1,077 matches
-
-l privește, a răspuns cu da în august 1944, și gîndim că a fost un lucru care l-a onorat. Generalul de Gaulle a răspuns da pentru Brasillach, puțin mai tîrziu, poate dintr-o eroare (fotografia unui grup în uniforme nemțești), și a făcut-o spre onoarea amîndurora. Juriile populare au fost îngăduitoare cu cei care au urmat, aceștia fiind repede eliberați și grațiați, lucru care nu e rușinos pentru nimeni. Fără îndoială (și pentru mine, chiar fără nici una), acești autori
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
că, „dacă tot faci un lucru, atunci trebuie să îl faci bine, și, dacă tot îl faci bine, atunci merită să-l faci foarte bine!”. Specific afacerilor din distibuție, se pune un accent deosebit pe respectarea cuvântului dat, conform principiului nemțesc „ein Mann, ein Wort” - „un om, un cuvânt”. Este greu de înțeles faptul că te poți răzgândi, odată ce ai făcut un angajament. Abordarea este valabilă nu numai în relațiile comerciale, ci și în modul în care se construiesc relațiile interumane
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
considera ca un isvor de cîștig sau de pierdere? Răspunsul nu poate fi - opina el - decît negativ, În ambele cazuri. Și iată pentru ce! America are lipsă de cetățeni, iar Românii nu se Încetățenesc. SÎnt În America colonii ungurești, polăcești, nemțești etc., dar o colonie românească, pe Întreg teritoriul Statelor Unite, nu este”. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici după 1918, astfel Încît, la un deceniu după Încheierea Marelui Război, se afirma că românii, o națiune latină pentru care contează
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
studiile sale, Verdery a afirmat că românii au avut o atitudine mai mult sau mai puțin pozitivă față de etnicii germani. Deși supărați pe faptul că erau suprasolicitați de aceștia ca angajați, mulți români și-au exprimat mulțumirea față de spiritul inventiv nemțesc. Mulți dintre deportați erau conștienți de soarta lor și și-au Împachetat haine groase și o cantitate semnificativă de mîncare. Interviu cu Sofia Magyari, p. 3. Interviu cu Maria Cocîrlă, p. 3. Vezi Katherine Jolluck, Exile and Identity: Polish Women
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unei civilizații central-europene generice, care să integreze Banatul chesaro-crăiesc. Scriitorul e înzestrat cu o privire categorială, fascinată de clase, de tipuri, stimulând încremenirea insului în tiparul cazului în speță. Cea mai mare parte dintre personaje provine din sfera ordinii sociale nemțești, adaptate la specificul locului, unde der Bauer (țăranul, adică) devine paorele („paorii și beamtării îi zdrumică pe maistorii de la oraș”). Deși uneori creaturile fictive au nume (ca doamna Elena Duran sau Uica Ghiță) sau porecle (Bunamică, Băiatul sau Dede), ele
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
, Ioan (4.VI.1904, București - 27.I.1985, București), teatrolog și memorialist. Este fiul Rachellei (n. Adania) și al lui Henry Massoff, mic industriaș. Învață mai întâi „carte nemțească” la un institut particular catolic și va urma și absolvi, la insistența tatălui său, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale, audiind în paralel cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. Atras de teatru încă de pe băncile
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
literare. După 1840 unele tendințe puriste din concepția sa lingvistică iau amploare, H.-R. devenind, de fapt, adversarul propriilor principii de la 1828 (Paralelism între limba română și italiană, 1840, Vocabular de vorbe streine în limba română, adică slavone, ungurești, turcești, nemțești, grecești etc., 1847). Limba română literară - considerată acum operă a specialiștilor sau a unui geniu reformator - urma să fie „purificată” de toate cuvintele neromanice, care ar fi trebuit înlocuite cu altele, de origine latină și mai ales italiană. Bună parte
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
despre un asemenea proiect. Azi e prea devreme. Noi trebuie în primul rând să ne consolidăm poziția de stat național unitar. Să ne unificăm instituțiile, legile și, mai ales, sufletele, ce timp de secole au suferit influențe turcești, grecești, ungurești, nemțești, rusești... să ne formăm cadre administrative, militare, intelectuale... Apoi se va putea vorbi. Ideea în ea [sine] nu e rea, dar va trebui să mai curgă apă pe Dâmbovița până să poată fi realizată“82. Deși nu considera realizabilă o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Începem de undeva. O jumătate de oră mai tîrziu, simt că mi se Învîrtește capul. Am văzut cărucioare care se fac scaune auto, landouri care se pliază pe sistem hidraulic, landouri retro cu roți de bicicletă, cărucioare cu saltele speciale, nemțești, și o ciudățenie de cărucior care Îți ferește copilul de poluare și „e ideal pentru shopping și băut cafea din mers“. (Ăsta ultimul Îmi place la nebunie.) Ne-am uitat la săculețe pentru picioare, copertine de ploaie și de soare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mare romanist, un remarcabil „românist”, RL, 1992, 6; Iordan Datcu, Un temeinic studiu despre Richard Kunisch, REF, 1992, 6; Grete Tartler, „Românii, popor de viitor”, RL, 1995, 41; Alexandru George, Între două popoare, LCF, 1996, 13; Daniel Cristea-Enache, O monografie „nemțească”, ALA, 2000, 589; Ștefan Aug. Doinaș, Laudatio cu prilejul conferirii titlului de membru de onoare al Academiei Române d-lui Klaus Heitmann, AC, 2000, 12. J.W., I.D.
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
austro-ungară și se sustrăsese mobilizării. Arestat în iulie 1918, reușește să evadeze și să ajungă la Iași, dar aici are surpriza să constate că este bănuit a fi spion, rămânerea lui în București sub ocupație străină și colaborările la gazetele nemțești făcându-l suspect. Experiența aceasta nefericită, încheiată în noiembrie, când revine în capitală, alcătuiește subiectul romanului Calvarul (1919). După război ține cronica teatrală la „Sburătorul” (1919), unde este numit și secretar de redacție, intrând în cercul lui E. Lovinescu, căruia
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
După o călătorie prin Timișoara, Pesta - unde merge la „comèdie”, adică la teatru -, Viena și Praga, ajunge, în fine, la Karlsbad. Se va întoarce în țară în 1797, dedându-se, iarăși, ocupației preferate, citirea de gazete, de astă dată și nemțești, precum și vânătorii, distracție învățată în Apus. În timpul războiului dintre ruși și turci (1806-1812) se refugiază la Brașov. Întocmite într-o limbă cu o anume savoare arhaică, scrisorile lui Ș. către negustorul sibian Hagi Pop, trimise din Karlsbad, sunt interesante și
STIRBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
care, pe acea homepage a lui l-a prezentat lumii întregi pe lansatorul torpilelor fotografiat împreună cu cercetătorul navei Gustloff, comenta acest detaliu al unei tragedii cu efect de liant național, indicând proveniența submarinului atât de precis, accentuând calitatea de "marfă nemțească veritabilă" și încumetându-se chiar să afirme: numai grație unui vas construit după un proiect german, sovieticii au înregistrat succesul din apropierea lui Stolpebank 6). Și eu? După slujba comemorativă am șters-o pe țărmul întunecat ca noaptea. Am rătăcit încolo
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
seamă pre doamnă-sa [Mariia a lui Grigore I Ghica] și-și bate joc de ia...”; [Grigore I Ghica] „s-au sculat [după bătălia de la Leva] cu doamnă-sa dămpreună de au fugit în Ardeal și au trecut în țara Nemțească, de șade acolo. Și s-au făcut papistaș...”; „Iar doamna lui [a lui Șerban Cantacuzino], Mariia, cu fiiu-său Iordache și cu patru cucoane, au rămas în urma lui Șerban vodă cu mare jale și cu multe lacrămi vărsate”; Cronica Bălenilor (cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cocoană, botezând-o părintele Vlădică Crimca, numind-o Elena”25. „Și de acolo [din Moldova - nota mea, D.H.M.] - notează Letopisețul Cantacuzinesc - s-au rădicat cu totul de au trecut în țara Leșască. Și de acolo s-au dus în țara Nemțească, la Beciul, priimindu-l împăratul Rodoful cu mare cinste, dându-i bani de cheltuială, ca să se poată odihni el și oamenii lui cu mare cinste și pace. Și acolo au lăcuit pân’ la moartea lui. Domnit-au Șărban-vodă ani 9, leat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aicea în țară], numai mâncările, băuturile, plimbările, și alte necurății, acelea le căuta bine”141): „Și de acolo [din Moldova - n.m.] s-au rădicat cu totul de au trecut prin țara Leșască. Și de acolo s-au dus în țara Nemțească, la Beciul, priimindu-l împăratul Rodoful cu mare cinste, dându-i bani de cheltuială, ca să se poată odihni el și oamenii lui cu mare cinste și pace. Și acolo au lăcuit pân’ la moartea lui...” 142. Nu știm cu câtă „cinste
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Gligorașco temându-se de turci să nu-l prinză pentru vina lui ce au făcut de au fugit cu oștile de la Leva, el s-au sculat cu doamnă-sa dănpreună de au fugit în Ardeal și au trecut în țara Nemțească, de șade acolo. Și s-au făcut papistaș. Și au domnit ani 4 ani fără două săptămâni”326), care a pus pe ea cu dezinvoltură „haine frâncești” -, dovedind un mental flexibil și deschis la noutate. Lipsa de rigiditate și adaptabilitatea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și jupânésele boiarilor ardeléni care la Tucheli craiul să închinase, s-au rădicat cu totul și au trecut în țara Românească, pentru că nu era a sta în Ardeal, de vreme ce oștile toate să trăgea a eși din Ardeal, neputând sta înaintea oștilor nemțești, carii din sus grele venea...” Uneori, gonite de partide potrivnice, de Voievozi ostili sau de tulburări - „răzmerițe” - iscate de războaie, pribegeau văduvele (foste neveste de boieri) însoțite de oameni ai casei și de slujitori, pe care, câteodată, nu uitau să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Octav Băncilă (1930) e o micromonografie în care autorul se dovedește a nu fi lipsit de pricepere atunci cînd se apropie de artele plastice. Ca traducător, îl atrage literatura rusă, S. recurgând însă, după cât se pare, la un text intermediar nemțesc. A transpus din scrierile lui Dostoievski, Lev Tolstoi, Cehov, Turgheniev, dar și din Șalom Alehem îndeosebi, apoi din H. Sienkiewicz, Musset și Byron (câte un poem), străduindu-se să respecte spiritul originalului. A mai tradus cărți de Herbert Eulenberg, D.
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
de promovare a artei românești. În timpul ocupației germane rămâne în București, ca reprezentant al Casei și Domeniilor Regale, fiind numit prefect al Poliției. În această postură, deosebit de riscantă moral, care îi și atrage o campanie de adversități (fiind etichetat „slugă nemțească” și colaboraționist), are cel puțin meritul de a fi vegheat valorile de artă, muzeele, Fundația Regală împotriva abuzurilor ocupanților. Mai târziu, în „Bilete de papagal”, un „medalion” al lui Tudor Arghezi nu poate să nu îi recunoască felul în care
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
Papahagi, „Poemele Nordului”, TR, 1985, 6; Constanța Buzea, „Poemele Nordului”, AFT, 1985, 3; Cristian Livescu, „Poemele Nordului”, ATN, 1985, 5; Cornel Moraru, „Poemele Nordului”, VTRA, 1985, 5; Gheorghe Perian, „Poemele Nordului”, ST, 1986, 2; Țeposu, Istoria, 53-54; Al. Cistelecan, Dezrădăcinarea nemțească, LCF, 1994, 16; Horea Poenar, „Elegiile din Regensburg”, ST, 1995, 1-2; George Vulturescu, La Nord de... Nord, VTRA, 1995, 3; Cornel Moraru, Alte poeme ale Nordului, VTRA, 1995, 3; Aurel Pantea, „Elegiile din Regensburg”, APF, 1995, 5-7; Ion Mureșan, O
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
génies du terreur au Moyen Âge, Paris, 1995, 149; Felix Karlinger, Lucian Blaga, „Antologie de poezie populară”, „Österreichische Zeitschrift für Volkskunde”, 1996, 4; Iordan Datcu, Împlinirea unui proiect al lui Blaga, RL, 1996, 29; Ion Șeuleanu, Poezia noastră în straie nemțești, ST, 1998, 9; Datcu, Dicț. etnolog., II, 245-247; Nicolae Constantinescu, Un alt „Meșterul Manole”, ALA, 1999, 458; Ion Șeuleanu, „Meșterul Manole”, ST, 2000, 1; Iordan Datcu, Istoria unui lexicon, RL, 2002, 6; Viorica Nișcov, Când vârcolacii mâncau luna, iar Apa
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
Da. Ca vecin, întrebai „Ce e asta?”, iar ei îți arătau cum se folosește și ce poți să faci cu ea. Îți arătau, normal, că erau și ei mândri de ce aveau în casă (M.N. - bărbat, 31 de ani). În afară de revistele nemțești (Nekerman era la mare preț) și accesul la bunurile din casele nemților, comunicarea directă cu nemții care se întorceau în vizită era, de asemenea, o sursă eficientă de informații despre ceea ce există în afara României. Când am întrebat o femeie cum
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de asemenea, o sursă eficientă de informații despre ceea ce există în afara României. Când am întrebat o femeie cum se face că știa despre cuptoare cu microunde (obiecte, practic, inexistente în România înainte de 1989), a spus că „știam de la cunoștințele mele nemțești. Ăsta era singurul mod prin care mai puteam comunica și noi cu străinătatea, cu Europa” (F.N. - femeie, 31 de ani). 4. Cultura socialistă a penuriei: gestionarea bunurilor de consum în gospodărie În această ultimă secțiune vom descrie cum foloseau oamenii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fabrici sau CAP (de exemplu, lenjerie intimă sau flori). Cel mai adesea, turiștii aduceau din Ungaria mâncare, dar și haine și cosmetice pentru membrii familiei. În timp ce comerțul în Ungaria era folositor pentru procurarea unor bunuri ce lipseau în România, populația nemțească din Sântana și mai ales aceia dintre ei care au emigrat în Germania - era de mare ajutor pentru locuitorii ce își căutau produse electronice pentru gospodărie (televizoare color, casetofoane, aprate video, frigidere, mașini de spălat etc.). Nemții care rămăseseră în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]