766 matches
-
mânăstire/chilie, sunt: "Apaczafalu", "", "Paczafalu" și "Tyilie". Este un sat situat în Țara Codrului. Satul este inclus în programul "Transilvania Magică". Pe tot întinsul comunei Homoroade (incluzând "Drumul Chiliei") s-au identificat urme de așezări omenești preistorice, din vechea Europă: neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș la Ograda Borzului din Homorodul de Sus) și eneoliticul timpuriu (cultura Tiszapolgaa la Lunca-Homorodul de Sus). De asemenea, există dovezi ale locuirii acestor zone în perioada daco-tracică, (spre exemplu, descoperindu-se la Chilia o monedă dacică de
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
este locuit de oșeni și este cea mai veche localitate din Țara Oașului. Pe domeniul satului a fost găsit în anul 1870 un depozit de materiale din bronz, iar în 1897 un nucleu din jasp, acestea datând din epoca bronzului/neolitic. Printre obiectele găsite se enumeră 13 topoare de luptă și alte bucăți de arme. Satul PRILOG face parte din comuna Orașu-Nou care are în componență 6 localități. În ordine descrescătoare din punct de vedere al mărimii localitățile comunei sunt:Orașu-Nou
Prilog, Satu Mare () [Corola-website/Science/301770_a_303099]
-
atestată documentar la data de 10 aprilie 1329, când Sărmașu este menționat sub numele de "Willa Sarmas" ca fiind una dintre moșiile regelui maghiar Carol Robert de Anjou. Totuși, orașul prezintă dovezi de locuire încă din perioada de tranziție la neolitic (2500-1800 î.e.n.) materializate în ceramică de tip Coțofeni. În anul 1348, regele maghiar Ludovic I donează această moșie familiei Swk, așezarea fiind pomenită în următorul context:""Terra nobilium de Swk Sarmas vocata"". Localitatea Sărmașu a fost martora multor evenimente importante
Sărmașu () [Corola-website/Science/300567_a_301896]
-
Petelea (în , în dialectul săsesc "Birk", în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Monografia satului și datelor oferite de Repertoriul arheologic al județului Mureș ne indică localitatea ca fiind atestată arheologic din neolitic și că, pe teritoriul localitații au fost scoase la suprafață vestigii arheologice, monede și tezaure. Amintim fragmente ceramice din epoca bronzului și prima vârstă a fierului, descoperite pe terenul din apropierea bisericii ortodoxe. S-a descoperit întâmplător în 1869, într-un
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
Ibănești (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Vestigiile arheologice descoperite pe raza comunei dovedesc locuirea Ibăneștiului încă din neolitic. - 1453 - prima atestare documentară a localității Ibănești. - 1599-1600 - locuitorii din Ibănești se alătură companiei lui Mihai Viteazul din Moldova. - 1704-1708 - locuitorii îl sprijină pe Francisc Rákóczi al II-lea. - 1848-1849 - locuitorii Văii Gurghiului au făcut parte din Legiunea a XII
Ibănești, Mureș () [Corola-website/Science/300583_a_301912]
-
într-o zonă geografică deluroasă, întins pe o lungime de 10 km. Localitatea se află așezată la poalele munților Gurghiului, într-o pitorească zonă submontană. Așezarea are un lung istoric, pe teritoriul localității găsindu-se numeroase obiecte încă din perioada neoliticului. Se presupune că ar fi fost locuită și în perioada stăpânirii romane a Daciei, ținând cont că în apropiere se afla castrul roman de la Brâncovenești, făcând parte din provincia romană Dacia Porolissensis; de altfel, profesorul și arheologul Valeriu Lazăr menționează
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
și a ogoarelor mănoase. În același timp, cadrul natural îi ferea pe locuitori de privirile dușmanilor sau îi ocrotea , oferindu-le loc de refugiu în timpul incursiunilor sau invaziilor armate făcute de unele popoare , mai ales de turci . Încă din perioada neoliticului este cunoscută în această zonă cultura materială numită ,Cultura Gumelnița“, cu o largă răspândire în Câmpia Română. Geto - dacii au populat intens această câmpie , lucru ce este argumentat de izvoarele istorice , aici constituindu-se una dintre cele mai importante uniuni
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
cu acces la DN 12A, spre Comănești. Activități zonale: cultivarea pământului, creșterea animalelor, industria petrolieră, prelucrarea lemnului, zonă de deal cu mari posibilități de pășunat și produs furaje. Ca vechime, cercetările arheologice atestă așezările omenești din zona Văii Tazlăului până în neolitic și perioada stăpânirii Imperiului Roman. În zonele imediat învecinate s-au descoperit așezări neolitice aparținând culturii Starĉevo-Criș (la Verșești, Onești, Oituz), culturii Cucuteni (Băsești, Florești, Leontinești, Marginea, Scorțeni) sau culturii Monteoru (Ardeoani, Moinești, Florești). În Lucăcești - Moinești s-a descoperit
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
alimentare cu apă curentă și canalizare - pentru o parte din sat. Cultele reprezentate pe teritoriul comunei sunt Ortodox, Ortodox de Stil vechi și Penticostal (religie îmbrățișată predominant de populația romă) . Datorita conditiilor favorabile existente aici, zona a fost locuită din neolitic. Locul unde au fost descoperite vestigiile neolitice se numește ,Țitelca’’ și este o ridicătură de pământ naturală de dimensiuni reduse situată între șoseaua E85 și firului de apă al Siretului. În timp această primă așezare a devenit neîncăpătoare și, vatra
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
rest, cinci alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Siliște”, aflat la nord de satul Gutinaș, cuprinde urmele unor așezări din neolitic, Epoca Bronzului, epoca daco-romană (secolele al II-lea-al III-lea e.n.), epoca migrațiilor (secolele al IV-lea-al VII-lea) și din secolele al XVI-lea-al XVII-lea; și situl arheologic de la „Piscul Corbului” de la marginea de vest
Comuna Ștefan cel Mare, Bacău () [Corola-website/Science/300704_a_302033]
-
urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și metalurgiei primitive a cuprului, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei. Epoca neolitică urmeză pleistocenul final "epipaleoliticul" și holocenul timpuriu, "mezoliticul". Neoliticul începe o dată cu practicarea agriculturii și se încheie o dată cu apariția metalurgiei specializate a cuprului în epoca cuprului sau eneolitic(chalcolithic). Termenul de neolitic nu se referă la o perioadă cronologică strictă, însă include o serie de manifestări economice comune, cum ar
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei. Epoca neolitică urmeză pleistocenul final "epipaleoliticul" și holocenul timpuriu, "mezoliticul". Neoliticul începe o dată cu practicarea agriculturii și se încheie o dată cu apariția metalurgiei specializate a cuprului în epoca cuprului sau eneolitic(chalcolithic). Termenul de neolitic nu se referă la o perioadă cronologică strictă, însă include o serie de manifestări economice comune, cum ar fi: uneltele din piatră lustruită; practicarea agriculturii și domesticirea animalelor. Unii specialiști au înlocuit termenul de neolitic cu termenul mai descriptiv de
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
sau eneolitic(chalcolithic). Termenul de neolitic nu se referă la o perioadă cronologică strictă, însă include o serie de manifestări economice comune, cum ar fi: uneltele din piatră lustruită; practicarea agriculturii și domesticirea animalelor. Unii specialiști au înlocuit termenul de neolitic cu termenul mai descriptiv de "comunități sătești timpurii" (în engleză: "Early Village Communities"), însă termenul nu a fost larg acceptat. În Orientul Apropiat, culturile definite ca neolitice au apărut în mileniul al X-lea î.Hr. Cele mai timpuri manifestări au
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
descriptiv de "comunități sătești timpurii" (în engleză: "Early Village Communities"), însă termenul nu a fost larg acceptat. În Orientul Apropiat, culturile definite ca neolitice au apărut în mileniul al X-lea î.Hr. Cele mai timpuri manifestări au loc în Levant (Neolitic aceramic A și Neolitic aceramic B) sau PPN (Pre-pottery neolithic), iar de aici se răspândesc spre est și vest. Culturi neolitice au fost atestate în sud-estul Anatoliei și nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 î.Hr. Printre siturile neolitice din Asia de Sud se
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
timpurii" (în engleză: "Early Village Communities"), însă termenul nu a fost larg acceptat. În Orientul Apropiat, culturile definite ca neolitice au apărut în mileniul al X-lea î.Hr. Cele mai timpuri manifestări au loc în Levant (Neolitic aceramic A și Neolitic aceramic B) sau PPN (Pre-pottery neolithic), iar de aici se răspândesc spre est și vest. Culturi neolitice au fost atestate în sud-estul Anatoliei și nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 î.Hr. Printre siturile neolitice din Asia de Sud se numără Mehrgarh în regiunea
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
se rezumă la un număr limitat de plante, iar domesticirea animalelor se rezumnă doar la oi si capre.Cu aproximativ 7000 ani î.Hr. începe domesticirea vacilor și porcilor, stabilirea unor așezări permanente și producerea ceramicii. Nu toate aceste caracteristici ale neoliticului au apărut în aceeași ordine peste tot în lume. De exemplu, societățile neolitice din Orientul Apropiat nu utilizau ceramica la începutul neoliticului. Societățile omenești din Japonia utilizau ceramica încă din mezolitic. Nu există foarte multe dovezi arheologice pentru demonstrarea unor
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
î.Hr. începe domesticirea vacilor și porcilor, stabilirea unor așezări permanente și producerea ceramicii. Nu toate aceste caracteristici ale neoliticului au apărut în aceeași ordine peste tot în lume. De exemplu, societățile neolitice din Orientul Apropiat nu utilizau ceramica la începutul neoliticului. Societățile omenești din Japonia utilizau ceramica încă din mezolitic. Nu există foarte multe dovezi arheologice pentru demonstrarea unor ierarhii sociale în neolitic, acestea fiind asociate, mai ales, cu începutul epocii bronzului. Cercetări arheologice efectuate în Europa Centrală și de sud-est
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
aceeași ordine peste tot în lume. De exemplu, societățile neolitice din Orientul Apropiat nu utilizau ceramica la începutul neoliticului. Societățile omenești din Japonia utilizau ceramica încă din mezolitic. Nu există foarte multe dovezi arheologice pentru demonstrarea unor ierarhii sociale în neolitic, acestea fiind asociate, mai ales, cu începutul epocii bronzului. Cercetări arheologice efectuate în Europa Centrală și de sud-est au evidențiat existența în jurul unor așezări neolitice a unor șanțuri circulare de mari dimensiuni. Pentru a fi construite, aceste structuri necesită lungi
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
ceea ce sugerează o anumită organizare a societății. Acestă organizare a forței de muncă este considerată o formă incipientă a aristocrației existente deja la începutul epocii bronzului. Alte dovezi ale unui început de stratificare socială sunt oferite de necropolele de la finalul neoliticului, cum ar fi necropola de la Varna, unde se observă o puternică diferențiere socială ca urmare a inventarului mormintelor. Cea mai importantă schimbare, comparativ cu perioadele precedente, este apariția agriculturii. În zonele în care s-a introdus cultivarea plantelor se asistă
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
află implicată în producția agricolă. Un alt beneficiu al practicării agriculturii a fost apariția unui surplus de produse care a putut fi păstrat sau oferit la schimb unor alte comunități. Schimbările profunde în societățile omenești asociate cu apariția agriculturii în neolitic au fost definite ca revoluția neolitică, termenul fiind introdus de arheologul australian Vere Gordon Childe. Domesticirea animalelor pentru folosirea acestora la muncă sau ca sursă de hrană este o altă inovație a societății neolitice. Animalele au fost folosite ca o
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
funerar. Primul sit arheologic este cel de la Aldeni de pe dealul Balaurul, ce cuprinde așezarea ce a contribuit la numele culturii Stoicani-Aldeni din Eneoliticul târziu (mileniul al IV-lea î.e.n.); situl mai cuprinde și alte așezări din alte epoci: cultura Boian (neolitic, mileniul al V-lea î.e.n.), eneolitic (cultura Gumelnița), Epoca Bronzului (cultura Monteoru), perioada Halstatt, perioada geto-dacică, până în epoca migrațiilor. Al doilea cuprinde o singură așezare neolitică aparținând culturii Boian, aflată la 800 m vest de satul Băești. Al treilea sit
Comuna Cernătești, Buzău () [Corola-website/Science/300808_a_302137]
-
-lea-al II-lea î.e.n.) și o necropolă medievală din secolele al XV-lea- al XVII-lea. Situl de la Sudiți, aflat în zona „la crucea lui Ștefan”, la hotarul între Sudiți și Bălai, cuprinde o așezare din cultura ceramicii liniare, din neoliticul timpuriu, una din neoliticul mijlociu (cultura Boian, mileniul al V-lea î.e.n.), apoi una din cultura Gumelnița (eneolitic, mileniul al IV-lea î.e.n.), epoca migrațiilor (secolele al III-lea- al IV-lea e.n.), o necropolă din secolele al VIII-lea-al
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
î.e.n.) și o necropolă medievală din secolele al XV-lea- al XVII-lea. Situl de la Sudiți, aflat în zona „la crucea lui Ștefan”, la hotarul între Sudiți și Bălai, cuprinde o așezare din cultura ceramicii liniare, din neoliticul timpuriu, una din neoliticul mijlociu (cultura Boian, mileniul al V-lea î.e.n.), apoi una din cultura Gumelnița (eneolitic, mileniul al IV-lea î.e.n.), epoca migrațiilor (secolele al III-lea- al IV-lea e.n.), o necropolă din secolele al VIII-lea-al IX-lea și o
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
județul Buzău: unul este sit arheologic, unul este monument de arhitectură și altul este monument funerar/memorial. Situl arheologic se află la sud de satul Văcăreasca, pe valea Cotorcii, în jurul lacului, în zona „La Siliște”. El cuprinde o așezare din neoliticul mijlociu (mileniul al V-lea î.e.n.), o așezare geto-dacică aparținând culturii Latène (secolele al V-lea î.e.n.-I e.n.), o așezare și o necropolă din perioada migrațiilor (secolul al IV-lea e.n.) și o așezare medievală din secolele al XVI
Comuna Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/300818_a_302147]
-
-se cu Ardealul descris de Nicolae Balcescu. Localitatea Căianu Mic este atestată documentar din anul 1456, de altfel ca și celelalte sate din raza comunei, dar istoria acestor localități se pierde în negura vremii. Există urme de locuire încă din neolitic după cum se poate vedea în muzeul școlii, unde sunt expuse topoare de piatră. Continuitatea locuirii zonei este dovedită de uneltele din epoca bronzului și a fierului, din zonele: Poduri, Calea Onii, Turcele, Bracila, Valea Pietrei, Coasta Hrbelor, unde s-au
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]