3,977 matches
-
simple proiecții ale unei holograme formate din iluziile trăirilor, pe care ți le-ai creat singur. Nimic nu-i real într-un univers în continuă mișcare. Fiecare om își țese propria poveste, dar nu este capabil, ... Citește mai mult Stătea nemișcat pe marginea abisului.Ținea strâns, în pumn, talismanul timpului. Cu ochii închiși derula în minte filmul vieții sale.Secvențele se perindau cu o viteză uimitoare, momentele importante ieșeau în evidență formând un colaj de evenimente.Nu-i mai era teamă
CAMELIA CONSTANTIN by http://confluente.ro/articole/camelia_constantin/canal [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
miriștea de dincolo de pădure, nearată și cu iarba până la glezne... Cum am dat cu ochii de miriște aproape că am rămas înlemnit, nea Tache coborâse din cotigă, stătea în picioare lângă ea, măgarul era legat de o hulubă și stătea nemișcat în soare, cu urechile pleoștite și cu buza de jos atârnând, moțăia și visa grăunțe cred, capra era legată de suian cu o sfoară lungă, se plimba prin iarbă și alegea numai vârfurile înspicate de mohor, nea Tache era ca
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gdyuxsnumf_1412321922.html [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
pe nimeni care voia să-l vadă. Pe toți îi mângâia și îi îmbărbăta ca întotdeauna, în liniște si bucurie. Începând de Duminică, de la ora 4 după-amiază, Părintele Cleopa nu a mai răspuns la întrebările ucenicilor săi și a rămas nemișcat, cu ochii întredeschiși, pe scaunul său de spovedanie, ca într-o răpire, timp de mai bine de unsprezece ore. Luni dimineață (noaptea) la orele 3.30, bătrânul s-a deșteptat ca dintr-un somn adânc, fiind bine dispus și mulțumit
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie by http://confluente.ro/Despre_conceptia_si_viziunea_stelian_gombos_1386060411.html [Corola-blog/BlogPost/363067_a_364396]
-
obstacole dure! Le-am surmontat! Sau am căzut alteori?! Succedare între degringoladă și ruinare, reiterată, ațâțătoare perindare... Aud zvonuri. Schimbările vieții? Mă-mping spre un culoar... Întreaga ființă se întreabă. Ce?! Aspir din spațiu așteptată lămurire. Rămân pentru-o clipită nemișcat. Un clic pornit dinspre tâmplă țiuie degrabă... Și poartă cu el cascadă sangvină. Activat, reacționez. Conștientizez ad-hoc: impas! Efect declanșat! Scanez atingerile scânteii mentale! A brainstorm! Choose! Ochii minții descifrează ecranul. Incitat, decid: spre Labirint! Iau startul! Țâșnesc. Îndemn s-
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1475391294.html [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
pe care a desfăcut-o înainte de a se uita la femeie și a-i vorbi. A băut câteva înghițituri stând în picioare și privind-o. Ea închisese ochii aproape de tot și se forța să-și stăpânească pleoapele, să le țină nemișcate. Îl vedea greu, ca prin ceață. "Trebuie să mă prefac în continuare. Să văd ce intenționează ca să mă pot apăra. Nu văd nimic pe aici bun de lovit. Nu se poate, Doamne, să mă lași așa! Învață-mă să mă
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1438210687.html [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
cu mirare la intrusul care ii stricase jucăriile. Dar cel mare și tare, nu realizează distrugerea universului creat de micuț, și își continuă maiestuos drumul considerând că a făcut o mare bravură. Învinsele jucării și constructorul lor ad-hoc au rămas nemișcate într-o întrebare nevinovată; ce o fi avut omul ăsta cu noi? De multe ori în viață se întâmplă ca unii dintre noi să le stricăm jucăriile altora, și apoi să privim cu nepăsare la distrugerea pricinuită. Unii cred că
JUCARIILE STRICATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Jucariile_stricate.html [Corola-blog/BlogPost/348250_a_349579]
-
am scos revolverul. "Îmi pare rău... Nu trebuia să te răzbuni pe Deborah așa cum ai făcut-o... A fost ultimul dans, iubita mea! Adio!!!, am rostit și am tras. "Nuuuu!!! Ce faci???? Te-am iubit!", rosti, apoi se prăbuși, rămânând nemișcată. Complet bulversat, gândindu-mă deja la inevitabila sinucidere, am asistat la o scenă uluitoare, incredibilă, care mi-a tăiat cu adevărat respirația. La câțiva metri distanță, Deborah ne privea triumfătoare, aproape fericită. Atunci am știut că-și contempla și admira
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1487282398.html [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
ea... dar nu vei fi niciodată la fel ca ea... Iartă-mă!", am rostit făcând în același timp o reverență adâncă, de epocă. Apoi m-am îndreptat, cât am putut de repede, înapoi în parc. Fata cu vioara mă aștepta, nemișcată, ca într-un tablou suspendat. "Gata... Te-ai lămurit?", mă chestionă aproape în șoaptă. "Da, m-am lămurit... Că tu ești aleasa. Unica", am rostit și am îmbrățișat-o. În același timp, la intersecție, o mașină a frânat brusc. Dinăuntru
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1487282398.html [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
fost altceva decât o „Himeră”... Zadarnic încearcă poetul să-și găsească liniștea, zadarnic înalță „Rugăciune” spre tot și toate: „Tu, vis al nopților de vară / ce-mi legeni somnul agitat, / tu, astru drag al nopților senine / ce veșnic fost-ai nemișcat / și tu, albastră mare / cu valul înspumat / cătați-mi fericirea, / vă rog neîncetat!”, fericirea pierdută nu o va regăsi... și-atunci, chiar dacă tardiv, încearcă să-și ceară “Iertare”: “Aș dori să-ți cer iertare, / Chiar de nu ești lângă mine
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Margaritare_lirice_margar_marian_malciu_1380666136.html [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
Delivery. Scanam oamenii 3D, îi printam pe loc și le dădeam propria lor statuetă, portretul lor 3D în plastic. Și le arătam cum evoluează tehnologia și că la fel a fost când s-a inventat fotografia și trebuia să stai nemișcat câteva minute pentru o poză. Am folosit asta pentru a-i obișnui cu fabricația digitală și pentru a-i provoca la o discuție culturală legată de tehnologie”, spune Ioana Calen. Bienala de la Veneția și primul mare succes În 2012, s-
GENERAȚIA B. Doi tineri și-au investit banii de casă într-o nebunie SF care a creat o nouă piață în România by https://republica.ro/generatia-b-doi-tineri-si-au-investit-banii-de-casa-intr-o-nebunie-sf-care-a-creat-o-noua-piata-in-romania [Corola-blog/BlogPost/337760_a_339089]
-
punct de oprire pe parcurs, nu există cale de întoarcere ... Rog cititorul să păstreze această imagine în minte. Eu îmi continui călătoria printre cotloanele propriei minți și încerc să înțeleg cum am ajuns în această postură. Cum ajungi să stai nemișcat pe marginea prăpastiei ? Te așezi pe iarba moale, prinzi ușor creionul între degete. asculți la căști melodia preferată ( care sună ca un sentiment, pentru cunoscători ) și dai frâu liber imaginației pe foaia albă, mereu la fel de onestă. Fascinant lucru imaginația, lipsită
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” by http://uzp.org.ro/premiantul-taberei-stefan-naciu/ [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
cititor->voturi / articol->cititori / articol I. FORTĂREAȚA VI- DANSUL COCORULUI, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017. Locotenentul Arc Silan se dezmetici primul. Andermenul își încrucișă brațele în formă de L, sub piept, și rămase nemișcat cu capul ușor aplecat în jos. -Ce mai aștepți Lup, aproape că strigă locotenentul... La posturi! Lup știa acum și din ce cauză dăduse superiorul său comanda aceea. Amenințarea nu fusese încă înlăturată. -Calculează-mi rapid unde e mașinăria care trimite
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_condur/canal [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Lup căuta să le priceapă sensul mai repede. Lup înțelese că tăcerea comandantului său nu era de bun augur. Citește mai mult Locotenentul Arc Silan se dezmetici primul. Andermenul își încrucișă brațele în formă de L, sub piept, și rămase nemișcat cu capul ușor aplecat în jos.-Ce mai aștepți Lup, aproape că strigă locotenentul... La posturi!Lup știa acum și din ce cauză dăduse superiorul său comanda aceea. Amenințarea nu fusese încă înlăturată.-Calculează-mi rapid unde e mașinăria care trimite
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_condur/canal [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
urmă, călătorind spre Suceava, ca să ajung la Vatra Dornei într-un concediu. Părăsind Vasluiul, nu peste mult timp trenul alerga printr-o ceață din ce în ce mai densă, amintindu-mi de diminețile petrecute pe mare, când ceața cuprindea cu umezeala sa, întreaga întindere nemișcată a mării, asemenea ca oglinda de cleștar din camera vreunei prințese din basmele lui Petre Ispirescu. Uneori, când mă aflam la pescuit, se întâmpla ca din cauza ceții dense căzută din timpul nopții , să mă întâmpine și o mare neprietenoasă, cu
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1397022205.html [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
șoferul instuției să te ia de acasă. Ea încuviință dând din cap, iar el îi sărută mâna și plecă din birou. Hana a privit în urma lui și când el a ieșit din încăpere, ea închise ochii și rămase câteva clipe nemișcată, ca și cum se temea să nu dispară vraja care o cuprinsese. Încă mai vedea chipul lui surâzător și ochii aceia care ardeau de dorință. Simțea că el o dorea cu adevărat și același sentiment intra încet, încet și în ființa ei
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Viata_ca_un_zid_fragment_silvia_katz_1383569986.html [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
Se anunța o zi deosebit de frumoasă, cu o mare liniștită. Dimineața, am urmat același program obișnuit. Am ieșit cu toți colegii cu bărcile pe mare și am început să ne împrăștiem fiecare în altă direcție. Marea era cu suprafața apei nemișcată și se anunța o zi plăcută pentru pescuit și apoi pentru plimbare cu barca. Timpul se scurgea monoton. Guvidul trăgea în prostie, parcă nu mai mâncase de când lumea. Se putea să am o zi record de captură. Peștele era frumos
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423766190.html [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
dintâi și zâmbetul norului lăsat dar de gând de Tine acoperiș sufletului ars într-un fulger de vers în palma uitării Doamne rămân ca o ciupercă întoarsă ploilor finalului de toamnă într-un noiembrie în care dorul devine leagăn neatins nemișcat în vântul amintirilor calde umbre mă învelesc îmi învelesc pieptul în strigătul lui dureros spre buzele fragede ale sugarilor anotimpurilor neuitate de carnea mamei mi-e dor Doamne mi-e dor nesfârșit și crâmpeiul de vorbe așternute sunt precum clapele
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Uitarea_doamne_uitarea_anne_marie_bejliu_1384629429.html [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014. Cald Calzi și cuibăriți De suflete Stăm înrudiți Prin cărți Umblam înnebuniți Privind pe geam înmărmuriți Întinși în pat Goi și uluiți Aruncați cortina peste noi E o seară magică Surda de lumină Nemișcata de muzică Plină de pacea trăirilor intense Micșorata de suflete imense Aruncați cortina peste noi Ne-am îmbrățișat Și suntem goi! Citește mai mult CaldCalzi și cuibăritiDe sufleteStăm înrudițiPrin cărțiUmblăm înnebunițiPrivind pe geam înmărmuriți întinși în patGoi și uluițiAruncați cortina
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU by http://confluente.ro/articole/maria_teodorescu_b%C4%83hn%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
sub picioare, am amețit și am căzut pe gresia rece. Când m-am trezit, toate rudele roiau în jurul patului meu, mătușile plângeau, iar unchii mei plecaseră deja spre capitală. Tata, înnebunit de spaimă, avea ochii măriți de groază și stătea nemișcat. Din ziua aceea nu a mai scos nicun sunet niciodată. Iulian a murit a doua zi și l-am înmormântat regește, fără ca mama să știe. Pe mama am dus-o cu ambulanța la București, fiindcă medicii de aici au spus
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 by http://confluente.ro/Viata_ca_un_joc_cristea_aurora_1363446899.html [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
de extaz în cea de spaimă îi provocase o adevărată anestezie psihică. Nu mai gândea nimic. Nici un efort de apărare, nici un țipăt, nici un scâncet. Atitudinea lui i-a dat curaj lupului, cu toate că se speriase inițial de pocnetul puștii. Prada trântită, nemișcată și foamea i-au dat ghes să se repeadă din nou. Însă, în momentul în care-și înfipsese colții în gulerul paltonului, a simțit în spate puternice lovituri de copite și mușcături. Deși speriați de împușcătură, armăsarii au alergat în
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
aruncații în zăpadă. Constatară bucuroși că trăiesc, că sunt întregi, deși...aveau oarece lovituri și julituri, cu durerile aferente.Mai constatară că a dispărut lupul (și s-au bucurat), dar nu înțelegeau de ce s-au oprit armăsarii și stau așa, nemișcați cu boturile în zăpadă. Repede începură să caute prin zăpadă, fiecare ce pierduse. Adică : biciul, bățul, pușca și felinarul. Bâjbâiau la lumina palidă a lunii care le zâmbea ironic din înaltul cerului. După ce găsiră obiectele căutate, alergară și văzură că
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
iarnă, frate, N-auzi crivățul cum bate Și cum cântă-n pruni sticleții, Anunțând că vin nămeții? Au văzut chiar și bunicii Că sunt supărați piticii Și i-au adunat grămadă, Să-i ferească de zăpadă, În cerdac, lângă perete, Nemișcați, din ghips, cu plete, Cu mustăți și bărbi bogate, În tricouri colorate, Răbdători stau sub fereastră Privind iarna alb-albastră. Referință Bibliografică: PITICII DIN LIVADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1473, Anul V, 12 ianuarie 2015. Drepturi de
PITICII DIN LIVADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1421046318.html [Corola-blog/BlogPost/377076_a_378405]
-
prefectul gărzii pretoriene. Pricepând aluzia Macro râse cu poftă. Caligula stătea însă serios, chiar încruntat, privind către amicul său care nu se mai oprea din râs. Acesta privea din când în când către Caligula și zărindu-i chipul grav și nemișcat se puse și mai tare pe râs. -Ajunge Macronius! rosti Caligula dintr-o dată. Nici pretorienii tăi n-au râs în halul ăsta! -Dar nu mă pot abține, spuse Macro printre hohote. -Destul! Cheamă omul tău și mai spune-i să
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_4.html [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
merse în direcția viziunii. Cu inima cât un purice, pipăi aerul. Și, într-adevăr, simți aici ceea ce ochii îi ofereau dincolo ca priveliște a speranței: piatra dură de râu creștea din mal și se oprea brusc în aer, deasupra lacului nemișcat. Înțelese că nu-i timp de pierdut și se întoarse să-i îndemne pe ceilalți să-și continue jocul. Totuși, de ce numai el vedea minunea... și asta doar în peretele-oglindă?! -Oameni buni, nu vreau să vă dau speranțe false, ascultați
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439100419.html [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Am rămas cutremurat în fața acelor hoituri din ochii cărora se prelingea un lichid alb-gălbui și care îmi cereau parcă ajutor din lumea de dincolo. Aș fi rămas multă vreme nemișcat, mut în fața acelor grozăvii dacă Ea nu m-ar fi ridicat și nu m-ar fi adus înapoi în biserică, zburând de data asta pe ocolite, arătându-mi alte peșteri în care au viețuit sfinți, chilii în care trăiau în
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bruno_stefan_athosul_neamul_bruno_stefan_1387669174.html [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]