612 matches
-
întrucât erau prea slăbiți pentru a putea munci. În jurul datei de 23 februarie 1950, Maximilan Sobolevschi și Adrian Prisăcaru au fost duși la Dumitrescu, în biroul căruia se mai aflau Țurcanu și inspectorul general din cadrul Ministerului de Interne, colonelul Iosif Nemeș; acesta din urmă le-a propus să efectueze activitate informativă la Brașov. După ce au acceptat, Țurcanu i-a spus în particular lui Sobolevschi că, dacă e nevoie, poate să acționeze ca la Pitești. Acesta este primul semn că administrația urmărea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care îi cuprindea, printre alții, pe Silvestru Nanu, Sandu Mihai, Cornel Popovici, Sorin Pintilie, Ioan Cerbu, Ion Voin, Gheorghe Popescu și Petre Sârbu. Începutul lunii mai a adus o nouă inspecție din cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor. Colonelul Marin Constantinescu, inspectorul Nemeș și directorul Dumitrescu au discutat cu mai mulți deținuți interesându-se de atitudinea lor politică, iar în septembrie 1950 este menționată o altă vizită a colonelului Constantinescu. Penitenciarul Pitești a rămas fără majoritatea deținuților în urma transferurilor din mai-iunie 1950. Există
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
totodată cei care se țineau în umbră și doar rareori își făceau simțită prezența, categorie din care face parte mai ales ministrul Marin Jianu), cei care au monitorizat acțiunea (coloneii din Serviciul Operativ al Securității, care doar vizitau închisoarea: Iosif Nemeș și Tudor Sepeanu, care l-a înlocuit pe primul în mai-iunie 1950) și oamenii de teren (cei din fruntea Biroului Inspecții din închisoare, care aveau însă ordine să fie cât mai discreți: Ion Marina și, de la sfârșitul lui mai 1950
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
obligați să denunțe orice favoare din partea administrației, gardienii au fost și ei prinși într-un cerc vicios și au participat la bătăi în mai multe rânduri. Un alt detaliu extrem de important, deși nu în totalitate sigur, este ordinul dat de Nemeș lui Țurcanu referitor la uciderea lui Alexandru Bogdanovici, în privința căruia a afirmat că trebuie 'făcut îngeraș', însă motivele nu sunt prea clare, singura acuză fiind că ar fi participat la pogromul de la Iași din 1941. În mod evident, din mulțimea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pentru anchetarea celor care opuneau rezistență comunismului. Încă de la sfârșitul lunii februarie 1950, adică la nici trei luni după începerea torturilor, decizia inițierii acțiunii la Brașov fusese luată de Securitate. Maximilan Sobolevschi și Adrian Prisăcaru au fost convinși de inspectorul Nemeș să lucreze în folosul său, iar indicațiile finale le-au primit de la Țurcanu, care, în particular, i-a spus lui Sobolevschi că, dacă e nevoie, poate aplica și bătaia. Pe 24 martie 1950, cei doi au fost duși cu mașina
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
primit de la Țurcanu, care, în particular, i-a spus lui Sobolevschi că, dacă e nevoie, poate aplica și bătaia. Pe 24 martie 1950, cei doi au fost duși cu mașina la Securitatea Pitești, iar după alte patru zile, la Brașov. Nemeș i-ar fi spus lui Sobolevschi că vor beneficia de condiții mai bune, ademenindu-i cu pachete, țigări, plimbare, și i-a dat de înțeles că, dacă vor lucra bine, le va reduce pedeapsa sau chiar îi va elibera. Nemeș
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Nemeș i-ar fi spus lui Sobolevschi că vor beneficia de condiții mai bune, ademenindu-i cu pachete, țigări, plimbare, și i-a dat de înțeles că, dacă vor lucra bine, le va reduce pedeapsa sau chiar îi va elibera. Nemeș s-a ținut de promisiuni și, după doar două săptămâni de la sosirea celor doi în Brașov, i-a chemat în biroul directorului (care lipsea atunci din penitenciar, probabil nefiind implicat), unde le-a comunicat misiunea lor în închisoare: obținerea de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și Prisăcaru au fost mutați în camera 5, dar Octavian Corneliu era la infirmerie, așa încât cei doi au fost nevoiți să se descurce pe cont propriu, Prisăcaru cerându-i gardianului să fie mutat și el la infirmerie. Peste o săptămână, Nemeș a efectuat o nouă vizită, dar a evitat contactul direct cu cei doi: Sobolevschi a relatat în scris toate informațiile pe care le obținuse în cabinetul medical, iar Prisăcaru a făcut același lucru în sala de ședințe a gardienilor. Scopul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
scris toate informațiile pe care le obținuse în cabinetul medical, iar Prisăcaru a făcut același lucru în sala de ședințe a gardienilor. Scopul acestei proceduri este incert, cu atât mai mult cu cât Sobolevschi și Prisăcaru au fost chemați la Nemeș pentru a discuta asupra declarațiilor. Întrucât ceilalți deținuți s-au sesizat de atitudinea celor doi și îi evitau, au primit ordin să stea și să observe starea de spirit din penitenciar. Realizând eșecul total al acțiunii, Nemeș i-a lăsat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost chemați la Nemeș pentru a discuta asupra declarațiilor. Întrucât ceilalți deținuți s-au sesizat de atitudinea celor doi și îi evitau, au primit ordin să stea și să observe starea de spirit din penitenciar. Realizând eșecul total al acțiunii, Nemeș i-a lăsat pe cei doi în camera 5 până la 15 august 1950, când urmau să fie selectați într-un lot pentru Canal. În după-amiaza aceleiași zile au fost chemați încă o dată de către Iosif Nemeș, care i-a prezentat directorului
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Realizând eșecul total al acțiunii, Nemeș i-a lăsat pe cei doi în camera 5 până la 15 august 1950, când urmau să fie selectați într-un lot pentru Canal. În după-amiaza aceleiași zile au fost chemați încă o dată de către Iosif Nemeș, care i-a prezentat directorului penitenciarului, Mihai Bertea (cu care, probabil, vorbise între timp), și le-a indicat să îi predea informațiile culese. Sesizând că planurile s-au schimbat și că administrația închisorii este coimplicată, a doua zi cei doi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acesta a raportat totul directorului, care a încercat să liniștească lucrurile, spunând că nu dorește să mai audă de reeducați și nereeducați, întrucât Târgu Ocna e sanatoriu și nu se face politică. Discursul său va fi raportat de Pătrășcanu inspectorului Nemeș pe 26 iulie 1950, cu scopul de a-l înlătura pe Danieliuc, pe care îl simțea împotriva acțiunii. Deși Eugen Munteanu îi spusese lui Pătrășcanu că s-a înțeles cu directorul să înființeze regimul de izolare, pe 5 iulie acesta
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ai acțiunii violente: Pătrășcanu, Badale, Formagiu, Gavrilă Pop, Străchinaru, Ion Maniu, Iorga Pimen, Vasile Brânduș, Iftode, Andreev, dar și câțiva bolnavi. Mutările s-au realizat, se pare, cu ajutorul lui Ion Ghițulescu-trecut și el pe la Pitești-, care era medic deținut. Iosif Nemeș și-a făcut simțită prezența și la Târgu Ocna, pe care a inspectat-o pe 26 iulie 1950. Au stat de vorbă cu el Pătrășcanu și Eugen Munteanu, primul denunțându-l pe Danieliuc că nu e de acord cu acțiunea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și Eugen Munteanu, primul denunțându-l pe Danieliuc că nu e de acord cu acțiunea lor și, se pare, și pe Șleam. Efectul a fost imediat, Danieliuc fiind înlocuit la scurtă vreme. Munteanu pretinde că a discutat despre izolare cu Nemeș, care ar fi acceptat-o, în timp ce Pătrășcanu a aflat că va veni cineva de la București care să îi spună cum să se poarte în Târgu Ocna. Într-adevăr, în primele zile ale lui august, colonelul Sepeanu i-a chemat la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pus Securitatea pe drumuri. El a adăugat că inițiatorul acțiunii a greșit față de regim și că va suporta consecințele. Totuși, Munteanu, Pătrășcanu și ceilalți din 'comitet' au continuat să se amăgească, discutând între ei că Livezeanu o va încurca atunci când Nemeș va afla de la ei ce a zis. Gradul de pervertire pe care îl atinseseră este vizibil în replica lui Vasile Badale, care afirma privitor la menționarea informațiilor false: 'ce vreisă-ți spună bravo? Dacă ar face așa, te-ai culca pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Livezeanu, care era șeful Securității din localitate, se explică prin aceea că nu era la curent cu ce se întâmpla în sanatoriu și, probabil, obținuse informațiile despre Pitești de la persoane aflate și ele în necunoștință de cauză. În plus, colonelul Nemeș fusese înlocuit de la conducerea Biroului de Inspecții, astfel că Pătrășcanu nu a mai avut ocazia să îl denunțe pe Livezeanu. Abia prin 10 octombrie 1950, când Șleam i-a reproșat lui Pătrășcanu că nu s-au ținut de cuvânt, acesta
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să plângă când se gândește ce a făcut la Pitești 1 și că autoritățile au considerat acțiunea lui drept o răzbunare pe legionarii care l-au trimis în închisoare. Sesizând pericolul ce plana asupra lui, Pătrășcanu a dat vina pe Nemeș, care îi citase argumente ideologice pentru a-l lămuri că metoda violentă este cea agreată de regimul comunist. El a mai avut contacte doar sporadice cu Șleam: în 15 noiembrie 1951, i-a spus că tot ceea ce a făcut la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Popa, Bogos, Livinschi și Pușcașu că metoda lor este cunoscută de organele de stat și că a fost interzisă la Pitești și, prin urmare, nu trebuie să continue nici la Gherla. Țurcanu a adăugat că, din discuțiile avute cu colonelul Nemeș, a aflat că se va folosi o altă metodă, excluzând bătăile, pe care le-o va comunica în curând. În septembrie 1951 Avădanei a oprit bătăile, continuând doar cu strângerea de informații. Țurcanu s-a arătat mirat la sosirea în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ori oficialii Securității, cu toate că Eugen Țurcanu, de exemplu, afirmă răspicat în anchetă că a acționat 'din ordinul anumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituție', și anume directorul Alexandru Dumitrescu, ofițerul politic Ion Marina, inspectorul general MAI Iosif Nemeș, inspectorul general MAI Tudor Sepeanu, șeful Biroului Inspecții din penitenciar, sublocotenentul Mircea Mihai, și ajutorul acestuia, locotenentul Marin Iagăru, dând și detalii despre ordinele primite de la Dumitrescu. Ignorarea acestei declarații, precum și a celorlalte care implicau organele de stat își găsește
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de spionaj, cu scopul de a trimite informații către Sima, inclusiv directorul Alexandru Dumitrescu fiind legionar! Trecând la analiza declarațiilor individuale, se remarcă inconsecvența lui Pătrășcanu; acesta afirmă că acțiunea e legionară, dar, în același timp, spune că Țurcanu și Nemeș erau informați de evenimente. Scopul torturării legionarilor era multiplu: salvarea elementelor legionare (sic!), crearea de noi cadre și întărirea organizației legionare. Printre altele, menționează că Țurcanu a fost ajutat de Steier, ceea ce ar însemna că acesta, de origine evreu, ar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a desfășurat procesul oficialilor, România avea încă strânse legături cu Uniunea Sovietică, iar prezența Armatei Roșii pe teritoriul țării noastre era un puternic factor de presiune. De asemenea, o serie de alte personaje cu importante cunoștințe despre acțiune, precum Iosif Nemeș, Marin Constantinescu, Mihai Dulgheru, Marin Jianu ori Ion Marina, nu au avut deloc de suferit. Un caz special este cel al lui Ludovic Zeller, care a fost găsit mort în cimitirul Bellu din București, la scurtă vreme după oprirea bătăilor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sanatoriului, Ștefan Danieliuc, și a ofițerului politic, Augustin Șleam, pentru a încerca, probabil, să-și dea seama ce să facă. Abia la sfârșitul lui iulie 1950 a simțit că acțiunea este sprijinită de autorități, când într-o discuție cu inspectorul Nemeș, l-a denunțat pe Danieliuc că le pune piedici, denunț în urma căruia directorul a fost înlocuit. După ce Pătrășcanu a semnat un angajament de informator al Securității, iar Eugen Munteanu a discutat și el cu ofițerul politic, au încercat, se pare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să plângă când se gândește ce a făcut la Pitești și că situația lui a fost stabilită de către autorități ca fiind o răzbunare împotriva legionarilor care l-au închis, Pătrășcanu s-a revoltat că a fost înșelat, acuzându-l pe Nemeș că i-a citat argumente ideologice în sprijinul metodei violente. Mustrările de conștiință au devenit dese în această perioadă, semn că Pătrășcanu își revenise. El a recunoscut că tot ceea ce a făcut s-a datorat 'nenorocitului de Pitești' și că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
inclus chiar în 'comitetul' camerei, alături de Adrian Prisăcaru, Popa 'Țanu' și alți doi deținuți. A fost folosit ca agresor și în alte camere din Pitești până în martie 1950, când a fost transferat la Brașov, după discuții cu directorul Dumitrescu, colonelul Nemeș și Țurcanu. Nemeș i-ar fi spus că la Brașov vor avea condiții mai bune, vor primi pachete, țigări și dreptul la plimbare; ba mai mult, i-a dat de înțeles că, dacă va activa bine, îi va reduce pedeapsa
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
comitetul' camerei, alături de Adrian Prisăcaru, Popa 'Țanu' și alți doi deținuți. A fost folosit ca agresor și în alte camere din Pitești până în martie 1950, când a fost transferat la Brașov, după discuții cu directorul Dumitrescu, colonelul Nemeș și Țurcanu. Nemeș i-ar fi spus că la Brașov vor avea condiții mai bune, vor primi pachete, țigări și dreptul la plimbare; ba mai mult, i-a dat de înțeles că, dacă va activa bine, îi va reduce pedeapsa sau chiar îl
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]