746 matches
-
să mai primească laude de la stăpînul cel nou și fercheș. Juan Lucas fu cît pe-aci să-i trîntească un: ești dat naibii! iritat sau: ai o freză foarte șic, dar asta ar fi Însemnat să se coboare pînă la nenorocita Sodomă a lui Abraham, care tînjea după lumea bună, pînă la mizeria cumplită din Gomora corciturilor Îngrozitor de urîți, bucătari, pederaști și care se vindeau din dorința de a mă imita. — Atunci asta-i tot, i-o tăie cu un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea acasă, am simțit deodată opera hormonilor prin zonele inghi nale: gata, adio copilărie, „this time nothing can go wrong!“ Dar n-a fost așa. Căci acasă la Irina era și Adriana, sora ei, proaspăt întoarsă din Finlanda, și toată nenorocita de seară am petrecut-o uitân du-ne pe ultra-vo luminoase albume de fotografii cu amurguri finlandeze, brazi finlandezi, reni fin lan dezi, Sibelius și Berzelius și dracelius și lacelius... Ore-n șir așteptând să plece Adriana și să-nceapă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și care sunt floare la ureche de întreținut. E abia în al treilea an și deja câștigă șaisprezece barosani pe oră. Nu-l întreabă ce părere are despre animale, și cu atât mai bine. Urăște să fie întrebat. Toată lumea mănâncă nenorocitele alea de animale; cineva trebuie să le omoare. Și nici măcar nu e el acela: el nu face decât să supravegheze echipamentele. Începe să se întrebe de ce vor să știe atât de multe despre abator. N-a mai trecut pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu rădăcini, într-un șanț acoperit cu iarbă, ca un câine uriaș de prerie, lângă Arcul de pe autostradă. Trebuie să se poarte ca și cum maică-sa ar fi murit într-o furtună de zăpadă, iar taică-său, de secetă, ca în nenorocita aia de Biblie, chiar dacă părinții ei trăiesc amândoi și locuiesc într-o comunitate închisă de lângă Tucson. Nici unul nu e chiar ceea ce spune că e, iar el ar trebui să râdă doar și să intre în joc. Dar a rămas la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ajuns! South Sioux. Toată lumea se întoarce acasă, la un moment dat. Ea dădu drumul unui râs plin de flegmă. N-am plecat niciodată cu adevărat! M-am blocat într-o buclă idioată. Își flutură mâna în aer. Mai rău decât nenorocitele alea de păsări. El tresări, dar o iertă. După masă, văzură noi apariții: codroși-de-pădure, fâse, un aușel-cu-cap-galben solitar, chiar și un mascul rătăcitor de ciocănitoare a lui Lewis, aflat în trecere. Pajiștile ofereau puține ascunzișuri. Daniel o învăță cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dăruiesc ceva fără pereche! — Dacă te ții de cuvînt, răspunse marinarul curtenitor, strîngîndu-și pumnul puternic Într-un gest de sălbatică mîngîiere care-i făcea plăcere femeii, o să mai vin pe-aici și-o să-ți ard una drept În falcă, mă, nenorocito! Îi răspunse el tandru, În șoaptă, și o strînse lîngă el. CÎt era șirul de lung se puteau observa discuții și gesturi asemănătoare: glume triviale, rîsete obscene și strigăte pline de nerăbdare adresate zgomotoșilor ocupanți ai cabinelor, toate avînd cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce griji! Nu mai pot Închide ochii din pricina gîndurilor.“ „Dar ce-i, ce s-a-ntîmplat?“ - am zis. „Vai, Eliza, am pierdut tot ce-am avut“ - zice - „am rămas fără nici un ban. I-am băgat aproape pe toți În construcții, iar acum nenorocita aia de bancă și-a Închis porțile. Ce-am să fac acum?“ - a zis. „Cum adică?“ - am zis. „Ai să faci ce fac și eu - ai să-nveți din greșeli și ai să iei totul de la Început.“ „Dar e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
don Antonio Rosmini-Serbati, îi scria astfel lui Hugues-Felicitè Robert de Lamennais (1782-1854), implorându-l să nu părăsească Biserica: „Să fim convinși, dragă frate, că niciunul nu este necesar lui Cristos și bisericii sale; și noi, preoții, în timpuri atât de nenorocite, să ascultăm vocea lui Cristos, care spune: Et vos vultis abire? Ah! răspunsul nostru trebuie să fie unanim: Domine, ad quem ibimus? Ce refugiu vom găsi noi părăsindu-l pe Cristos și biserica?”. Există diferite moduri de a fi fideli
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
recunoscu: erau copiii din apartamentul de vizavi. — Salut tuturor, spuse el. Cei mari rînjiră și micuța chicoti acoperindu-și fața cu palmele, de parcă ar fi vrut să se ascundă în spatele lor. Doamna Fleck îi spuse îmbufnată: — Mama lor a dispărut, nenorocita. — A dispărut? Unde? — De unde să știu eu unde dispar oamenii? Acum era aici, și în clipa următoare a dispărut. Ei, ce puteam face? Nu-i puteam lăsa să-și poarte singuri de grijă. Uită-te ce mari sînt! Lanark, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aici înainte. Aș vrea să te rog să ne faci un serviciu. Presupun că dormi în continuare ușor? — Da. — S-ar putea să-și recapete cunoștința și să dorească să vorbească. Aș putea pune o asistentă de gardă aici, dar nenorocita asta de bună dispoziție profesională îi deprimă pe tipii introspectivi. Te rog să vorbești cu el, și dacă dorește să vadă un doctor, chemă-mă cu chestia asta. Scoase din buzunar un radio din plastic alb de dimensiunea unui pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un lucru nemaipomenit. Toți cei șaptezeci și unu de parlamentari, laburiști, liberali, conservatori, se ridicară și-l urmară. Pe terasă, deasupra Tamisei, se întorcea să li se adreseze, cînd intră McAlpin și-l întrebă: — Salut. Mai lenevești? N-a venit. — Nenorocita! Ascultă, e o zi splendidă, vino cu mine să facem schițe. — Nu-mi vine să mă clintesc. — Forțează-te. O să te simți mai bine dac-o faci. — Nu pot. McAlpin întinse o coală de hîrtie pe planșetă. Thaw îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark o prinse de mînecă pe Rima și o trase să asculte. — O autocisternă a lovit un transportor de la Algolagnics, zicea el, la intersecția cu Unthank. N-am văzut în viața mea așa ceva - circuite nervoase întinse pe drum ca niște nenorocite de mingi de fotbal explodate și țipete capabile să facă zob tot drumul. Consiliul a fost alertat, dar numai Dumnezeu știe cît o să le trebuie să se ocupe de mizeria asta. Zile - săptămîni, poate. Dacă mergeți spre Imber, va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în ziua a doua. Executivul din Provan îmi plătește salariul dacă stau sau nu cu tine. Dacă vrei să dispar, zi-mi „dispari“ și-o să dispar. Dacă nu, vino să bem ceva în liniște și să vorbim despre orice în afară de nenorocita asta de adunare. Chiar și limbajul lor mă face să mă simt nașpa. Lanark o privi lung și văzu cît de atrăgătoare era. Priveliștea îl chinuia enorm. Știa că dacă i-ar da voie să-i sărute gura țîfnoasă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de furie. Nenorocito! ― Cred că ai auzit de un aparat numit distorsor ― îi răspunse cu răceală Mașina. Atâta vreme cât acest aparat va acționa asupra mea nu pot face nici o declarație publică. Gosseyn, care tocmai se pregătea să dea drumul unei noi tirade, renunță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de mult, în calitate de mireasă a fostului tău coleg de școală, deși nu sunt mormonă, dar asta nu contează, și așa mai departe...“. „Constantinescule“, a spus atunci cu glas tare Iason, „ce tot mormăiți voi acolo, ce tot te uiți la nenorocita asta ? E o scârbă, am găsit-o în mlaștini, aproape leșinată, pe când veneam încoace, i-am tras atunci și câteva șuturi, ca să mă țină minte, aș fi lăsat-o acolo, să crape în apă, pe trestii, dar a luat-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de a-mi face rău singur, faptul că redeveneam o ființă cu două voințe când socoteam că scăpasem de asta, mă rog, n am să intru în amănunte; oricum, mă simțeam mâhnit, celălalt era convins că mă necăjește pierderea unei nenorocite de partide, avea și el punctul lui de vedere, cum să-i explic ? Uite, eu stau aici ca un cretin și-ți înșir tâmpeniile astea profund adevărate pe care sunt sigur că nu le crezi sau, dacă le crezi, că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de furie. Nenorocito! ― Cred că ai auzit de un aparat numit distorsor ― îi răspunse cu răceală Mașina. Atâta vreme cât acest aparat va acționa asupra mea nu pot face nici o declarație publică. Gosseyn, care tocmai se pregătea să dea drumul unei noi tirade, renunță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de ani. Ultima încurcătură, la Liverpool, îl dăduse peste cap. Pe vapor, în drum spre țară se simțise rău. Chipul din oglindă îl înspăimîntase. În barba nerasă se zăreau fire albe. Se însurase imediat, cu un sentiment tulbure de capitulare. "Nenorocita! O creatură inventată să întunece totul în jurul ei." Telefonul târâi o dată scurt și bărbatul tresări. Ridică receptorul, dar legătura se întrerupse. Se așteptase să audă glasul necunoscutei. Aprinse o țigară și trase scrumiera mai aproape. Streșinile plângeau monoton, lumina devenise
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru vase, șase rânduri de oale... Ascultă zgomotele din casă apoi începu un joc ciudat. Manevre tainice, precipitate. Deschise cuptorul unui aragaz băgând mâna în oala încă fierbinte. Degetele alunecară în sosul gras dibuind o bucată de carne. " Aha, tocană... Nenorocita gătește bine. Normal, vrea să se mărite..." Intră cu brațul mai adânc până la subsuoară: "Un șnițel nu se cunoaște. Puse totul într-o farfurie și trecu indiferent pe lângă aragazul lui Panaitescu: "Asta mănâncă parizer la jurnal..." Ridică un capac: "Vîlcu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gura. În locul dumitale nu m-aș duce. Femeia își mușcă buzele. Chipul obosit, încadrat de lațe puține, era verzui. Herpesul se întinsese, semăna acum cu un crater. Bătrâna clătină capul. "E tare urâtă biata fetiță." ― În fond, ce-o să facă nenorocita asta cu banii? întrebă Matei după ce ușa se închise. ― O să hrănească pești! bombăni Popa. Mulți, zglobii și tinerei! Campioni la înot, cu coada pe moațe și Trabant. Râse răutăcios: O să le cumpere și un acvariu confortabil ca un cavou de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
inventat după război") întocmite de autori și asta-i umplea de satisfacție. Se simțea bine, puternic, deasupra celorlalți. Se uită cu dispreț la sculptor, neras, jigărit, cu fața trasă și cu ochii ca două făclii. " Va ceda repede, ca și nenorocita astalaltă. Nu și bătrîna..." O privi pe furiș încercînd să descifreze ce se întîmplă dincolo de expresia senină. Femeia îl nedumerea, de fapt nu putea să-și ierte că se lăsase păcălit atâția ani. O ignorase totdeauna, o ființă fără importanță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
altă bomboană. Matei începu să se plimbe prin încăpere. Se opri deodată speriat. ― Dumnezeule! Ce-i asta? O grimasă oribilă strâmbă trăsăturile Valericăi Scurtu. Se repezi cu brațele întinse. Ultimul suspin al femeii îi atinse obrazul. Mirosea a migdale amare. * "Nenorocita, gândi Dom Matei. N-a avut parte de nimic. O viață goală, inutilă. Unde se duc viețile goale, inutile?" " N-a știut să se păzească, gândi Grigore Popa. Lucrurile se complică. Doi morți în mai puțin de 48 de ore
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
liceul militar. Își strânse buzele subțiri. Avea să țină minte... Melania Lupu izbucni în plîns: ― Domnilor! Vă rog, domnilor... Gîndiți-vă... ― La ce, cucoană? La ce să ne gîndim? Sculptorul se mișca dezordonat. Murim ca muștele! Nici n-a apucat bine nenorocita să spună de Miliție că a și mierlit-o! E cumplit! ― Cretin! scrâșni Grigore Popa. ― Nu cred că de aceea a murit, reuși să spună bătrâna înecată de suspine. Acum însă... Vă implor, liniștiți-vă. Să ne adunăm puterile! Avem
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și dacă se găsește vreuna care n-are chef să-și dea jos rochia, scoate un topor, mânjit cu roșu și urlă ca un descreierat: "O chema Margot! Ce mult am iubit-o". E, chipurile, masculul dezlănțuit, capabil de orice. Nenorocita se sperie și... Cristescu continuă să râdă. ― Exagerați, desigur. ― Zău?! Vă aduc toporul. Îl ține în baie, sub cadă. Făcu câțiva pași spre ușă. ― Lăsați, vă cred... ― Să-i vedeți recuzita! Ce teatru! Ce Tănase! Și-a confecționat uite așa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-am nici o idee. Asistăm la un adevărat mister. ― Oare? ― Din moment ce nu putem lămuri lucruri atât de simple... Un fapt însă rămâne cert: absența Valericăi ― indiferent de numărul de ore pe care îl însumează ― reprezintă o deviere de la programul obișnuit. Nenorocita, exceptând timpul petrecut la birou, nu iese literalmente din casă. Stă în expoziția ei și tricotează, ori visează la cai verzi pe pereți. În sensul ăsta îmi dă de gândit și evident în contextul ciudățeniilor la care asistăm. Balamucul cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]