interpretare corectă a unui text literar, sau dimpotrivă, o serie aproape nelimitată de posibile scenarii de lectură, toate pornind de la același text și ducînd la rezultate spectaculos diferite? Practica interpretativă curentă, nutrită
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
Lui, timpul se arată o simplă prejudecată,/ călătoriile mele sunt drumuri spre Emaus, cînd, fără să-mi dau seama,/ mă simt însoțit,/ Însoțește-mă, Doamne, în singurătățile mele,/ cînd lumina din lăuntrul meu e amenințată/ Intră în viețile noastre ceva nelămurit,/ ne atinge, parcă în treacăt,/ în trupurile noastre vine atunci o nepămînteană Înserare,/ parcă am pleca,/ dar ne însoțește o nehotărîre,/ nu putem tulbura ordinea în care vom fi înscriși,/ lîngă noi, după stările astea/ se aude, așa, un fel
Poeme din turnir by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/2377_a_3702]
-
unui scriitor fără subiecte și un intelectual însingurat. Ultima narațiune, Linii și cercuri, este povestea unei foste arhitecte, Irina: exilată în Italia, ea spune unui scriitor povestea ei din comunism, una despre prietenie și singurătate, ajungând până la Revoluția trăită la fel de nelămurit ca triunghiul prieteniei cu Doru și Iulian. Cele patru proze sunt variațiuni pe tema singurătății. Radu Mareș înțelege prin „sindromul Robinson” felul în care este posibilă „apărarea singurătății”: „un impuls straniu, care-l face pe omul de azi să-și
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
adepții fiecărei discipline caută să pledeze pentru superioritatea propriei opțiuni. Drama ambelor tabere este că fiecare aduce argumente raționale pentru a justifica o preferință irațională. Căci nimeni nu alege să studieze psihologia sau logica din motive raționale, ci atras de nelămurite motive interioare. E ca și cum o afinitate obscură, trezindu-ți interesul pentru una din discipline, te face s-o percepi ca fiin-du-ți mai potrivită decît cealaltă, atîta doar că, atunci cînd ți se cere să explici de ce ai ales-o, invoci
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
nu mai puțin. Omoară-mă! pune alături un el și-o ea. Mai exact, scrisul lui și scrisul ei. Băiatul, Vali, e un tânăr întru totul banal, înconjurat de câțiva prieteni la fel de banali. Fata, Ramona, tocmai a comis o crimă nelămurită despre care, sufocată de groază, abia poate vorbi la început. Romanul are trei secțiuni, punctate de treceri de nivel corect adaptate legităților succesiunii. În cea dintâi, Vali e, ca și-n viață, un narator oarecare. Întors de la o petrecere din
Ce urmează? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6478_a_7803]
-
ba chiar mai complicate decât ea”. „Desenul și pictura însemnau dominația asupra unei a doua lumi”. Fără a fi fost înconjurat de prea multe persoane religioase, dar visându-l, în copilărie, pe Dumnezeu prin „imaginea unei femei venerabile, cu chip nelămurit, nespus de bătrână, înfășurată în văluri albe” - o Doamnă Dumnezeu, Mumă esențială - Orhan Pamuk își trăiește totuși existența de „musulman cultural”, asimilând (și citând în carte) marii filozofi medievali, enciclopediile, istoriile Imperiului. Înțelegere ferită de stindardul politic: „Mă tem ca
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
muncă în exteriorul țării. În aceste condiții, după o așteptare exasperată pe seama istoricilor propriu-ziși, o parte a experților în studii umaniste (de la literați la sociologi, antropologi, experți în presă și filosofi) au decis să abordeze ei înșiși chestiunile controversate sau nelămurite încă. Așa se face că astăzi știm mai bine care a fost raportul dintre stat și națiune grație sociologului Marius Lazăr, că avem o cunoaștere a Gulagului românesc datorită eseistei literare Ruxandra Cesereanu, că înțelegem mai bine figura lui Nae
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
cu sovieticii, legăturile din ultimii ani cu grupul de la „Cruciada românismului”, intermediate de Alexandru Talex, astfel de aspecte sunt examinate de Iorgulescu cu infinită răbdare și scrupulozitate. Și cu benefice efecte. Aș spune că în urma demersului său rămân puține aspecte nelămurite în legătură cu Istrati. Este polemic cu exegezele dictate de interese politice (Al. Oprea) sau cu acelea numai sentimentale, romanțate, aducându-ne înaintea ochilor un Panait Istrati veridic, proiectat cu acea „obiectivitate pasionată” de care vorbea Eugen Simion în prefață.
Ultimul Mircea Iorgulescu (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5135_a_6460]
-
izbutesc să se trezească pentru a începe o beție. Cît de liniștit și de echilibrat trebuie să fii pentru a-ți degusta, ab initio, neliniștea și dezechilibrul! * Scrii pentru că nu poți accepta tăcerea, echivocul pe care-l reprezintă intențiile ei nelămurite. Dar constați că ai opus echivocului un alt echivoc. Cine n-are geniu, are datoria de-a avea talent. Cine n-are talent, are datoria de-a avea o aptitudine. Cine n-are nici o aptitudine, poate avea prestanța inocentă a
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
special, abstract, a cărui definițe încă nu o cunoșteam; deși urma probabil s-o aflu în curând. Întrebările, una după alta, păreau fără nici un rost aparent. Ce era clar, era modul lor insistent de a fi puse ascunzând desigur ceva, nelămurit, însă precis, scopul adică, din mintea celuilalt... Astfel încât mă simțeam mereu întrecut în posibilitățle de a răspunde exact și la obiect, neexistând limpede nici unul, de fapt. Dar mai ales schimbarea direcței de atac mă zăpăcea. Întrebarea esențală fiind învelită în
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
regăsesc după o despărțire îndelungată, interval în care Ioana a fost iubita unui prieten al lui Sandu. Amândoi au ceva de recuperat, amândoi au ceva de reparat, nici unul nu pare să aibă un ascendent asupra celuilalt. Dar amândoi sunt la fel de nelămuriți asupra viitorului lor împreună: ,Doi oameni care nu pot trăi unul fără celălalt și totuși se chinuiesc". În Jocurile Daniei, iubita pare să scape mereu înțelegerii celui care o studiază. Capriciile nu dovedesc devotament și din acest motiv Dania, evreică
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
Rodica Zafiu Cuvintele curente ascund uneori povești nelămurite, mici mistere etimologice. Cele mai multe dintre dicționarele noastre oferă o explicație destul de discutabilă a originii termenului pisică. Acesta ar fi - după DEX, ca și după Noul dicționar universal (2006) și Dicționarul explicativ ilustrat (2007) - un derivat de la interjecția cu care este
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
un efect de fictivă înnobilare, de romanțare subtilă a poveștii subliniind tăcerile lungi pentru că atât Luca cât și Veli sunt laconici, confruntarea dintre ei atât cât este se face fără vorbe multe. Ambii par să trăiască sub semnul impulsului, dorințe nelămurite fac loc apropierii sau îndepărtării, legăturile sunt invizibile, și regizorul preferă lacuna în locul oricărei explicații. Nu știm ce resort o determină pe Veli să se prostitueze pentru iubitul ei aflat la strâmtoare. În mod fericit, regizorul nu dramatizează momentul, nu
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
final, îi spunea că totul e firesc. Când bunica a încercat să-i vorbească mamei, șocul a fost atât de mare, încât femeia n-a putut să creadă. Tatăl n-a recunoscut niciodată. Și poate că lucrurile ar fi rămas nelămurite dacă psihologul de la grădiniță n-ar fi încercat să-i vorbească fetiței, rugând-o să-i exemplifice pe o păpușă ce s-a întâmplat. Când copila i-a arătat cu amănunte, psihologul a sunat urgent la Telefonul Copilului. Chiar în
Părinții monstru și teroarea de acasă. "Sărută-mă cum mă sărută tata" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80254_a_81579]
-
anticipat. Tocmai aici e ironia: ei se luptă, după ani de "nivelare", să formeze noi "frății", să-și exprime alte identități de grup, fără să ia seama la slăbiciunile care, involuntar, peste "caste" și "clase", îi aseamănă, la aceeași frică nelămurită care i-a unit și înainte, și-i ține legați și acum. Citita profesoară de engleză și femeia ușoară, aruncate de Revoluție în aceeași imundă celulă, "marginalii" și protectorii lor de la "Mayrose", "vardiștii" și victimele sînt variante echivalente ale aceluiași
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
acestei mișcări odată cu lichidarea primului teatru românesc de avangardă. Inițial, ar fi fost numai explozia de entuziasm, de tinerețe și de scandal, epuizată în polemici fraticide și pe urmă moarte în totală ignorare. Nereușita îi era constitutivă și în strategii nelămurite, de o tulbureală hilară pentru Sebastian." Cele mai întinse și mai riguroase discuții - subliniază Constantin Trandafir, - Mihail Sebastian le acordă romanului, în conexiune cu opiniile formulate, în perioada interbelică, de către cei mai autorizați romancieri și critici literari. în esență, pleda
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
datele elementare ale unui război al sfîrșitului lumilor, așa cum va fi fost, cum este și va fi. În centrul ei stă Omul, nu unul anumit, ci unul venit din noaptea timpurilor, un Everyman, născut din propriile slăbiciuni și propriile dorințe nelămurite, așa cum plin de sensibilitate și înțelepciune și îngrijorare o spune mitul povestit de bătrînul-vraci al tribului. Omul dobîndește de la fiecare animal în parte cîte un dar pentru a-i alina tristețea, sporindu-i puterea și făcîndu-l înspăimîntător. Bufnița sesizează această
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
cea care se dispensează de cuvinte pentru a apela la imagini sensibile, e oferită de chipul tînărului Labă de Jaguar, actorul Rudy Youngblood, una din descoperirile lui Mel Gibson. Chipul său reușește să imprime o inocență intraductibilă, amestecul de sentimente nelămurite, teama, curiozitatea, o viziune fulgurantă a ceea ce suntem. Regizorul nu l-a transformat într-un războinic, ci într-un supraviețuitor. În definitiv, povestea lui este și povestea umanității căreia i se oferă o nouă șansă, șansa unui alt început. Dar
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
Constantin Țoiu II, ianuarie 1957. Sunt unii oameni slabi, fără de voință, a căror inteligență, contrazisă de absurditățile inteligenței, se refugiază într-o lume ideală, abstractă. Oamenii aceștia nu mai trăiesc, propriu-zis; dezamăgiți, mistuiți de un dor nelămurit, visând armonia unor ceruri de cleștar, ei se învârt în jurul unei singure idei cu impasibilitatea unui astru mort. * Plin de planuri, mă simțeam greu, apăsat, tras încoace și-ncolo de ispite, prea plin sau prea gol, fierbând, trepidând, abia așteptând
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
scena publică și ceea ce ei, pornind de la premise cunoscute, așteptau să se întâmple. Au început să fie bănuitori, să creadă că din adâncuri acționează (conspiră) forțe malefice, care abat evenimentele de la cursul lor normal, le deturnează în vederea atingerii unor scopuri nelămurite. Pe acest fond de incertitudine și suspiciuni au apărut analiștii, scormonitorii dedesbuturilor, despicătorii firului de păr în patru, alcătuitorii ingenioși de scenarii. Construiau cu frenezie ipoteze de interpretare a evenimentelor de pe planetă și de la noi, veneau cu explicații, luând în
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]