656 matches
-
în regulă. Nu generalizez, firește, dar zece-doisprezece ani de prezență a „badigarzilor" printre noi sunt suficineți pentru a vedea încotro ne îndreptăm: spre un stat în care una dintre cele mai lucrative afaceri private e bumbăcirea cetățeanului care-a avut nenorocul să-i supere pe verișorii geto-daci ai lui Rambo. În 1990, agențiile de „body-guards" au avut rolul istoric de a-i salva pe securiștii mai tăntălai, care nu prinseseră nici un oscior în diplomație, comerț, industrie sau administrație. Într-un fel
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Stări mai importante decât iubirea, dar tălpile n-au mai luat nici o formă, nici o culoare, pământul nu le-a mai descântat. Aș fi vrut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-l făcuse să mă pună să renunț la fraza aceea, fără a-mi da vreo lămurire. Ulterior, cred că pricepusem, întorcând pe-o parte și pe alta fraza cenzurată. Așadar, la mormântul acestui poet atât de cultivat, dar care avu nenorocul să primească funcția detestabilă de cenzor, altceva nu găsisem... vreo amintire, vreun vers de-al lui, vreo replică memorabilă; ei, bine, nu găsisem altceva decât fraza tăiată, ștearsă, cu privire la teribila aventură chimică a materiei vii, supusă transformărilor pământești; așadar, între
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Stări mai importante decât iubirea, dar tălpile n-au mai luat nici o formă, nici o culoare, pământul nu le-a mai descântat. Aș fi vrut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
totul a rămas baltă, acei români continuînd să viețuiască de fapt în calitate de apatrizi. Și pentru ca totul să se încunune, praful s-a ales din tot materialul adunat de echipa de cercetare condusă de Golopenția. Destinul lui Golopenția era pîndit de nenoroc. Pentru că, în timpul războiului încă, se apropiase, prin prieteni comuni (Hary Brauner, Lena Constante), de Lucrețiu Pătrășcanu. Ca excelent demograf, Pătrășcanu l-a inclus pe Golopenția în delegația României la Conferința de pace, din 1947, de la Paris. Aceasta a fost suficient
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Stări mai importante decât iubirea, dar tălpile n-au mai luat nici o formă, nici o culoare, pământul nu le-a mai descântat. Aș fi vrut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
este deformată expresiv până a-i transforma în niște simple brațe. Pe lângă deformare, expresionist este și procedeul acumulărilor monstruoase; Ilina Gregori vorbea despre ,,gâlgâirea de metafore feroce în neprevăzutul lor”, de imaginile ,,parcă bolborosite cu furie de un oracol al nenorocului”. Sorin Alexandrescu disocia ,,serii metaforice-tip: vâscozitatea, bezna, otrava, cariile bântuind lemnul, mișcările inverse în natură” etc. Modul favorit de expresie al poetului rămâne, în mare, un fel de povestire liniștită, neliniară și liberă, trecând de la un element semnificativ la
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
spun că Ministerul a urmat deschiderea Universităților și că toate anagjările ce s-au făcut atunci poartă onorabila patentă a supremei instituții de educație din țară. Astăzi, același Minister se vede cu un număr de cadre universitare care, cu puțin nenoroc, va ajunge egal cu cel al studenților. Drept care se inventează cu obstinație tot felul de trepte - acreditări, granturi, ARACIS-uri și CNCSIS-uri, comisii de calitate și de etică încununate cu o nouă lege a învățămîntului universitar care, toate la
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
voie bună în ograda miresei. Ochii lui licăreau în lacrimi sau poate era de la vânt. Când a văzut mireasa, ochii lui erau în lacrimi. O pierduse pe Anica, care bătea din palme și cânta de parcă se bucura de durerea și nenorocul lui. Același vânt o atinsese și pe ea. Bucură-te ginerică Că ai mireasă frumușică, Frumoasă și de bogat Toată noaptea ai sta în pat. Muzica nenorocirii lui răsuna toată ziua și apoi noaptea se lăsă. Totul numai voie bună
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nou pe punctul de a zâmbi, dar n-o făcu. După Încă un moment arătă cu pana spre căpitan. — Don Diego Alatriste, spuse, este un om dintr-o bucată, cu excelente state de serviciu militar; deși o rană recentă și nenorocul Îl țin Într-o situație dificilă. Pare viteaz și demn de Încredere... Solid, ar fi termenul cel mai potrivit. Nu găsești pe toate drumurile bărbați ca el; și sunt sigur că, cu puțin noroc, ar putea s-o ducă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
calmă, iresponsabilă, sinucigașă a răului românesc de mai bine de un veac încoace și care tânjește după un strop de normalitate, elan nădăjduitor și lumină interioară. Care e obosit aproape letal de mania românilor de a-și inventaria masochist viciile, nenorocul, damnările și fatalismul, a-și etala nimicnicia, netrebnicia, nihilismul, delirul de grandoare paralel cu complexele slugărnicești de inferioritate. Și care nu înțelege de ce invariabil urlăm demențial că n-avem (și nu suntem buni de) nimic, pentru a distruge numaidecât orice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
frică, Iliescu pică!“ Firește că puștoaica a rămas meduzată, iar eu am trecut, umilit și amuțit, pe lângă ei. Ei bine, pentru ăștia mici trebuie făcut cel mai mult. Trag nădejde să revin cu detalii în octombrie 2012. 20 octombrie 2011 Nenoroc la statui Multe formule apetisante li s-au lipit Bucureștilor de-a lungul vremii - orașul grădină, orașul turlelor (de biserici), micul Paris, orașul plăcerilor, al contrastelor, al femeilor fru moase etc. -, dar și dezastrele s-au ținut scai de ființa
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
etc. -, dar și dezastrele s-au ținut scai de ființa locu lui: incendii uriașe, inundații și cutremure devastatoare de cartiere întregi, invazii felurite - turci, ruși, bulgari, nemți -, bașca răscoalele seimenilor, arnăuților, pan durilor... Între atâtea, chit că mai puțin copleșitor, nenorocul la statui rămâne una dintre năpastele cele mai frapante. Și mai întristătoare. Corelată cu pasiunea distrugerii, frenezia fărădelegii, sictirul misofil, indiferența față de continuitate și omogenitate arhitecturală, drăceasca fervoare cu care ne-am făcut pulbere, ori ne-am topit, puținele în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o știe? Ce nu este fapt? Care nu s-a făcut într-un fel sau altul? Înainte ne-au umplut cărțile de cuvinte, acum, despre fapte, ceea ce prin nicio parte nu se văd însă, sunt ideile. Dacă eu aș avea nenorocul să ajut cu date doctrinele mele, le-aș inventa, sigur sunt de faptul că omul poate să-și imagineze totul, sau că s-a întâmplat, sau se va întâmpla într-o zi. La nimic nu-ți vor folosi în plus
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai mare profunzime și frumusețe a sentimentelor. Această sărmană fată, victimă a teoriilor lui don Fulgencio care lucrau asupra instinctelor supraexcitate ale lui Apolodoro, la vederea apropiatei morți căci vedea clar că avea să moară această sărmană fată a avut nenorocul să se îndrăgostească a posteriori de domnișorul său, de tatăl fructului care acum îl ducea în pântecul său. Se vede singură și neajutorată, văduvă și mamă, și în clipe de disperare meditează la soluții extreme și funeste. Deși o consolează
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
va deveni manuscrisul Calvarului, dar cum va putea recupera și reconstrui șansa de a fi scriitor român din moment ce și-a pierdut creditul? Remus Lunceanu e proiecția unui Rebreanu ratat, având, în același timp, funcția unei exorcizări a răului și a nenorocului. Dar personajul fictiv impune, paradoxal pentru realismul consecvent al scriitorului, imaginea romantică a geniului fără noroc: „Sunt convins că am talent... Acum, la marginea prăpastiei, îmi pot îngădui toată sinceritatea. Da, deseori, în sufletul meu, mi-am zis că sunt
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
student din Mișcare, arestat pentru violențe de resortul codului penal. Dan Bogdan deveni odios tuturor, într-o epocă de mare surescitare a spiritelor, și purtarea lui fu considerată de cei mai calmi ca fiind cel puțin haotică și provocatoare. Spre nenorocul lui, Dan Bogdan era aprobat frenetic de Suflețel și de Gulimănescu, care însă ei înșiși se fereau de manifestări deschise. Aceste circumstanțe agravară ironia permanentă de indecizie de pe fața lui Dan Bogdan, a cărui fizionomie suferea de la o vreme de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plăcere. Pentru ce? Gândesc că din ambiție, din setea de glorie. Ce prostie! Gloria intelectualului - dacă gloria merită atenția noastră - e cea mai mizerabilă de pe lume și-mi pare bine că n-am nici un stil, nici o însușire literară. Sper că nenorocul nu va face ca aceste rânduri să "placă" cuiva. Ar fi culmea. Foarte rar poeții au statui, și pe străzile cele mai dosnice. Reputație au oamenii politici, oamenii de acțiune. Ea se cucerește cu spada, cu fapta, și un Cromwell
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
propria lui casă și aștepta cu teamă ora mesei. Atacul se producea cam astfel: - Tată, te rog neapărat să ne ajuți în chestia Vasilescu. . - Anume ce? rămânea Hagienuș cu gura căscată, uitîndsă mestece. . - E un băiat admirabil, care a avut nenorocul să dea pestesuperiori neînțelegători. Trebuie neapărat să se mute la București. -Să se mute! admitea și Hagienuș, făcîndu-se că nu înțelege. . - Îmi pare bine că ești și dumneata de acord! Uite, ți-ampregătit un memoriu. . - Pentru mine? Eu ce să fac
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se rostogoliră în odaie. Ioanide se ridică în picioare palid: "Tudorel nu mai există". Spre a evita în plină turburare prezența oricând posibilă a Elvirei, arhitectul își luă pardesiul și pălăria și ieși pe stradă. Mergând așa fără țel, avu nenorocul de a se izbi față în față cu bătrânul Oprescu, care uitase complet incidentul în care arhitectul îi declarase că nu este el. - Ce mai faci, măi Ioanide? Îi deschise Oprescu brațele cu naiv sentiment de protecție. Nu te-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ce faci prin părțile astea? Audbert scutură energic din cap. Nu, nu! Eu am rude aici, în sfârșit... nu eu, nevasta mea. Nevasta mea era... verișoara lui Waldomar, da, Waldomar Invincibilul! Venisem să fac o vizită rudelor ei, dar, spre nenorocul meu, am fost atacat și tâlhărit de bagauzi. Abia de mi-am scăpat viața, dar am pierdut tot ce aveam cu mine. — Și pumnalul ăsta? E o armă de fabricație cu totul deosebită, cu măciulie de argint. — O armă burgundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o s-o plătească, de data asta îl spânzur.“ Divicone se întrerupse un moment, apoi ținu să adauge: — „Cine îi ajută“, înțelegeți? Chiar așa a spus. Ca și cum n-am ști cum merg treburile astea: țăranii săraci, striviți de taxe și de nenoroc, se îndatorează de la clarissimi, pe urmă nu reușesc să plătească și iată-i ajunși coloni semiliberi, sclavi de fapt, constrânși toată viața lor - și constrânși după aceea și fiii lor - să împartă cu dominus roadele pământului care odată era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rămân la ideea că eram o victimă și să nu-mi mai vin în fire niciodată. Dacă nu alungam această idee, puteam deveni propriul meu dușman. Oameni obișnuiți și-au pierdut viețile sau au fost afectați doar pentru că au avut nenorocul să se afle în metrou la momentul nepotrivit. Cred că mai există și acum persoane traumatizate. Când mă gândesc la ele, îmi dau seama că eu nu sunt cu adevărat o victimă. De aceea, nu mă consider o victimă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
decizia de instalare a sistemului american de apărare antirachetă în Europa. O politică ce i-a determinat pe liberali să se refere la greșelile administrației americane după 11 septembrie, care, fie că au fost involuntare și deci scuzabile, rod al nenorocului, fie că au fost datorate unor principii eronate, unei mentalități fixate, unei încrederi în sine nejustificabile au fost comise de singura superputere a lumii și, ca urmare, scot la iveală neajunsul fatal al ordinii mondiale bazate pe hegemonia americană luminată
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
În seara aia, părea că tot Berlinul se Îndrepta spre Neukölln pentru a fi martor la felul În care Goebbels va dirija orchestra de viori suave, convingătoare, și de trompete stridente, sarcastice, care alcătuiau vocea lui. Pentru cei care aveau nenorocul de a nu-l vedea pe Iluminatorul Popular, existau câteva locuri În Berlin special amenajate pentru a li se pune la dispoziție măcar posibilitatea de a-l auzi. Așa cum În restaurante și cafenele era obligatoriu să existe aparate de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]