620 matches
-
nimic, decât de bine". Anti-crematiștii din presa bisericească, mai ales, plecând de la premisa greșită că focul, după cum citim în multe locuri din Scriptură, a fost întrebuințat și ca pedeapsă pentru nelegiuiri, au ajuns la concluzia falsă că numai necurații și nelegiuiții pot fi incinerați. Aceasta este pur și simplu o profanare a chiar sfinților noștri martiri și a memoriei lor, care pe timpul persecuției lui Nero (54-68 p. Chr.) au fost puși pe rug pentru convingerile lor religioase, care nu erau și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un dezastru demografic: uriașii zămisliți din tați cerești și mame pământence au un apetit grozav, înfulecă toate roadele și, în ultimă instanță, ajung chiar să se devoreze între ei. Dumnezeu intervine prin arhanghelii săi fideli și pregătește pedepsirea exemplară a nelegiuiților. Iată porunca Stăpânului către Mihail: „Du vestea vindecării pământului: rana lui se va tămădui. Nu vor muri toți oamenii din pricina tainei pe care Veghetorii șegregoroi, cum sunt numiți îngerii căzuți în versiunea greacă - n.n.ț le-au dezvăluit-o” (X
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
profundă. În viziunea lui Enoh este intercalată, așa cum pomeneam adineaori, o altă viziune, independentă la origine: cea a lui Noe (cap. LX și urm.). Astfel se punctează încă o dată ideea identității între Judecata de Apoi și potopul suferit de pământenii nelegiuiți. Înainte de începerea ploilor, Noe primește o revelație din partea lui Enoh. Acesta îl liniștește, spunându-i că va fi cruțat de moarte și-i lămurește apoi cauzele hotărârii luate de către Dumnezeu: „Stârpirea lor șa oamenilorț este necesară, întrucât au cunoscut toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Apoi: în pământul „gustos” al Palestinei se ridică un tron, pe care șade Păstorul oilor. I se aduc toate cărțile/cronicile pecetluite cu faptele creaturilor lumii. Păstorul sau Stăpânul oilor este slujit de cei șapte arhangheli. Are loc judecata. Nelegiuiții, începând cu primul „astru” căzut, își primesc pedeapsa. Poporul lui Israel biruie postum toate națiile: „Toate animalele pământului și toate păsările cerului căzură și se închinară înaintea oilor, invocându-le și ascultând de cuvântul lor” (XC, 30). Dar judecata nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
104. E vorba despre succesiunea domniilor în Imperiul Roman, în general, și peste Israel, în special. Leul din final îl prevestește pe Mesia, care va fi trimis de Cel Preaînalt la sfârșitul lumii, ca să-i „judece”/discearnă pe drepți de nelegiuiți. A treia viziune are loc la o săptămână după a doua. Acum, îngerul nu-i dă voie să mănânce nici măcar flori; profetul trebuie să se mulțumească doar cu ierburi. și visează o ființă cu chip de om ieșind din sânul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
împărăție, popor contra popor. La apariția Fiului lui Dumnezeu (numit chiar așa în text), vrăjmașii vor încheia un armistițiu de circumstanță și se vor uni împotriva intrusului. Dar El se va refugia pe muntele Sion, de unde-i va pedepsi pe nelegiuiți. Cât despre mulțimea pașnică, ea este alcătuită din cele zece triburi duse în captivitate de către Salmanasar, regele Asiriei. Aceste triburi sunt singurele care au trăit în puritate până la sfârșitul lumii. Baruh grec sau 3Baruh Baruh este, așa cum știm din Vechiul Testament
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
malul fluviului Gel, unde Baruh plânge soarta Ierusalimului căzut în mâinile lui Nabucodonosor. Nedumerirea vizionarului este următoarea: de ce Dumnezeu n-a pedepsit altfel, prin intervenție directă, poporul lui Israel, și s-a folosit de un intermediar, Nabucodonosor, la fel de păcătos și nelegiuit, ba poate chiar mai păcătos și mai nelegiuit decât israeliții? „Pentru ce, Doamne, nu ne-ai trimis o altă pedeapsă (allai paideiai), ci ne-ai dat pe mâna unor neamuri deopotrivă, care să-și bată joc de noi zicând: «Unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
căzut în mâinile lui Nabucodonosor. Nedumerirea vizionarului este următoarea: de ce Dumnezeu n-a pedepsit altfel, prin intervenție directă, poporul lui Israel, și s-a folosit de un intermediar, Nabucodonosor, la fel de păcătos și nelegiuit, ba poate chiar mai păcătos și mai nelegiuit decât israeliții? „Pentru ce, Doamne, nu ne-ai trimis o altă pedeapsă (allai paideiai), ci ne-ai dat pe mâna unor neamuri deopotrivă, care să-și bată joc de noi zicând: «Unde este Dumnezeul lor?»” Poporului ales i se cuvine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
oameni nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici drepți, nici strâmbi). Coșurile lor sunt pe jumătate goale; contează însă jumătatea plină. Îngerii din „al treilea val” au chipurile posomorâte. Vor să-și dea pe loc „demisia”, întrucât nu mai suportă compania unor nelegiuiți. Cererea le va fi însă respinsă de către Dumnezeu Însuși puțin mai târziu. Așadar Mihail reintră în cerul al cincilea, ducând imensa cupă doar pe jumătate plină. Din tainicul dialog care se desfășoară dincolo de poartă, zăvorâtă la loc, nu se aude
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scrieri eseniene). Istoria duce cu ea aluviunile acestei răutăți. Ea va fi mântuită, curățită la sfârșitul veacurilor, care, pentru autorii textelor noastre, face semn de după linia orizontului. Omenirea se află pe ultima sută de metri. Ora scadenței vine implacabilă pentru nelegiuiți. Deși radicală, noua creație preia ceva din creația veche. Mai mult, noua creație nu se justifică decât prin existența câtorva „aleși”, „puri” și „sfinți”. Valorizarea dihotomică a vârstelor implică două atitudini opuse, dar simultane: pe de o parte, pesimism în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
noastre, Iahve este văzut ca unic Dumnezeu creator. Schisma unor creaturi orgolioase provoacă și mențin răul. * Apăsați de istorie, apocalipticii tânjesc să evadeze din ea. Încă o dată, asistăm la un soi de revoluție antiprofetică. Istoria lăsată de Iahve pe mâinile nelegiuiților a devenit receptaculul murdar al „antiepifaniilor”. Devalorizarea istoriei are ca efect compensatoriu o evaluare excesivă a supraistoriei. Din această perspectivă (supraistoria: panaceu iluzoriu!), suferințele prezentului parcă nici n-ar exista. Simplitatea soluției dă seama indirect de situația disperată, la limită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Conl. 8,21): Seth s-a născut, după moartea lui Abel, „pentru a moșteni dreptatea și cuvioșia fratelui său”. Încă de la începuturile istoriei omenești, există două seminții, opuse radical: a lui Seth, seminția celor drepți, și a lui Cain, seminția nelegiuiților. Aceste două seminții ar fi rămas despărțite foarte multă vreme: „Neamurile coborâte din Seth cel drept nu au primit legături decât cu cei din neamul și din sângele lor și au rămas mult timp credincioși sfințeniei părinților lor și strămoșului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
24). În sfârșit, tot „tradițiile din vechime” ne informează că acea curiosarum rerum notitia („știința lucrurilor ciudate”) n-a pierit odată cu potopul, ci a fost salvată in extremis de către Ham, unul dintre fiii lui Noe. Ham fusese inițiat în „artele nelegiuite și profane”. „știind că nu va putea să aducă pe arcă, unde trebuia să urce împreună cu tatăl său, care era unul dintre drepți, și cu frații săi cei plini de virtute, o carte care păstra amintirea lor, el a săpat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a UNIVERSULUI, unde Sori te vor proteja pentru o EVADARE ASTRALĂ desprinsă din DUREREA EXTAZULUI RĂUTĂCIUNILE TIMPULUI Nu am desfăcut lumina să văd unde îmi este destinul. Știam despre întuneric că e un Hazard în care zac cei muritori și nelegiuiți ai infernului. Dar astăzi m-am decis pe ce fior de gând să-mi odihnesc tâmpla însetată de noapte. La capătul de Cer, această lumină ce e legată de spărturile UNIVERSULUI mă așteaptă să pot viețui, așa cum și ziua viețuiește
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de odoare creștinești!.. Mai bine le-ai înturna bisericilor jefuite! Spânzurați-l la vederea pârcălabului din cetate! Nu, Luminăția Ta! Au nu cunoști că solului nu i se ia capul!? Mult gloriosul și puternicul Sobieski nu va săvârși o așa nelegiuită faptă! Bine, generale Iablonovski! Mulțumesc! Respectăm cutuma! Dar tu, moșnege, du vorbă fratelui tău pârcălabu că va sfârși cu capul în ștreangul spânzurătorii! Rugăm pe Măria Ta să nu poarte grijă capetelor noastre... Și de-o fi să atârnăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
transportăm și moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, cu nădejdea că asemenea fapte te vor îmbucura și ne vei ocroti pre noi de necazuri și urgii, ci nu pre pravoslavnicii moldoveni aflați în slujba păgânilor. Dar faptele, poate și nelegiuite, le-am săvârșit în numele bisericii noastre catolice, care-i mai aproape de Isus Mântuitorul decât cea răsăriteană... încerca să motiveze slăvitul rege, măcar pentru sine, jafurile făptuite la comanda sa din tezaurul spiritual al moldovenilor. Și pentru prima dată a admis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de la centură câteva obiecte din dotare. Pentru început a scos la vedere doar nagaica amenințătoare... Îngroziți, oamenii aceștia cu nume românești, au început să se disculpe: Nu, pane! Noi sîntem din moși-strămoși arineni get-beget! Nici n-am auzit de acei nelegiuiți, mânjiți cu sânge, de la Frătăuți!.. Așa-i?? Da, panule! a intervenit unul ceva mai curajos, pe numele său Toader Guraliuc. Ei sînt cu toții oameni de-ai noștri, nași liude, panule! Așa-i, așa-i! au confirmat și ceilalți -ciuci. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
huzurești pe munca ta, trândavule! Și și-a scos la vedere scurtătura de alun reavăn, așa mai grosuță, numai bună de măsurat spinarea în lung și-n lat a derbedeului. A avut grijă să blocheze intrarea încăperii pentru ca nu cumva nelegiuitul să-i scape printre degete. Numai două sănătoase a apucat să-i aplice, că nemernicul a scăpat pe fereastră, pe care furiosul tată n-o luase în calcul pentru a o asigura corespunzător. Așa răcorit numai pe jumătate, tata Silvestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
familie, nu ca la moartea tatălui când a fost răpus de bâtele unor oameni călări care au apărut ca din senin pe plantația de la Golf ca să facă rânduială printre cei care au început să cârâie, ziceau. Șapte vieți au curmat nelegiuiții atunci, printre care și pe cea a tatălui acestei numeroase familii, care l-a bocit și l-a jeluit îndelung. În schimb, la moartea fetiței, nimeni nu a schițat nici măcar un gest de regret, fie el și cât un bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
păsări ale întunericului. Le urmări mental zborul, trimițându-le spre ținuturi pustiite pentru a se pierde în neant. Nu voia cu nici un chip ca acestea să-și facă cuib în șatra sa. Se simțea ca un copac doborât de furtuni nelegiuite și neașteptate. Nu bănuise niciodată că se pot aduna atâtea neliniști și tristeți în ființa sa. Câte lacrimi au vărsat țiganii în lungul drum prin hățișurile lumii, nimeni nu știe. Cuvintele bunicului său, rostite înainte de a se muta pe alt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de plâns. În primul rând, pentru că este angajatul unei instituții prin definiție absurde: îNCHISOAREA. Societatea încă nu a găsit o formă de a răspunde la violență decât printr-o altă formă de violență. Cu ce este mai bună societatea decât nelegiuitul, când amândoi folosesc violența împotriva celuilalt? Și asta nu-i totul... Fără să aibă din punct de vedere social vreo vină, temnicerul împarte închisoarea și privațiunea de libertate cu pușcăriașul, nebeneficiind însă de avantajele statutului privilegiat ale acestuia. în plus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește în barba mea, sunt eu însumi!". Cu poftă nelegiuită se împreuna cu oile ciobanilor. Urând lupii care atacau stânele, îi prindea cu mâna goală, le lega strâns botul, o falcă de alta cu nojițe, le prindea apoi pe bot inima mustindă și sângerândă a unei oi masacrate și le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Bibliei, iar modestul ei alcătuitor - Nilus - va apărea În postură de comentator și redactor, un fel de exeget. Singura deosebire consta În faptul că textul Conspirației, În pofida obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să‑i cercetăm originile, aruncând o privire fugitivă asupra celor care au creat‑o, care și‑au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai limpezi, această culegere ar putea avea subtitlul Divanul occidentalo‑răsăritean, În varii contexte ironice și parodice. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvânt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrâu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvântul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
parodice. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvânt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrâu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvântul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acei eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]