2,101 matches
-
împăca oamenii ăștia ciudați cu o condiție care mie mi-a fost fatală? Mii de alte suflete asemeni celui al meu se răsucesc cu aceeași disperare, acuzând aceleași neînțelegeri, dar acest lucru nu mai poate încălzi cu nimic un biet nenorocit pe cale să fie damnat la frigul veșnic. Nebună karma trebuie să fi fost aceea care nu mi-a permis să scriu aceste rânduri decât murind. Bine măcar că le-am scris eu și nu altcineva, măcar pentru atât aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
m-au aruncat, aproape complet paralizat, în clădirea aceasta destinată celor pierduți, în casa aceasta de nebuni fioroși, care de care mai plini de păcate și mai rătăciți. De cât de sus, de la ce înălțime am putut cădea... cât de nenorocit m-am putut prăbuși cu aripile mele de ceară topită, de înger căzut, închipuindu-mi și eu, ca atâția alții, că sunt asemeni Celui care m-a născut... Într-adevăr, acum îmi aduc perfect aminte... nu e nicidecum ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o construiseră nu cheltuiseră prea mult timp cu aspectul comercial al lucrării, însă era evident că făcuseră un lucru temeinic. Până la intrarea în peșteră nu erau mai mult de trei metri. Gura întunecată a acesteia se căsca neagră în fața lui. Nenorociții aleseseră locul foarte bine, la apus, vâlva urma să intre direct peste el, iar Boris, aflat la adăpost în cabina Toyotei, va declanșa capacul de îndată. De acolo de unde se afla, nu-și putea da seama când soarele urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șef! spuse Pohoață. Doar nu credeți că îl lăsă ăsta pe domnul inspector liber acolo sus, așa cum spune. Nu e liber, interveni Godunov, l-am închis în container. Dacă vă grăbiți, s-ar putea să-l mai prindeți în viață. Nenorocitule! se repezi Pop la mercenar. Ce ai făcut cu el? Boris continua să rânjească, privindu-i sfidător pe cei doi. Rămâi aici cu el și nu-l scăpa din ochi! rosti repede comisarul. Eu plec după Cristian. Cred că îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca și rafala din curtea Învecinată ce răsunase ca un sfredel În liniștea deplină care se lăsase după trecerea tancurilor sovietice, de asemenea pata de sînge de pe zid, pe care tata o va zări prin gemulețul de la closet, și cadavrul nenorocitului de Herman, În poziție embrionară, toate vor fi consemnate În Cartea morților, cu un comentariu al observatorului din umbră. Istoria este pentru Cartea morților suma tuturor destinelor umane, totalitatea Întîmplărilor efemere. De aceea se Înregistrează orice activitate, gînd sau faptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Încăpere. Mi-am simțit picioarele cum abia ștergeau pardoseala și, oricît am Încercat, n-am izbutit să mă eliberez din strînsoarea lui Neri, care mă căra ca pe-un colet prin seră. — Sufletul am să ți-l stîlcesc eu ție, nenorocitule, bîiguia printre dinți. Mă duse tîrÎș pînă la ușa apartamentului și, ajunși acolo, o deschise și mă azvîrli cu putere pe palier. Cartea lui Carax Îmi căzu din mînă. O ridică de jos și mi-o aruncă În față Înfuriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și cei pe care nu-i bănuiești. Cine zice că nu-i așa minte de-ngheață apele. Impresia mea era că acest Carax se număra printre primii, drept pentru care Îmi era totuna dacă-i un geniu sau un biet nenorocit, eu Întotdeauna l-am considerat un sfruntat. — Poate vă Înșelați. — Să nu-ți fie cu supărare, dar dumneata ești Încă foarte tînăr și te pricepi la femei așa cum mă pricep eu să fac plăcinte. — Și asta e adevărat, am admis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un măcelar de mîna a doua, Însă avea mai mult fler În a nimeri diagnosticele decît aveau cei mai mulți dintre medicii bogătașilor, cu cabinete pe strada Muntaner. Mare parte din clientela sa era compusă din curvele bătrîne din cartier și din nenorociți care abia Îl puteau plăti, Însă pe care Îi Îngrijea oricum. Eu Îl auzisem, nu o dată, spunînd că lumea e un țucal și că așteaptă ca Barcelona să cîștige naibii odată campionatul ca să moară Împăcat. Mi-a deschis ușa Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
său din Guvernul Militar, umbla Încoace și-ncolo Împrăștiind perorații pe seama superiorității genetice și spirituale a neamului spaniol și a iminentei căderi a Imperiului bolșevic. — Marx a murit, spunea el solemn. — În 1883, mai concret, ziceam eu. — Tu să taci, nenorocitule, că-ți lipesc o labă de te trimit la dracu-n praznic. Nu o dată o surprinsesem pe Bea zîmbind În sinea ei dinaintea prostiilor proferate de logodnicul sublocotenent. Atunci ea Își ridica ochii și mă observa, impenetrabilă. Eu Îi zîmbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așa Îl numea, o Înjura și-o bătea pe maică-sa. După aceea intra În dormitorul lui Julián și-i spunea că era rodul păcatului, că moștenise firea slabă și mizerabilă a maică-sii și că avea să fie un nenorocit toată viața, un ratat În orice și-ar fi propus... — Julián Îi purta ranchiună lui taică-su? — Timpul răcește lucrurile astea. Nu mi s-a părut niciodată că Julián l-ar fi urît. Poate că ar fi fost mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
părere aveau despre pictura sa colegii lui de la cursurile acelea serale pe care le urmase la Londra, mi-a răspuns rânjind: — Li s-a părut că e o glumă. — Dar aici ai început să frecventezi un atelier de pictură? — Da. Nenorocitul a venit azi-dimineață - maestrul, știi - și când mi-a văzut desenul a ridicat pur și simplu din sprâncene și a trecut mai departe. Strickland chicoti. Nu părea deloc descurajat. Era total neafectat de opinia semenilor săi. Și tocmai asta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a-i vorbi lui Strickland, întrucât de îndată ce a intrat în sala mare, a venit un călugăr cu o Biblie cât toate zilele în brațe, s-a urcat în amvonul aflat la capătul încăperii și a început serviciul religios pe care nenorociții aceia aflați la marginea societății trebuiau să-l suporte ca preț pentru găzduire. El și cu Strickland fură repartizați în camere diferite și când îi dădu jos din pat la cinci dimineața o huidumă de călugăr, până-și făcu patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Încă În viață. Înfrângându-și greața, Dante Întoarse capul bătrânului spre lumina de la fereastră, descleștându-i maxilarele Încordate. Prin gura Întredeschisă zări un arc de dinți neregulați, murdăriți de o spumă roșiatică. Pe buzele violacee erau niște tăieturi adânci. Ca și când nenorocitul și le-ar fi mușcat până la sânge, În ultimele sale clipe de viață. Apoi adulmecă resturile de lichid din cupă. - Dar cum au murit? Poetul Îi arătă lui bargello cadavrul, apropiind torța de chipul acestuia. - Vezi buzele și limba umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
glasul osânditului, o bolboroseală confuză Înțesată cu termeni latinești. Dante, care ajunsese până la stâlp, se opri curios. - De ce te plângi, nemernicule? De ce ai fost condamnat? Îl Întrebă, aplecându-se În așa fel Încât să Își Încrucișeze privirea cu aceea a nenorocitului. Dat fiind că celălalt rămăsese cu ochii pironiți În pământ, Îl Înșfăcă de puținul păr de pe creștet, silindu-l să Își ridice capul. Omul Își răsuci gâtul cât putu, pentru a-l privi la rândul său, strigând de durere. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
joc, ce-ți Închipui? O grămadă de bani, ceva ce vine de la Frederic, Dumnezeu să-l ierte! În felul ăsta Îl voi putea trimite la naiba pe taică-meu, În sfârșit... - Ce legătură are Împăratul, fir-ai să fii de nenorocit? strigă Dante exasperat. Toți vorbiți despre el ca și când umbra lui s-ar fi Întors și umblă pe pământ. Dar, În loc să o faceți cu reverența cuvenită celor răposați, Îl smulgeți din somnul lui ca să-l folosiți drept paravan pentru manevrele voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o grimasă dezamăgită. Dacă străjerii puseseră mâna pe acel nevinovat, nimic nu-l mai putea salva, se gândi el cu amărăciune. Nici măcar autoritatea sa de prior, care se apropia oricum de scadență. Văzu Într-un colț covorul de rugăciune al nenorocitului, cu cartea deasupra. Luă codicele, continuând să privească În jur. Cel care Îl ucisese pe mechanicus, cu două lovituri de spadă la gât, trebuie să fi căutat cu totul altceva. Se bucură pentru cât fusese de prevăzător atunci când pusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privirea, eliberându-se din strânsoare. Îndoiala care Îl chinuise Încă din prima clipă Îi Încolți pe buze. - De ce i-au ucis? Cecco deveni brusc țeapăn, cu o grimasă de surprindere. - Cu ce vă Încurca În planurile voastre bătrânul Bigarelli? Și nenorociții de pe galeră? Îl zori poetul. - Cu nimic! Nu știu despre ce vorbești! se bâlbâi sienezul. Redevenise circumspect. Aruncă o privire nervoasă peste umăr, ca și când s-ar fi temut de o capcană. - Nu-i nimeni, Îl liniști Dante cu răceală. - Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zice că eu aș fi putut să fiu cea mai bună dintre toate femeile lui, dar că nu, nu sunt, că Magistrul, că Discipolul... nefericitul de el, nici nu realizează ce noroc are cu mine, altfel ajungea un bețiv, un nenorocit, eu l-am așezat la casa lui, dar asta, acuma, nu mă mai ajută cu nimic. Și Loredana, rece, fără nici o emoție, stinge o rămășiță de țigară în scrumiera aproape plină, se uită numai în sticla rotundă, de parcă ar vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe Tara asta de pomană, latră atât de rar!, suntem nababi, ce dracu’?, mai leagă cățeaua, că toată ziua e în casă... dar câinele e salvarea mea de aici, de când o avem, nu mai intră nimeni la furat, trec toți nenorociții cu respect pe la porți și pe la garduri, dar el nu vede asta... Tina mea, am văzut-o pe Loredana de câteva ori masturbând-o pe Tara, aia se așeza cu picioarele în sus, în fața șemineului, pe o blană, parcă învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nimeni nici o răscumpărare. Poate că trece prin criza vârstei, eu însumi m-am îndrăgostit de prietena fiicei mele... ați văzut American Beauty? - Nu. Sigur nu serviți niște halva? Eu o să iau puțin. Doamna Popa își linse degetele cu unghii roz. Nenorocitul! Să mă lase el așa, gravidă! Păi eu, care l-am luat de pe șantier, nu știa nici să se șteargă la fund! Eu, care tata a făcut pușcărie politică și l-a cunoscut pe Zelea Codreanu, păi dacă nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vă mint eu! Uite... eu sunt Napoleon! Ce ziceți de asta? Care e granița între minciună și nebunie? Ăăă? - Ăăă? se ridică șovăielnic nea Ovidiu, urcând pe scenă cu portretul în brațe. - Acesta este nea Ovidiu. Un om pe care nenorociți ca el - un deget firav se propti în Statuia Libertății de pe pieptul lui Mișu - l-au încurajat, prin vânzare, să devină consumator de băuturi... alcoolic, ce mai! - Da! prinse curaj nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, povestește-le cum a fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Da. - Ce da? - Că n-ar putea să înțeleagă ce-i spun. - Ce-i spui? - Că nu am nici o legătură cu răpirea domnului Popa. Doamna Popa își rupse o unghie roșie. Dacă ar fi fost dincolo de oglindă, îi arăta ea nenorocitului! Ar fi răzbunat-o pe Mariana și pe bărba-su, care cine știe pe unde stătea nemâncat, închis de perversul ăsta. Sau mai rău! - Nu știu nimic! păli și mai mult Horațiu. Eu n-am răpit și n-am urmărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fiindcă ea îmi controlează lenjeria și caută urmele astea, alături de petele de căcat și găurile care trebuie cârpite. În timp ce eu îi astup ei gaura, ha‑ha. Dar iată că vine controlorul. Din grabă, gemenii nu s‑au gândit că poate nenorocitul ăsta n‑are bilet și trebuie să bage mâna în portofel. Slavă Domnului, se apropie o curbă și viteza scade. Când cretinul ăla duce în silă mâna la buzunarul de la piept, cei doi frați sar din vagonul remorcă, cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fiind, pe la două sau chiar la trei noaptea. Bineînțeles, nu făcea asta pentru că n-ar fi avut succes la bărbați. Doar lucra Într-un butic și nu ducea lipsă de bărbați care să o curteze, din toate categoriile, de la perverși nenorociți din lumea modei până la angajați la bancă sau la ziariști. Din fericire sau din nefericire, bineînțeles că pentru mine e din fericire, fusese crescută cu grijă de un tată extraordinar și de o mamă afectuoasă, și avea doi frați, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
puternic. M-am Întors spre celălalt eu al meu care Își păstrase calmul și i-am zis: „În ritmul ăsta, o să ne Îmbolnăvim de schizofrenie, nu-i așa?“. La care el s-a luat de mine: „Dispari, du-te dracului, nenorocitule! Chiar de-am ajunge schizofrenici, tu ești singurul care ai să sfârșești distrugându-te. Eu o să rămân În viață, pentru că voi Înghiți excrementele acestei femei frumoase și am să-i beau urina. Dispari mai repede din fața mea!“... Am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]