1,083 matches
-
de la forme prime, naturale, către forme derivate, artificiale, sofisticate. Omului îi este caracteristică tendința de ascundere, de disimulare, de camuflare a adevăratelor porniri prin înlocuirea acestora cu formule socialmente acceptabile, prin sublimarea tendințelor animalice, prin deliberare și deturnarea unor înclinații „nepermise”. Procesul de hominizare s-a realizat printr-un triplu proces de virtualizare: virtualizarea prezentului imediat prin intermediul limbajului (ceea ce nu se putea explicita la nivel comportamental era transferat la nivelul expresiilor lingvistice), virtualizarea actelor fizice prin instrumentele tehnice (ceea ce nu se
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
continuitate/adversitate dintre textualismul optzecist, ludic-detașat și parodic, și nouăzecismul oscilând între dezabuzare și jubilație. Din păcate, pe cât de frumos și promițător începe romanul, pe atât de dezamăgitoare este desfășurarea lui. Burți uriașe, umflate de narcisismul argotic al autorului, lăbărțări nepermise față de miza pusă în joc descentrează ireversibil lectura. Este posibil ca totul să fi preexistat în stadiul de fragmente, parțial cizelate, iar articularea să fi eșuat tocmai din excesiva conturare (până la autonomie deplină) a părților. Prea sunt bine definite unele
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
atrage prin necunoscutul ei. Dar orice ispită sfârșește prin a mă „Închide”, obligându-mă să-mi asum responsabilitatea pentru consecința actelor mele. Consecința tentației este persistarea În Rău. A ceda ispitei semnifică, de fapt, acceptarea răului, a faptului, gândului, intențiilor nepermise care sunt imorale, periculoase, rele. Dacă voi persista, mă voi „obișnui” cu Răul care, În final, prin repetiție va Înlocui Binele. Se va produce o răsturnare a sistemului de valori morale, dar concomitent și o schimbare a ființei mele. Ceea ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
altul fiul vitreg. Speră, ca de dragul renumelui și al ordinii publice, să-i aplice măcar sancțiuni semijuridice. Își amintește cu sigu ranță cum a fost nevoit să-l condamne la galere pe bastardul Octaviei, propriul lui nepot, fructul unei iubiri nepermise. Mai rău chiar, al unei greșeli politice. L-a durut sufletul, dar ce era să facă? Nerodul nu s-a mai mulțumit cu bani și a încercat să-și facă publică originea. Izbește înciudat cu piciorul în mozaic. Dar ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Jack de braț și-l Împinse spre colțul lui. Și ce se mai țipa-n jur. Apoi arbitrul se duse să se consulte cu observatorii și crainicul urcă În ring cu o portavoce, anunțând: — Meci Walcott, prin descalificare pentru lovitură nepermisă. Arbitrul vorbește cu John și-i zice: — Ce vrei să-ți fac? Jack n-a vrut să recunoască că ăla l-a lovit intenționat și pe urmă, când mai e și amețit, Îi bagă el una sub centură. — Lasă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
salon, cerându-și scuze și rugându-l să o aștepte câteva clipe. Comisionarul se oprește în vestibul, acea încăpere-tampon între larma străzii și liniștea casei. Salonul era pentru el un loc interzis, un spațiu unde oamenii trăiau drame și bucurii nepermise lui și de care el afla fragmentar numai din mesajele protocolare anexate buchetelor de flori. Stătea acolo în întuneric, așteptând timorat. Nu din curiozitatea de a afla ceea ce va urma. Știa ce-l așteaptă: o tăviță cu un păhărel de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
patimă fiecare detaliu al aventurii, vor adormi epuizate într-o poziție incomodă, cu lampa uitată aprinsă, mângâind în visele lor obscene trupul celui care poate, în fascicolul următor, va bate și la ușa singurătății lor. Respirația lor sacadată de dorințe nepermise le va înflori pe buzele crăpate într-un murmur abia perceptibil: Fi-lip, Fi-lip,... Carol se întinse pe patul de fier, care scârțâi sub greutatea lui. își acoperi ochii cu mâna, ferindu-i de lumină, lăsând să se înțeleagă că discuția
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aceste generalități triste pe care le vorbim mi se par o impietate dacă mă gândesc a doua zi la ele: am impresia că exploatez cazul lui Viky. Taina în care se săvârșesc ele îmi mărește impresia că fac un lucru nepermis. Alteori îmi iau apărarea: găsesc o dovadă că soarta lui Viky mă impresionează mult, indiferent de anumite clipe în care am convingerea ca totul mi-ar fi egal. În Ioana probabil că se petrece ceva similar, dar ne e penibil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
salon, cerându-și scuze și rugându-l să o aștepte câteva clipe. Comisionarul se oprește în vestibul, acea încăpere-tampon între larma străzii și liniștea casei. Salonul era pentru el un loc interzis, un spațiu unde oamenii trăiau drame și bucurii nepermise lui și de care el afla fragmentar numai din mesajele protocolare anexate buchetelor de flori. Stătea acolo în întuneric, așteptând timorat. Nu din curiozitatea de a afla ceea ce va urma. Știa ce-l așteaptă: o tăviță cu un păhărel de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
patimă fiecare detaliu al aventurii, vor adormi epuizate într-o poziție incomodă, cu lampa uitată aprinsă, mângâind în visele lor obscene trupul celui care poate, în fascicolul următor, va bate și la ușa singurătății lor. Respirația lor sacadată de dorințe nepermise le va înflori pe buzele crăpate într-un murmur abia perceptibil: Fi-lip, Fi-lip,... Carol se întinse pe patul de fier, care scârțâi sub greutatea lui. își acoperi ochii cu mâna, ferindu-i de lumină, lăsând să se înțeleagă că discuția
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
condensarea excesivă. Oricum, fragmentată, parțială, disimulată, declarația sa de dragoste este recunoscută ca atare de cel doi, în urma acesteia, spune el, "raportul dintre ea și mine s-a schimbat radical, pentru totdeauna, până la moarte". Faptul e însă regretat ca o nepermisă slăbiciune, autocritica este severă: mi-am trădat voința de a nu-i spune ca o iubesc; am cedat, silit parcă de provocarea ei, debitîndu-i ridicola mixtură "prietenie pasionată", după și mai ridicolul "sentiment curios". Cedând prin declarație, distanța a fost
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fapt calvarul Începea la ora cinci dimineața cu numărătoarea deținuților, cu Îmbarcarea În dubele fără ferestre ale Închisorii ca la sfârșitul lucrului se dubla timpul deținuții fiind riguros controlați pentru a nu aduce În Închisoare băuturi alcolice ori alte obiecte nepermise. Dacă mai punem la socoteală timpul inutil cu distribuirea mesei de seara pregătită cu alimente stricate ce nu erau comestibile iar arestații o aruncau În canalizarea closetului, se consumau aproximativ paisprezece ore...! Uneori În timpul zilei, atunci când arestații erau pe șantier
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iarna care-a vrut să mai reziste Am renăscut și iată-mă cuvânt. Aștept de-atâta vreme primăvara Și ochii tăi căprui să râdă iar Că am lăsat în urma mea țigara Vreau gustul dulce-amărui în dar. Povești prea multe, zboruri nepermise Au înghețat în fulgii reci de nea, Le-ar dăinui în simfonii nescrise Doar primăvara, dacă ar putea. Peroanele sunt goale, tristă-i gara, Îți scriu un vers și nu vreau să mă-ncrunt, Aștept de-atâta vreme primăvara, Că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bâza, ați auzit, tovarășa Miroiu, că la dumneavoastră e dezastru băi, de dau cu voi de pământ. Toași, însuflețire și seriozitate, și vedeți, fără sticle. Data trecută s-au spart cauciucurile de la mașinile tovarășilor de la CC în cioburile de la „materialele” nepermise, aduse de unii toași. Să țineți minte de la mine, băi oameni, marșu’ păcii e marș, nu-i bulibășeală. „Amuzant” e că fetele de la școala profesională de pe lângă Liceul de Textile la care glorios lucram (al Filaturii Române de Bumbac, acum Nichita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
împreună cu doamna Pavel „relațiile amoroase” ale soției șefului de gară cu secretarul unui liceu din localitate. Era în vorbirea lor o plăcere abia reținută, ce nu putea ascunde prea dibaci ipocrizii și refulări, - în definitiv era vorba de o „legătură nepermisă” așa cum pe drept cuvânt observară competent și obiectiv fiecare din ele, în timp ce tânăra profesoară asculta, sorbindu-și cafeaua. „Într-adevăr nepermisă” gândi Marga Popescu. „Dar de ce nepermisă? se trezi întrebându-se. Dacă aș pune o asemenea întrebare cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plăcere abia reținută, ce nu putea ascunde prea dibaci ipocrizii și refulări, - în definitiv era vorba de o „legătură nepermisă” așa cum pe drept cuvânt observară competent și obiectiv fiecare din ele, în timp ce tânăra profesoară asculta, sorbindu-și cafeaua. „Într-adevăr nepermisă” gândi Marga Popescu. „Dar de ce nepermisă? se trezi întrebându-se. Dacă aș pune o asemenea întrebare cu voce tare, aș fi precis dezaprobată. Mai mult chiar, s-ar gândi cine știe ce despre mine”. Dar cum în asemenea situații, mai ales când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ascunde prea dibaci ipocrizii și refulări, - în definitiv era vorba de o „legătură nepermisă” așa cum pe drept cuvânt observară competent și obiectiv fiecare din ele, în timp ce tânăra profesoară asculta, sorbindu-și cafeaua. „Într-adevăr nepermisă” gândi Marga Popescu. „Dar de ce nepermisă? se trezi întrebându-se. Dacă aș pune o asemenea întrebare cu voce tare, aș fi precis dezaprobată. Mai mult chiar, s-ar gândi cine știe ce despre mine”. Dar cum în asemenea situații, mai ales când se vorbește despre persoane cunoscute nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
facă. Cu ochii holbați, o priveam de parcă văzusem cum șterpelise adineauri diamantele Coroanei și o tulise cu ele. „Ce faci, Ester, cu mine?“, am bâiguit. „Știi doar...“ Știa prea bine că îmi era o teamă teribilă să traversez prin locuri nepermise. Și la stop mă codeam mult dacă era momentul să traversez chiar atunci sau să mai aștept, poate la următorul nu se mai adună atâtea mașini chiar lângă zebră. A ridicat din umeri Ester, mormăind: „N-ai decât să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă mai consultă pentru nimic. Tăerea dintre cei doi începuse din Luna a Unsprezecea a anului trecut. Zvonurile recente că Hideyoshi concepea planuri fără participarea lui erau de ajuns ca să-i stârnească suspiciunile. În același timp, Nobuo făcea unele imprudențe nepermise de față cu vasalii, iar acestea ajungeau la urechea publicului, astfel că, gândurile lui cele mai intime deveniseră un motiv de iritare în plus pentru Hideyoshi. Ca rezultat, Anul Nou trecu fără ca cei doi să-și facă urările cuvenite. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Anat cu respirația tăiată, o duc la spital, ea îmi pregătește bagajul, ești sigură că vrei să mergi, mă întreabă ea, în general, aceasta este treaba ei, dar eu spun, da, nu este nici o problemă, încerc să îmi ascund implicarea nepermisă, profundă. Trebuie să anunțăm pe cineva, întreabă ea, iar eu cotrobăi prin geantă și scot bucățica aceea albă de hârtie, anunță-l pe el, respir cu dificultate, mă precipit atât de tare, parcă eu aș fi aceea care pune bazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
terenul din apropiere. Aerul de toamnă scotea și mai mult în evidență albastrul intens al cerului. Am ridicat ochii și am văzut două dâre albe, paralele, asemenea șinelor de tren, îndreptându-se spre vest. O minge trimisă printr-o lovitură nepermisă s-a rostogolit la picioarele mele și când le-am aruncat-o, tinerii jucători și-au scos șepcile și mi-au mulțumit politicos. La meciurile copiilor se făceau deseori asemenea nereguli. După-amiază m-am întors în camera mea ca să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-l sărute, de luni de zile, Muti îi interzisese s-o facă, și iată că simțea și ea o ciudată strângere de inimă la gândul că el se apropie. O ciudată strângere de inimă, o teamă ușoară și chiar o nepermisă, o rușinoasă silă, la gândul că el s-ar putea s o atingă. — Drum bun... îi șuierase însă el, oprindu-se pe neașteptate în loc. Ca și când și-ar fi dat brusc seama că nu mai are putere să ajungă până la ușă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alergam cu o zi Înainte pare să se fi veștejit. Pentru că e prima astfel de Întîlnire, locotenentul, un tip scund și palid, palid de parcă cineva i-ar stinge lumina dinăuntru - cine știe, poate o boală, poate o pasiune pentru lucruri nepermise -, Își dă silința să ne facă atenți la vechile direcții ale societății noastre socialiste și la țelurile omului nou care se Întîmplă să fim, dar, așa cum e obișnuit, vorbește mai mult la pereți, are În față o turmă de animale
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
următoare. Dacă jucătorul comite un fault (engl. foul), de exemplu bila albă nu atinge nici o altă bilă, atinge întâi o bilă, ce nu era permis să fie jucată în acea lovitură sau introduce în buzunar bila albă sau o bilă nepermisă, jucătorul pierde rândul la masă și este penalizat prin acordarea a între 4 și 7 puncte adversarului. Interdicția cu privire la comiterea unui fapt face parte din solidaritatea negativă. Prescripțiile explicite (reguli elaborate, scrise) și implicite, difuze (cutume, obișnuințe, obiceiuri etc.) cu privire la
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
burnout-ului. Totuși i se aduc și o serie de reproșuri: numărul mic de interviuri și de participanți, faptul că a studiat doar debutul profesional și nu întreaga carieră de viață, exagerarea atitudinilor și comportamentelor negative ce însoțesc burnout-ul și lărgirea nepermisă a sferei noțiunii de burnout care creează probleme în distingerea burnout-ului de alte fenomene. În ciuda acestor limite, unele studii ulterioare au găsit susținere pentru modelul propus (Richardsen & Burke, 1995). Modelul fazic (Golembiewski, Munzenrider & Carter, 1983) O alta manieră de a
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]