KorAP: Find »[drukola/base=nemișcat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...154 >

3,831 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

ai cum să te bucuri de solidaritatea minoritarilor de care, pe bună dreptate, se face atâta caz. Viața e plină de ciudățenii. Fără motiv anume, poștașul se lipi de farmacist care, la rândul său, se lipi de slovac. Acesta rămase nemișcat căci În stânga sa nu era nici un punct de sprijin. Ca să nu se prăbușească totuși În cazul unei presiuni amicale prelungite, Își Înfipse călcâiele pantofilor În zgura roșie a aleii. Dinspre micul bloc În care Cain Își avea apartamentul se auzeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai mult decât i se părea că spusese deja: am văzut lumină și am urcat. Cum mi-ai spus. Și? Întrebă ea râzând. Și nu m-am Înșelat. E foarte multă lumină aici. Ea Îi Întinse mâna dar el rămase nemișcat. Era momentul. Acum putea să Își Împlinească misiunea: scoase din palton un tub de carton și i-l Întinse. E pentru tine, mai bine spus, e al tău. Trebuia să fac lucrul ăsta mai demult. A fost amanetat și răscumpărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai multă melancolie. Un amănunt pe care domnul Húsvágó nu Îl va putea nici consemna, nici evoca vreodată, nu doar din pricina distanței și a discreției, ci și din pricina unei perdele de muselină prin care se vedea silueta zveltă a Eleonorei, nemișcată În dreptul geamului Înalt al camerei sale. Domnul Húsvágó Își scoase din nou pălăria pentru a le saluta pe cele două femei. Doamna Ster Însă dispăruse și odată cu ea și Eleonora. În locul acesteia rămase un dreptunghi mare, Întunecat, cum au geamurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
au trântit care pe unde, cu fața la pământ; din WC-ul gării au ieșit În grabă câțiva cetățeni Îmbrăcați sumar; șeful postului de miliție TF s-a baricadat În sediu Împreună cu cei doi subordonați ai săi, iar restul călătorilor au rămas nemișcați printre bagaje, gata să primească și o a doua explozie, ultima, nimicitoare. Stolul de grauri ce-și luase zborul În zona silozurilor de porumb fâlfâia din aripi undeva departe, plutea, mai bine zis, ca o lună neagră deasupra viilor. Sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
până la ultima picătură. Un efort care Îl obligă să-și sprijine apoi capul În farfuria din fața lui În care mai rămăsese o umbră de maioneză, repede ștearsă de pielea sa poroasă ca un burete. Se simțea totuși bine, stând așa, nemișcat, cu fruntea ascunsă În poala moale, catifelată, a singurătății care trecea grijulie de la unii la alții ca o soră de caritate Într-un spital de campanie. Bine că Revelionul a rămas tot pe 31 decembrie, ca Înainte de Revoluție. Și Crăciunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la rădăcina nasului lăsându-l În beznă. Sunt orb ca un cuier, Își zise Gheretă, incapabil să mai facă vreo mișcare. Și poate că ar fi rămas pe loc nemișcat dacă nu i-ar fi venit În ajutor gagica lu' dom' profesor care Îl scăpă de pălărie. La timp ca să vadă că mirosul de sarmale care Îi ajunsese la nas, venea chiar de la sarmale. De servirea lor se ocupa un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
se contamina Încetul cu Încetul de culoarea melancolică a B-ului gotic târziu. Domnul Brândușă luă cupa de pe tavă, tot fără grabă, cristalul impune respect, nu e o halbă de bere, sau un biet pahar de plastic, și rămase apoi nemișcat un timp cu gândul la cuvintele pe care le datora celor ce Înțelegeau acum că În fața lor se afla un mare bărbat. Și cuvintele veniră de la sine: An Nou fericit și la mulți ani! Un toast mai potrivit nici că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vă interesează, Îl puteți căuta. Pe mine nu, zise Flavius-Tiberius, indiferent. Perspectiva concurenței Îl lăsa rece. Nici pe mine, zise Eleonora. Cât timp la Feldiu tranzacțiile cu străinii merg bine, am din ce trăi. Atunci, pe curând, zise Petru. Rămase nemișcat În pragul casei Întrucât simțea În ceafă respirația caldă a Iolandei și se temea să nu o piardă la cea mai mică schimbare de poziție, cum, pe vremuri, pierdea Europa Liberă pe scala instabilă a Vef-ului. 43. Grațian stătea În fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

zis nimic. Am continuat doar să-mi frământ mâinile reci și transpirate în poală, așteptând ceea ce-mi hărăzise viața. — A avut loc un accident, Eric. Îmi pare rău să-ți spun că partenera ta a fost ucisă. Am stat nemișcat, fără nici o expresie. — Asta s-a întâmplat în Grecia. Un accident pe mare. Inexpresiv. — E ceva care îți sună cunoscut? Nimic. — Nu. Toate astea m-au făcut brusc să mă simt foarte rău. Stupid, inuman și bolnav. M-am frecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și așezând cu viteză redusă, sau cu o privire distrată, alunecând de la o cameră la alta ca o fantomă pe scripeți. Exact după doisprezece s-a auzit un sunet în antreu. M-am îndreptat de spate și-am stat foarte nemișcat și foarte tăcut. Când s-a întâmplata sta tocmai puneam hainele înapoi în șifonier și, când m-am dus să cercetez, am luat două cămăși cu mine la parter, fără să-mi dau cu adevărat seama că le aveam în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Îți vor fi folositoare în caz de urgență. Îmi permiteam riscul de a deschide plicul? Cum să te orientezi când, oriunde te-ai uita, nu vezi decât linia orizontului? Cred că e imposibil; că nu-ți rămâne decât să stai nemișcat și să aștepți să apară ceva. Zilele treceau tăcute și goale. Deveneau săptămâni tăcute, iar eu și Ian ne-am așezat noua noastră lume pe-o orbită minusculă. Lunea și joia dimineața mergeam la cumpărături. Mi-am luat o carte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-mi brațele cu mâinile ei solide, calde sub soarele verii, reale. M-a strâns tare și ne-am afundat amândoi în șezlong. Am rămas așa vreme îndelungată, ținându-ne strâns, cu fața îngropată unul în gâtul celuilalt, respirând și stând nemișcați. Te simți bine? am întrebat aproape în șoaptă, cu gura sub lobul urechii ei. — Mda, așa cred. Mda. Aerul, cuvintele dinlăuntrul ei lovindu-se de gâtul meu. Mi-a fost dor de tine. — Am uitat de tine, Clio. Am uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
este și, când ești pregătit, aruncă o privire peste marginea bărcii. Apa e limpede și adâncă. Razele frânte ale soarelui decupează fâșii albastre jos, departe, în adâncurile reci și limpezi. Stai liniștit, așteaptă și privește. Nu te clinti. Rămâi absolut nemișcat. Se spune că viața e tenace. Că și numai cu jumătate din șanse sau mai puțin, viața se va dezvolta, va exista și va evolua oriunde, chiar și în cele mai neprimitoare și improbabile locuri. Viața va supraviețui mereu, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
viața e tenace. Că și numai cu jumătate din șanse sau mai puțin, viața se va dezvolta, va exista și va evolua oriunde, chiar și în cele mai neprimitoare și improbabile locuri. Viața va supraviețui mereu, se spune. Stai absolut nemișcat. Continuă să te uiți în apă. Continuă să te uiți cu mare atenție. Am citit textul de câteva ori. Am pus pagina înapoi în dosar. Am golit paharul de votcă. M-am frecat la ochi. Am spus: Iisuse! Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
clar, prea mult. Ochii mă usturau și mă înțepau și mi-am dat seama că plângeam. O mișcare mi-a distras atenția. Mi-am re-focalizat ochii, uitându-mă pe lângă paharul de votcă la zumzetul electrostatic al televizorului. Am rămas absolut nemișcat câteva secunde înainte să așez paharul pe podea, având grijă să nu-mi dezlipesc ochii de la ecran. Era ceva îndepărtat și viU în adâncimile zgomotului alb - o alunecare însuflețită de gânduri înotând spre suprafață, un corp mișcător de concepte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Începu să burnițeze. Pelerina îmi era încă udă din cauza aversei de noaptea trecută, dar tot o luasem pe mine. M-am ghemuit, mi-am tras bine gluga pe cap și mi-am băgat mâinile în mâneci. Nimic nu e vreodată nemișcat, spunea răsuflarea umedă a vântului care mă învăluia, nu ai cum să te ascunzi de asta. Cred că în lume încă mai există un bloc mic din tăcerea primordială. De la 3 la 5 noaptea - o ultimă sălbăticie naturală, tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
jumătate de oră de somn înainte de următoarea sarcină din agendă, dar nu voiam. Munca de decodare din noaptea aceea mă făcuse să mă simt rece și pustiu. Voiam să mă concentrez asupra altor lucruri, să fac ceva, nu să zac nemișcat și tăcut într-o cameră impersonală. Am pus deoparte Fragmentul becului și caietul cu scheme decodificatoare și, din buzunarul stâng al rucsacului, am scos un carnețel de reporter și un binoclu. Haina îmi era în sfârșit uscată și caldă după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ascultați-mă, nu arătați bine deloc. Vreți niște analgezice sau un paracetamol sau altceva? Lovi ușor cu piciorul o geantă maronie, de piele de sub scaunul său. — Cred că am aici câte ceva. — Nu, am zis. Mă descurc. Trebuie doar să stau nemișcat și să nu mă gândesc la asta. — Ei, dacă vă răzgândiți... De fapt, la 2 trebuie să-mi iau pastilele pentru ochi. Uit mereu. Ați putea să-mi faceți o favoare și să-mi amintiți? Am scos mobilul din buzunar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
E aici. A așteptat. Bucla aia a fost singura care ne ținea în siguranță și tu ai distrus-o. Idiotul dracului. Nimeni deschise gura să spună ceva, dar se răzgândi. Urmă o perioadă de limpezime și de tăcere. Am stat nemișcat, cu simțurile atente la orice semn al prezenței lui și încercând să nu ies în evidență. Voiam să fug, voiam să fug mai mult ca orice, dar asta ar fi însemnat să agit apele și să-mi las panica și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să nu ies în evidență. Voiam să fug, voiam să fug mai mult ca orice, dar asta ar fi însemnat să agit apele și să-mi las panica și teama să se împrăștie. Tot ce puteam face era să stau nemișcat și să încerc să trec neobservat. O bufnitură înfundată răsună deopotrivă în mintea mea și înăuntrul spitalului. — Ludovicianul, murmură Nimeni. — Ai spus că-l poți captura, am șoptit, dureros de tare în tăcerea aceea. — Nu, zise el, nu fără... Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
piciorului drept întins lovind și scârțâind pe email - dar piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când pardoseala ar fi fost complet imaterială. Trupul lui care se zvârcolea neîncetat execută o singură smucitură puternică în jos. Rămase tăcut și nemișcat. Înghiți, scuipă, înghiți din nou. Capul i se bălăngăni. — O, Doamne, murmură. Preț de câteva secunde, rămase pur și simplu atârnat acolo, apoi - o nouă smucitură. Gura i se deschise ca să strige și tot corpul îi dispăru sub podea. Lampa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ivi din spate și-mi împinse o țigară aprinsă în gură. 16 Ludovicianul Mirosul puternic și înțepător de țigară mă scoase din starea de panică precum o palmă. Mâna de pe umăr mă strânse ușor. — Bun, șopti vocea de fată. Stai nemișcat și ascultă. Uite ce-o să se întâmple. După ce o să număr până la trei, o să alerg în cealaltă parte a camerei și o să iau unul dintre scaunele alea, apoi o să-l folosesc ca să sparg una dintre ferestrele din cealaltă parte a secției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mine. Vreme de câteva secunde, totul fu întunecat, apoi se ivi o dâră de lumină care se preschimbă într-un dreptunghi lung, când o altă ușă se deschise în față. Prin ea am văzut rafturi cu cărți, parterul librăriei noaptea, nemișcat și tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de avarie“ aprinse. În fața mea, silueta lui Scout deveni adevărata Scout când ea trecu pragul ușii și intră în librărie. Am urmat-o. Încărcați cu genți și cu o pisică roșcovană, am stat acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în tăcerea ne-spațiului. Ne-am spus glume, comportându-ne ca și când: a) glumele noastre ar fi fost mai comice decât erau de fapt; b) glumele celuilalt erau incredibil de proste. După una dintre poantele mele, Scout se opri brusc, rămânând nemișcată sub becurile pâlpâitoare. — Ce-i cu labele alea lungi? repetă ea. Se uită la mine fără să înțeleagă, așa cum se uită publicul la cei mai ciudați invitați ai lui Jerry Springer. Eric, de ce să-i faci asta cuiva? — Ești o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nou carnețelul. — Ne descurcăm bine, zise. Mâine ar trebui să ajungem la destinație. Mâine. Mâine ar trebui să-l găsim pe Trey Fidorous. — Bun, am spus, închizând ochii și negândindu-mă la nimic altceva decât la bucuria de-a sta nemișcat. Hei. — Ce-i? Ce facem cu motanul tău? Am deschis ochii; m-am întors pe-o parte. — Ce-i cu el? Păi, nu poate să ia un sul de hârtie igienică și să-și facă nevoie ca noi, nu? S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]