751 matches
-
Dalia Neagră și de faptul că moartea ei m-a scos de pe prima pagină a ziarelor după povestea cu tipii pe care i-am împușcat. — De ce-ai vrut s-o cunoști pe Betty Short? Madeleine tresări. Săgeata roșie de neon ce purta numele stabilimentului clipea intermitent și-i lumina chipul prin fereastră. Am tras la greu să mă emancipez, să fiu liberă și dezlănțuită. Dar, din câte am auzit, se pare că Betty era așa din naștere. O fată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trebuie să fie Marele Bill Koenig. Buimac și cu picioarele moi, i-am lăsat pe Fritzie și pe polițaii mexicani să mă ducă prin secție și să mă scoată afară. Era în amurg, iar cerul Tijuanei era deja luminat de neoane. O mașină de patrulă Studebaker trase la scară. Fritzie și Bill mă împinseră pe bancheta din spate. Șoferul porni cea mai gălăgioasă sirenă din lume, apoi îi dădu blană. Am luat-o spre vest, am ieșit din oraș și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
șaselea emigrant avea o lampă sau o lanternă și toți copiii mici erau înfășurați și cărați în cârcă de mamele lor. Când am trecut de ultimul deal din afara orașului, am zărit la poalele lui Ensenada, scăldată într-o pată de neon care, încetul cu încetul, înghițea toate luminițele ce străluceau în întuneric. Am coborât, am intrat în oraș și l-am catalogat rapid drept o variantă estivală a Tijuanei, destinată însă turiștilor mai înstăriți. Americanii se purtau frumos, pe străzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca măsură de precauție, mi-am smuls două fire de păr și le-am lipit cu scuipat de tocul ușii. Dacă dușmanii or să se furișeze în cameră, o s-o știu și eu. M-am îndreptat spre centrul plin de neoane al orașului. Străzile erau înțesate cu oameni în uniformă: cămăși maro, soldați și mateloți americani. Nu se zărea nici picior de mexican și toată lumea era disciplinată - chiar și grupurile de răcani ce se bălăngăneau amețiți. Am ajuns la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din mijloc. Eu îl urmăream de pe banda din dreapta, la o distanță de patru mașini. Am ieșit din Hancock Park în Wilshire District, apoi am luat-o spre sud pe Normandie și spre est pe 8th Street. Am văzut firmele de neon ale barurilor întinzându-se cale de doi kilometri și mi-am dat seama că într-acolo se îndreaptă Madeleine. Packardul opri în față la Zimba Room, o cârciumă cu două sulițe de neon încrucișate deasupra ușii de la intrare. Singurul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe 8th Street. Am văzut firmele de neon ale barurilor întinzându-se cale de doi kilometri și mi-am dat seama că într-acolo se îndreaptă Madeleine. Packardul opri în față la Zimba Room, o cârciumă cu două sulițe de neon încrucișate deasupra ușii de la intrare. Singurul loc de parcare era în spatele lui, așa că m-am strecurat cât mai discret. Farurile mele au surprins șoferița în timp ce încuia portiera și am avut un șoc când am văzut cine e și cine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe exact același drum. Când Insch trase mașina după colț, Îndreptându-se către spital, ceva Îi veni În minte lui Logan. Se uita lung la toate casele de la stradă. Un ren de plastic luminat În Întregime, cu tot cu nasul strălucior roșu neon, Îi trezi memoria. Acolo-l văzuseră pe tatăl lui Peter Lumley. Încă rătăcind pe străzi, căutându-și copilul dispărut. Chiar dacă știa că fiul lui vitreg e mort... — Ai o față ca un cur de porc, Îi spuse Insch, spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o iau pe străzile lăturalnice. E ceva mai mult de mers pe străduțele alea din spate, desigur, dar asta presupune să evit trecerea pe lângă - cum săi zic?- locul crimei? Cu greu aș putea. Imediat ce-am văzut firma luminată cu neon strălucind pe asfaltul ud, mi-am dat seama că fusese o nebunie să încerc așa ceva și m-am oprit ca trăsnită, cuprinsă de o tristețe subită. Ziua-n amiaza mare, îmi reușise: mă forțasem să privesc de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
temându-mă că mersesem prea departe. Rozaliul obrajilor ei și micul zâmbet de plăcere m-au liniștit, iar scurta privire complice pe care mi-o aruncase peste ochelari nu ar fi fost mai clară nici dacă ar fi avut un neon aprins pe care să scrie DA postat pe frunte. I-am zâmbit și s-a uitat în altă parte, apoi iar la concurenții de pe ecran, care se aplaudau confuzi din cauza entuziasmului și a surescitării. Stacey mai zâmbea încă, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la fațada țipătoare a magazinului aparținînd de Sincere Company, dominat de un uriaș portret al lui Chiang Kai-Shek care, le cerea chinezilor să facă sacrificii tot mai mari În lupta Împotriva japonezilor. O lumină slabă, reflectată de un tub de neon defect, tremura În dreptul gurii blînde a generalisismului, aceeași pîlpîire pe care Jim o văzuse În visele lui. Întregul Shanghai se transforma Într-un film de actualități generat de imaginația lui. Oare creierul i se Îmbolnăvise de prea multe filme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu morții altui război, fantome ale foștilor camarazi ridicați din mormînt și Înzestrați cu uniforme și rații proaspete. Își fumau țigările, clipind În lumina nefamiliară a soarelui, cu fețele Întoarse spre zgîrie-norii din centrul Shanghai-ului, ale căror firme de neon străluceau dincolo de orezării. Jim privi Înapoi spre fuselajul avionului de luptă, așteptîndu-se să-l vadă pe pilotul mort stînd În cabina lui. Un sergent japonez mergea prin iarba Înaltă dintre cazemată și avion. Picioarele lui puternice lăsau În urmă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sinea lui, privea la ecranul gol, aflat la cîțiva metri mai Încolo. În ultima oră, umbra ștearsă a hotelului Park se mișcase pe pînza albă. După o lungă călătorie prin magaziile și blocurile de locuințe din Chapei, umbra firmei de neon de deasupra hotelului ajunsese, În sfîrșit, pe ecran. Literele uriașe, fiecare de două ori cît tînărul soldat japonez care patrula pe scenă, se mișcau de la stînga la dreapta, Într-un ritm vioi, Încorporînd silueta santinelei firave și a puștii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vechile tranșee, se auzea zgomotul avioanelor americane care bombardau docurile și stațiile de triaj din nordul Shanghai-ului. Tunetul bubuia la suprafața orezăriilor inundate. Focul antiaerienei lumina ferestrele clădirilor de birouri de-a lungul Bund-ului și aprindea firmele de neon stinse - Shell, Caltex, Soccony Vacuum, Philco - fantome trezite ale marilor companii internaționale care dormiseră pe durata războiului. La vreo opt sute de metri mai spre vest se Întindea principala șosea spre Shanghai, Încă aglomerată de convoaie de camioane japoneze și artilerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
război din Europa și Pacific pentru a da populației din Shanghai o idee despre războiul care tocmai se terminase. Jim coborî ultimele trepte ale pasarelei mișcătoare, uitîndu-se În sus la imaginile tremurate, care abia puteau să facă față firmelor de neon și luminilor de pe fațadele hotelurilor și cluburilor de noapte. Frînturi din sunetele amplificate răsunau ca bubuitul tunurilor peste zgomotul traficului. El Începuse războiul privind jurnalele de actualități În cripta Catedralei din Shanghai și Îl termina acum sub aceleași imagini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de apă, printre sloiuri, clipește spre tine, ca și cum și-ar freca mâinile Omul Roșu. În spatele lui, În lumina de var nestins a neonului, pe o tablă prăpădită, citești că: „Trăiască scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, În frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu!” Brusc ți se face sete. Și mai spun unii că În țara asta nu se Întâmplă nimic. E de groază. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dai seama de asta doar uitându-te la el. Tot ce vedeai era un tânăr costeliv, cu ochi flămânzi, nu foarte diferit de gloata de tineri care se împingeau unii pe alții după război prin strălucirea amăgitoare a reclamelor cu neon și a vitrinelor care-ți făceau cu ochiul. Îți puteai da seama că nu e din oraș după felul cum se holba la rotocoalele de fum ce se ridicau deasupra capului său dintr-o reclamă la Camel, dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Nu voiam să văd piesa, dar reușisem oarecum să strâng suficiente informații despre ea. Trecusem chiar pe lângă teatru, o dată, când eram prin oraș. Am uitat ce m-a adus acolo în acea seară. Literele negre curgeau pe marchiza luminată de neon. Pe când stăteam și mă uitam în sus la ele, un bărbat s-a apropiat de mine: —Hei, amice! Mi-am încleștat pumnii chiar înainte să mă întorc. Avea un nas ca de porc. —Douăzeci de parai, a șoptit el. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cămașa de noapte. Fața ei lată, copilărească i se păru lui Fima deformată, parcă puțin lovită. Dar cam așa, mai mult sau mai puțin, arată fața unei persoane trezite din somn. În spatele ei, din holul scăldat În lumina palidă a neonului, se iviră ochii soțului său, un bărbat păros și atletic, mult mai Înalt decât ea. Vecina Îl Întrebă cu Îngrijorare dacă s-a Întâmplat ceva. Fima spuse: —Dimpotrivă... scuzați... nimic... am crezut că a căzut... ceva la voi? Sau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cred că va merge ușor, așa că stai cât de târziu poți. Ieși cu Maria să beți ceva, undeva liniștit, nu? Nu tocmai. Se numea Kittenz. „Z“-ul ar fi trebuit să mă pună pe gânduri. La fel și inimioarele din neon roz cu care era decorată fațada. Și toate acele semne de exclamare de pe indicatorul imens care striga practic: FEMEI! INTRARE LIBERĂ! PRIMA BĂUTURĂ GRATIS! TRICOURI GRATIS! KARAOKE GRATIS! Am crezut că tipul de la ușă ne va ridica și ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
unei farmacii, dotată cu instrumente și flacoane. Stimulat de ideea de a ajunge la toaletă, am Împins ușa din fund. Înăuntru am văzut ceva ce ochii mei n-au Înțeles. Odăița era rotundă, văruită, cu acoperișul jos, cu lumină de neon și fără vreo fereastră care să slăbească tensiunea claustrofobiei. Era locuită de patru personaje sau mobile. De aceeași culoare cu pereții; materialul - lemn; forma - cubică. Pe fiecare cub - unul mai mic, cu grătar, și, sub acesta - fanta unei cutii poștale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bar că eram perfect fericită, perfect adaptată și că nu mă simțeam mai puțin om fără un bărbat lângă mine. Dumnezeule, chiar începusem să mă deprim. Mă simțeam de parc-aș fi avut deasupra capului o firmă din aia, din neoane, pe care scria cu roz și mov „Părăsită recent“ și cu portocaliu și roșu „Nu-s bună de nimic fără un bărbat“. Toată încrederea în mine mi s-a evaporat. Nu realizasem c-aveam să mă simt atât de stigmatizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Flandrei Orientale. Am ajuns Într-o țară unde distanțele nu au nici o importanță, cei 30,5 de mii de kilometri pătrați ai Belgiei putînd fi străbătuți În cîteva ore pe autostrăzile ce par abia scoase din ambalaj, iluminate de nenumărate neoane portocalii, există cu prisosință pe absolut toate drumurile, chiar și pe cele de țară, lucru unic În Europa, am aflat, o inconștientă risipă de electricitate, paralizantă pentru cineva venit din zodia Întunericului amplificat de lampa cu gaz, și uimirea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rotea În jurul pămîntului prin anii șaptezeci, că singurul punct luminos vizibil din spațiu pe Terra e Belgia, mi-a mai venit inima la loc abia peste cîteva zile cînd am văzut, Într-o seară grena, În drum spre Gent, un neon spart, așa da, o fulgurantă senzație familiară ce n-a mai apărut, pentru că nimic altceva nu mi s-a mai părut cunoscut. Cei aproape o sută de belgieni pe care i-am cunoscut din zece milioane, țintă predilectă a ironiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trecură iute pe lîngă el. Apărură și numerele care Începeau cu 1400, niște case din prefabricate. Parcă și urmări plăcuțele de pe trotuar. Merse pe jos pînă la 1486, o casă tencuită cu stuc, avînd pe acoperiș un Moș Crăciun din neon, Într-o sanie trasă de reni. Înăuntru: lumini aprinse. Pe alee un Ford de dinaintea războiului. Prin fereastra mare Îl vedea pe Ralphie Kinnard snopind o femeie Îmbrăcată În halat de baie. Femeia părea să aibă În jur de treizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care Îl cunoaște pe Hudgens. Sid știe de Malibu Rendezvous, deci probabil că și Dudley Smith știe. Motivul pentru care Marele Dud Îl Însărcinase cu urmărirea: White fusese extrem de afectat de uciderea unei prostituate. Reclamele la bere pulsau - monștri de neon. Boxul din alamă e În mașină. Poate că drăguțul de Sid se Înmoaie și reușește să plece cu dosarul personal. Jack plecă brusc și ajunse la locuința lui Hudgens. Luminile erau stinse. Packardul lui Sid parcat lîngă trotuar. La ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]