649 matches
-
198 La nivelul celor trei coduri ontologic, semantic, gnoseologic semnul poetic, "ghemul vieții" poate fi reprezentat astfel: Atât umanul, cât și cosmicul, se supun unui "destin" trecut prin furcile caudine ale "ursitei", traiul desfășurându-se sub pecetea norocului sau a nenorocului. După naștere, când are loc cumetria, moașa închină copilul nașilor, zicând: "Din găoază, din rogoz / O ieșit ist făt frumos. / Și cere scufă și salbă / Să se ducă-n lumea albă. Cere cal de călărie / Și o stea la pălărie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dus cucul cel bătrân / Ș-a lăsat puii străini, / Da neagra privighetoare / Cara apă din izvoară / Și da la pui să nu moară."289 În imaginarul tradițional, cucul trece prin mai multe metamorfoze, de la pasărea prevestitoare de noroc sau de nenoroc, la pasărea ca mesager al sufletului: "Cucule de la pădure, / Du-te la puica și-i spune / Să facă puica ce-a face / Să-mi trimeată doru-ncoace, / Că de dor nu știu ce-oi face."290 Uneori, în lirica subiectivă, cucul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și la mine se gândește. / Iar de-o afli-n voie bună, / Râzând cu alții-mpreună, / Vin și spune-mi ce-ai aflat, / Ca să știu că m-a lăsat."330 Alteori, prin cântecul său, pasărea devine element malefic, aducătoare de nenoroc și de soartă rea: Usca-ți-s-ar ciocul tău / Că de tot norocul meu / Ai cântat să fie rău; / Că toate zilele mele / Ai cântat să fie rele." 331 În basmul popular, în schimb, cântecul păsării Andilandi are puteri magice, oraculare: "este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
unic al piesei se divide în „voci“ (dialog cu sinele/„monolog dialogat“) exprimând fiecare o componentă a eului scindat. Mai întâi, Ionapescarul, omul prag matic, văzut mai ales în ipostaza sa de ființă socială, dublat de Ionaghinionistul, trăind în orizontul nenorocului și lipsei comunicării (omul care șia pierdut ecoul), Iona visătorul solitar (năzuind în somn sau treaz să prindă peștele cel mare). În tabloul al II lea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care, sfidând limitele, devine Ionacău
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
boală de sistem, cu manifestări specifice de la o zonă la alta, în esență aceeași oriunde s-a impus un regim totalitar. "L'homme ne se découpe pas en tranches" spunea Lucien Febvre. Cum să-și refacă unitatea, dacă a avut nenorocul să o piardă, într-un atare sistem? Ici și colo, un proces recuperator a putut avea loc, însă cu prețul marginalizării, dacă nu al unei depline izolări, preț diferit, de la caz la caz, căci regimul în cauză a avut totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Spre deosebire de Cioran, Sábato crede că orice moarte este mai urâtă decât cea mai nefericită viață: "Mereu mi-a fost frică de viitor, pentru că în viitor se află, printre altele, moartea"86. Metafizica cioraniană este un imens spațiu de "cafard" și nenoroc, cum mărturisește el însuși: Sunt, într-adevăr, melancolic, mereu am fost așa, este un râu de care am suferit întotdeauna noi, cei din familia noastră, atât de neliniștita, agitată. În familia noastră, nenorocul nu este un concept gol, ci e
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este un imens spațiu de "cafard" și nenoroc, cum mărturisește el însuși: Sunt, într-adevăr, melancolic, mereu am fost așa, este un râu de care am suferit întotdeauna noi, cei din familia noastră, atât de neliniștita, agitată. În familia noastră, nenorocul nu este un concept gol, ci e tot ce avem mai concret"87. Cioran da dimensiune metafizica conceptului de nenoroc, de "cel născut sub semne rele", existent deja în legendele populare românești, unde unii sunt de la naștere "fără de stea". Uitându
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este un râu de care am suferit întotdeauna noi, cei din familia noastră, atât de neliniștita, agitată. În familia noastră, nenorocul nu este un concept gol, ci e tot ce avem mai concret"87. Cioran da dimensiune metafizica conceptului de nenoroc, de "cel născut sub semne rele", existent deja în legendele populare românești, unde unii sunt de la naștere "fără de stea". Uitându-se cu detașare esențială pentru un contemplativ la neprevăzutul vieții, oscilând între "blestemul de a se fi născut" și "viciul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Tangoul este un univers mental special, care pornește de la suburbie, în mod simbolic, de la lumea romantică a subconștientului, din străfundurile omului, de la marele mecanism interior care se cheamă destinul acestuia: Nu ai prea multa soarta/ Ești alesul morții / Ești sufletul nenorocului / închis într-un bandoneon"151. Toate sunt cuvinte ce trimit la sentimentul tragic al vieții, în sensul lui Unamuno, "este poate dânsul popular cel mai profund din lume, expresia estetică și populară a sentimentului tragic al vieții, este singura forță
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este cel care vă oferă otrava morții, inima voastră stricată este locul nimicirii voastre, este marea în care puteți să vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și moarte, de nenoroc, de trădare și tragedie, un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale și pierderea identității omului, teme reperabile în întreaga operă a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vechi democrații refuză să devină cetățean german în al treilea Reich și părăsește Germania. Revine într-o Atenă ocupată de naziști. Refuză să predea la Universitate, dedicându-se exclusiv șahului și grădinăritului. Își va recunoaște în fața nepotului biograf și narator nenorocul de odinioară și falimentul actual. Falimentul în acel soi de voită mediocritate ("cultiver son jardin") care, ce-i drept, îl scutise de nebunie (vezi cazul lui Georg Cantor) sau de tentative de sinucidere (Tuning, Godel ș.a.). Naratorul ajunge la concluzia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
am adus la dreaptă judecată/ să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc./ Prin sângele de aur mai scânteie/ în oboseală sânii de femeie/ și venele albastre nenoroc.// În el m-am ospătat și am dormit/ pe forma unei inimi: pat și masă/ din oul lui divin în morți se lasă/ până-n străfund sudoarea unui mit.// Chiar Maica mea odată l-a purtat/ pe dulci timpane presimțind un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este solitara, Mariolle consideră că Pariziana este un tip distinct 143. Pariziana grațioasa devine un subiect poetic și pentru pictorul Olivier Bertin, care reușește să surprindă complexitatea acestui tip estetic și devine pictorul titular al Parizienelor 144. Dacă bărbatul are nenorocul să iubească cu adevărat o Pariziana, el suferă. Dacă protagonistul din Epingles râde de șiretlicurile celor două amante ale sale, cel din L'Epingle este cuprins de o pasiune disperată față de "une des filles leș plus cotées de Paris", care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
trecând pe sub fereastră lui la braț cu doi băieți. Tulburat de ceea ce i se păruse o trădare, lua o foaie de hârtie și scrise următoarele versuri ale lui Leopardi: Până și clipă când râvnita moarte / alături îmi va sta și nenorocul / va fi să-mi curme, cănd străină vale / îmi va fi pământul și din a mea privire / pieri-va clipă care vine. Apoi își trase un glonte în inimă. Pascoli, care avea multă stima pentru prietenul meu, aflând vestea morții
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ca să fie binecuvântată. De Sfântul Gheorghe este purtată ca să fie jucată. În situația În care este culeasă „pe dragoste”, cei care participă la ritual se Îmbrățișează, se sărută, Își spun vorbe de dragoste. Dacă este culeasă „pe urât”, să aducă nenoroc, boală, dimpotrivă participanții se ceartă, se scuipă și chiar se lovesc. O altă practică apare În județul Vaslui, unde planta poartă numele de „Împărăteasă” și servește mai ales pentru dragoste. Femeile care merg cu „meșteroaia” trebuie să se Îmbrace frumos
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
numele de Luncani. Gavril Luncan a avut trei feciori: Constantin, poreclit Cota, Vasile (Sâle) și Nuțu Mic. Așa-i zicea mama lui, Nuțu Mic, iar vecinii au transformat dezmierdarea În poreclă. Toți Îi ziceau Nuțu. Cel mare, Constantin, a avut nenorocul să se Însoare cu o femeie leneșă și murdară care i-a născut nu mai puțin de zece copii. Murdărie ca În casa ei nu găseai În tot satul. Vasile se născuse paralizat de picioare și umbla tot timpul călare
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
greșelilor, sancțiuni; * gelozie sexuală; * rușine; * teritorialitate; * anumite forme de violență prescrisă; * vizitarea; * comerț; * altele. C. Mit, ritual și estetică: * gândire magică; * folosirea magiei pentru a prelungi viața, a câștiga iubirea; * credințe despre moarte; * credințe despre boală; * credințe despre noroc și nenoroc; * divinizarea; * încercări de a controla vremea; * interpretarea viselor; * credințe și povestiri; * proverbe, zicători; * poezie/retorică; * vindecare, practici, medicină; * obiceiuri legate de nașterea copiilor; * ritualuri de trecere; * muzică, ritm, dans; * joc; * jucării; * ritualuri de înmormântare, de jale; * ospețe; * podoabe corporale; * coafuri
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
politicii / 151 Din nou începutul: societatea civilă / 157 Putere versus opoziție / 158 Stalinism cu față umană / 165 Iliescu: fenomen sau sindrom? / 172 Opoziție versus Putere / 175 Un parcurs inițiatic / 190 O constituție ambiguă / 195 Către o alternativă / 198 Norocul și nenorocul Convenției Democratice din România / 212 Problema minorităților / 220 România și contextul regional / 223 Dureroasa renaștere a statului / 226 Bătălia pentru reforma economică / 242 Romania agrară și marile ei dificultăți / 245 Cetățenia europeană și provocările acesteia / 251 Scena politică și actorii
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
guvern politic al aceleiași coaliții formate în 1996, până la alegerile din toamna lui 2000. Mai mult, coaliția a rezistat chiar și în fața marilor confruntări politice care au culminat cu o nouă tentativă de mineriadă în ianuarie/februarie 1999. Norocul și nenorocul Convenției Democratice din România Pe calea dobândirii unei identități democratice a României, anii 1996-2000 se dovedesc a fi fost decisivi. Acest fapt, evident la orice analiză lucidă, este recunoscut de cei mai importanți actori politici internaționali ai acelei perioade: Președintele
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
iia de lînă, Cu brîul de sîrmă, Din ochi lăcrămînd, Din caier torcînd, Pe toți întrebînd... Este o schiță de vestimentație sobră, de pelerin pus la grea încercare. Podoabele sunt drastic structurate, însemne ale călătorului bătut de soartă și de nenoroc; nici o formă decorativă care să aducă aminte de viața liberă și exuberantă. Mitul vegetal luxuriant și ambiguu, prins în circuitul firesc sămînță-floare, s-a particularizat în spirit strict antropologic („Și mi te plînge/Cu lacrămi de sînge”), pentru a pune
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mare căutare în această privință: peste tot mișună agenți malefici. Și mai tîrziu, ritualistica scăldatului este invocată: dacă scenariul nu a fost respectat după tipic, la data aflării în funcțiune, nimic nu-l mai poate înlocui ulterior. Cîntece elegiace (de nenoroc, înstrăinare, ostășie, dragoste, pribegie, sărăcie) au ca pretext presupuse defecțiuni în efectuarea scaldei de demult. Printre multe alte exemple de acest fel, S. Fl. Marian notează următorul: Spune, maic-adevărat Unde scalda mi-ai țîpat? Peste un gard cu spini, Ca să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pentru că a fost o zi nefastă când i-a murit nevasta, bunica cea bună, de care nu știu nimic, și lumea și timpul trecea pe lângă el, de se mai lua cu clondirul lui de rachiu sau de vin. Apoi, spre nenorocul lui, sau poate așa i-a fost sortit, „s-a luat” cu o țigancă, care poate l-a iubit sau nu, pentru că tot ce agonisea bunicul, ea părăduia și dădea la copiii pe care-i făcuse din prima căsătorie. Sfârșitul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un incendiu ale cărui urme nu au fost îndepărtate. Fie din lipsă noroc, fie din cauza relei-voințe a surugiilor, nu putem găsi niciun loc unde să ne refacem, niciun culcuș convenabil, și ne grăbim să părăsim acest oraș inospitalier. Culme a nenorocului, la câteva ore de aici, intram în Râmnicu Sărat, o urbe prost construită, murdară și dezgustătoare, unde am izbutit, după cinci ore de așteptare, să obținem un pui fiert costeliv și pește uscat. Ce noapte atroce am petrecut în acea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
totul mai mult sau mai puțin ciuntit și cu roluri, cu acte întregi înlăturate. În definitiv, opera serioasă e suportabilă; actorii titulari au ceva merite; dar rarele tentative de a face operă bufă au eșuat. Ademeniți de anunț, am avut nenorocul de a asista la reprezentația lui Il Barbiere; e imposibil să vezi o parodie mai ridicolă: un Bartholo farsor, un Basile distras, un Figaro fanfaron, un Almaviva deocheat; toți cotcodăceau, tușeau, mieunau, îngăimau un recitativ imposibil, cu mișcări bruște, sacadate
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tipografice pe textele altora, într-un birou de la subsol, în tovărășia unor inși fie mulțumiți de ei cum eram eu, fie mărginiți, râzând de glumele idioate ale unui bătrân decăzut ca Sachelarie. Se sufoca. Și acționa, și norocul (sau poate nenorocul) îi surâse. Scrise un articol bun despre ultima carte a lui Arghezi, un roman (Lina) și poetul telefona lui Mircea Grigorescu și îi spuse că i-a plăcut mult articolul redactorului dumneavoastră, un băiat necunoscut pesemne, nu mai auzise de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]