1,301 matches
-
care sunt În același timp și relații de putere, deoarece stabilesc anumite sensuri ale cooperări și presupun o anumită distribuire a resurselor sociale. Din punct de vedere epistemic, câmpurile echivalează cu introducerea de variabile sociale, politice și culturale În modelul neoclasic al pieței, dar și cu reconsiderarea rolului acțiunii În cadrul teoriilor instituționaliste. Ele sunt structuri de interacțiuni emergente, ordonate social și cultural și se constituie În modele teoretice cu grad mai mare de izomorfism față de patternurilor reale de cooperare Între actori
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
agențiilor de reglementare și care să constituie un tablou pe cât posibil exhaustiv al interacțiunilor și schimburilor la nivelul câmpului. Modelul propus constituie o analiză instituțională, deopotrivă acțională și relațională a unui spațiu social ce se dorește a depăși limitările modelelor neoclasice, dar și a celor exclusiv instituționaliste, prin introducerea mai multor variabile explicative. Desigur, adăugarea mai multor variabile și „complicarea” modelului Înseamnă un compromis În privința parcimoniei și poate a eleganței formalizărilor matematice neoclasice, dar câștigurile euristice pot compensa pierderile simplității. Argumentul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
social ce se dorește a depăși limitările modelelor neoclasice, dar și a celor exclusiv instituționaliste, prin introducerea mai multor variabile explicative. Desigur, adăugarea mai multor variabile și „complicarea” modelului Înseamnă un compromis În privința parcimoniei și poate a eleganței formalizărilor matematice neoclasice, dar câștigurile euristice pot compensa pierderile simplității. Argumentul central pe care l-am urmărit este acela că un model al piețelor ca spații social-politice ordonate normativ, structural și relațional prezintă un grad mai mare de izomorfism cu patternurile reale decât
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
câștigurile euristice pot compensa pierderile simplității. Argumentul central pe care l-am urmărit este acela că un model al piețelor ca spații social-politice ordonate normativ, structural și relațional prezintă un grad mai mare de izomorfism cu patternurile reale decât modelele neoclasice bazate doar pe interacțiunea intereselor pe de o parte (și care ar prezice o volatilitate ridicată) sau a celor sociologice instituționaliste bazate exclusiv pe asumarea unor roluri sociale (și care ar prezice o stabilitate foarte mare), pe de altă parte
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
discursivă a schimbărilor instituționale astfel Încât acestea să devină legitime, să capete sens și să fie acceptabile de către populație. În sensul de spații ordonate, ce prezintă o anumită ordine socială stabilă, rezultantă a asumării de roluri. Factorii de producție conform teorie neoclasice sunt: capitalul uman (munca), capitalul fizic (mașini, utilaje), resursele naturale, tehnologia și cunoașterea. Acestea Împreună compun stocul de capital. Postulatul maximizării conduce la investiții În factorul de producție cu profitabilitatea cea mai ridicată. Sintagma „actori raționali utilitariști” corespunde definiției weberiene
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
libertariene în Teoria Alegerii Sociale 148 dizutilităților. Nu contează, așadar, decât cantitatea de utilitate realizată în fiecare alternativă socială, și nu și faptul că aceasta ar proveni de la o persoană sau alta sau din consumul unui bun sau altul. Economia neoclasică, în special prin Jevons (1871), Menger (1871), Walras (1874-1877) și alții, a păstrat, în mare măsură, aceste principii. Începând cu secolul XX-lea însă, folosirea comparațiilor interpersonale și a utilității cardinale a devenit din ce în ce mai puțin acceptabilă. În (1912) von Mises
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
divină, acționînd ca o lege aspră Într-o lume pregătită s-o primească. Nici o idee mai profundă nu putem afla la acest prim nivel al poeziei. Conachi n-are imaginația necesară pentru a Însufleți liric niște concepte convenționalizate de poezia neoclasică. Rămîne, repet, numai efortul de a cuprinde noima unui concept ce ajunge la el călare pe mituri facile. Anton Pann ține și el amorul În sfera „urgiei”. Mai ales cînd amorul se instituționalizează În familie. Acolo, apare, fatal, chipul, demonic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a marilor prefaceri ce vor urma. Simpatiile lui vechi sunt pentru Franța, unde și-a făcut studiile, cu toate acestea n-a arătat antipatie pentru marile înfăptuiri din Germania și Italia, și la curs a citat, ca modele de simplificare neoclasică, construcții ale noilor regimuri din aceste două țări. Despre Franța, cu toată simpatia, a fost auzit uneori spunând că este o țară în decadență, viitorul fiind de aci înainte al națiunilor tinere. 10. Ar primi numitul să intre în Mișcare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pune accent pe comportamentul omului în echipele (grupurile) de muncă. * Școală cantitativa, având ca exponenți pe C.W. Churchman, F. Raiffa, S. Beer, J. Lesourne, se focalizează pe inițierea unor metode și tehnici cantitative în vederea pregătirii științifice a deciziilor. * Școală neoclasica, afirmata la mijlocul deceniului al șaptelea din secolul trecut, cuprinde personalități, precum E. Dole, P. Druckei, O. Gelinier, A. Sioom jr. etc. Adepții acestei școli își propun să dezvolte tezele clasice punând accent pe eficientă, pe definirea riguroasă a activității întreprinderii
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
sunt frecvent puse în discuție: apărarea, justiția, lucrările publice, educația, ceea ce ne conduce să gândim că liberalismuil lui Smith este temperat. Mulți economiști își pun întrebarea: ce anumite bunuri nu pot fi produse de sectorul privat? În mod special concepțiile neoclasice răspund la această întrebare prin evidențierea anumitor caracteristici ale acestor bunuri: ele nu sunt adaptabile datorită caracterului lor indivizibil sau pentru că nu pot fi consumate în întregime, tehnologiile lor corespunzând randamentelor necrescătoare. Prin convenție, economia este împărțită în sector privat
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
deciziile statelor de a balansa sau de a se ralia. Ideile lui Walt sunt primele dintr-o lungă serie de lucrări care revigorează perspectiva realistă clasică, o mișcare teoretică la care se face deseori referire, probabil oarecum neelegant, drept "realismul neoclasic" (Brown ș.a., 1995b; Rose, 1998). Totuși, constructiviștii observă ulterior că, dacă influențele din direcția identității sunt într-adevăr determinanți sistematici ai comportamentului statului, atunci acest fapt vine în sprijinul argumentului lui Wendt, potrivit căruia anarhia este "ceea ce statele o fac
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
aspect cultural. Acest cadru teoretic este folosit pentru explicarea reacțiilor unui număr de trei puteri majore față de colapsul Uniunii Sovietice, precum și a modului în care și-au dezvoltat politica externă după sfârșitul Războiului Rece. Comportamentul interpretat de realiștii clasici (sau "neoclasici") drept aliniere în interiorul unei structuri unipolare este înțeles mai bine în termenii cascadei de norme generate de apariția unui nucleu stabil de state democratice liberale în sistemul internațional. În timp ce presiunile de socializare se supun variației instituționale și culturale interne, impulsul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
deocamdată, constructivismul nu a reușit să conteste afirmațiile realiste privind tiparele de ansamblu ale formării alianțelor în sistemul internațional. Lucrarea de față încearcă să abordeze în mod direct această limitare pornind de la asemănările dintre afirmațiile constructiviste și analizele realiste clasice/neoclasice ale adaptărilor marilor puteri la sfârșitul Războiului Rece. Evoluțiile din sistemul internațional după 1999 subliniază caracterul cu necesitate temporar al acestei evaluări a relațiilor internaționale după Războiul Rece. Totuși, dacă specialiștii constructiviști nu urmăresc să conteste principalele revendicări realiste privind
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a luat prea multe angajamente pe plan extern. Retorica politică ce evidențiază amenințările externe generează un "recul" pentru elita conducătoare, prin aceea că inițiază un proces ce duce la o supra-extindere gravă. Argumentul lui Snyder este unul realist clasic (sau "neoclasic"), ce pornește de la rolul politicii interne și al ideilor în procesul de luare a deciziilor, pentru a rafina eșecul neorealismului de a explica frecvența supra-extinderii. Totuși, putem extinde acest argument dincolo de limitele propuse de Snyder, prin depășirea încercării realismului clasic
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
miturile politice și de favoruri, ci și într-o tranziție identitară prin care trece statul, ce decurge din interacțiunea dintre politica internă și cea internațională. Această direcție de cercetare servește la accentuarea în plus a afinităților dintre literatura realistă clasică/neoclasică și intuițiile din perspectiva teoriei liberale sistemice. Chalmers Johnson oferă o descriere a politicii externe americane compatibilă cu o astfel de perspectivă (Johnson, 2002). Autorul afirmă că dilemele de politică externă cu care se confruntă SUA în prezent nu sunt
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și distincție. Ceea ce ar putea conduce la o concepție continuistă a bunurilor: acestea ar fi mai mult sau mai puțin culturale, și nu închise în alternativa: de tip cultural sau industrial. Acest tip de teorie a deschis calea pentru teoria neoclasică a noilor consumatori. În teoria lui Lancaster, care datează din anii 1960, se consideră că: "Loisir-urile sunt servicii pe care consumatorul și le face sieși, în sensul că satisfacția pe care i-o aduc este indisociabilă de faptul că
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mecanism 'natural' pe care se poate întemeia analiza politică (Bull 1977: 111-12). Legile obiective și interesul național Critica balanței puterii viza analogiile homeostatice propuse de abordările mai științifice ale disciplinei relațiilor internaționale. Dar realiștii au criticat și analogia cu echilibrul neoclasic al pieței, conform căreia piața și echilibrul ei corespund echilibrului puterii, iar tendința spre maximizarea utilității corespunde urmăririi interesului național, exprimat în termeni de putere. Într-un context anarhic, lipsit de un mecanism central de sancționare, instinctul de supraviețuire împinge
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de putere. Într-un context anarhic, lipsit de un mecanism central de sancționare, instinctul de supraviețuire împinge actorii să-și maximizeze puterea, cel puțin ca scop intermediar, putere ce poate fi apoi convertită în alte scopuri finale. Astfel, pentru teoria neoclasică, puterea este comparabilă cu banii. Adunarea laolaltă a năzuințelor individuale spre putere duce la o situație internațională concurențială, care, la fel ca prețurile pieței asupra actorilor economici individuali, impun constrîngeri externe asupra acțiunilor naționale. Interesul național reprezintă maximizarea utilității în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
la o situație internațională concurențială, care, la fel ca prețurile pieței asupra actorilor economici individuali, impun constrîngeri externe asupra acțiunilor naționale. Interesul național reprezintă maximizarea utilității în acest context: el este un corespondent al optimului lui Pareto în teoria economică neoclasică. Raymond Aron a atacat în mod explicit această analogie cu economia. În primul rînd, el considera puterea ca un scop prea ambiguu pentru a fonda pe el o abordare economică. Dacă puterea este tratată drept principalul scop al politicii externe
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
putere fac imposibilă modelarea explicațiilor din științele politice prin înlocuirea interesului național sau a securității cu utilitatea și a puterii cu banii. Invenția banului a revoluționat economia mondială reală și a permis economiștilor să modeleze o teorie "marginală". Teoria economică neoclasică este viabilă numai pentru că există o economie de piață bazată pe bani. Nu există nimic în cadrul politicii mondiale reale care să joace rolul banului (Aron 1962: 98). Aron trage două concluzii în urma analizei sale critice. Mai întîi, el a criticat
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cîtorva variabile, considerate a fi semnificative și la înțelegerea unor constelații istorice particulare ale politicii mondiale (Aron 1962: 140). În concepția lui Aron, nu poate exista nici o teorie a relațiilor internaționale care să poată fi construită prin analogie cu economia neoclasică (Aron 1962: 102). CONCLUZIE: REALISMUL DIVIZAT METODOLOGIC Discuțiile asupra statutului științific al realismului au afectat înțelesul conceptelor sale explicative centrale. Nu natura umană, așa cum spunea Morgenthau, ci dilema securității explica originile conflictului (și ale războiului). Concentrîndu-se asupra sistemului internațional ca
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
analogia cu microeconomia, cartea sa oferă îndelung contestata legitimitate a disciplinei și a practicienilor săi. Trebuind să facă față, începînd cu a doua dispută, criticii referitoare la fragilitatea competenței metodologice, imitarea metodologiei deductive și ipotezele legate de piață ale economiștilor neoclasici s-au dovedit fertile pentru dezbaterile teoretice, dar fără valoare pentru prestigiul academic al disciplinei relațiilor internaționale. Altfel spus, stabilind o demarcație și imitînd o metodă cu prestigiu, disciplina și independența sa au fost în egală măsură identificate și legitimate
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de realism este metodologia și concepția despre sine. Cu toate că, în 1959, Waltz și-a expus punctul de vedere într-o discuție filosofică, douăzeci de ani mai tîrziu aceleași idei sînt derivate dintr-o definiție a sistemului internațional modelată după concepția neoclasică a pieței economice. Încă o dată, a treia imagine ia intenționat o turnură științifică, de data aceasta referindu-se la modelul economic; o schimbare care prezintă un aspect epistemologic și unul metodologic. La nivel epistemologic, teoria lui Waltz se bazează pe
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în mod tradițional la baza teoriei balanței puterii (vezi discuția despre Kaplan din capitolul 3). Teoria lui Waltz nu se bazează pe echilibrul homeostatic al teoriei cibernetice sau al funcționalismului structural, ci se îndreaptă spre echilibrul pieței din teoria economică neoclasică un mediu concurențial, dar care respectă anumite reguli. Prima teorie este structuralistă, iar teoria neoclasică a pieței este individualistă. Avînd în vedere că ultima idee a stîrnit multe confuzii în literatura relațiilor internaționale, nu e lipsit de interes să facem
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Teoria lui Waltz nu se bazează pe echilibrul homeostatic al teoriei cibernetice sau al funcționalismului structural, ci se îndreaptă spre echilibrul pieței din teoria economică neoclasică un mediu concurențial, dar care respectă anumite reguli. Prima teorie este structuralistă, iar teoria neoclasică a pieței este individualistă. Avînd în vedere că ultima idee a stîrnit multe confuzii în literatura relațiilor internaționale, nu e lipsit de interes să facem unele precizări. Spinoasa problemă dacă așa numitul neorealism structural al lui Waltz este într-adevăr
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]