7,995 matches
-
spre lumea copilăriei, spre fantasmele nostalgiei sale, ca doarme, așadar, ca să fugă de prezent, de realitate. Dincolo de mecanismele somatice ale somnolentei, în trîndăvie, Oblomovii din toate vremurile, se ascund și își veghează, de fapt, lucid și atent, propria disperare și neputința. Un evazionism banal, cotidian, dar nu mai puțin tragic. Tînjind după somnul de după-masă, nu rîvnim, măcar într-o anumită măsură, la un spațiu secret și un răstimp în care să ne ferecam în noi înșine, nu pentru a ne
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
dispoziție originalul) de Elisabeta Niculescu la Editură Trei. Cu un vocabular diferit și pornind de la premise conceptuale atît de diferite, cele două volume abordează, de fapt, aceeași problemă: cea a sentimentului de dezolare, a acelei stări de vid interior și neputința exasperanta care ne cuprinde uneori, îndemnînd pe unii să fugă fără a ști unde vor să ajungă, pe alții să își pună capăt zilelor, sau dimpotrivă, să și le ducă mai departe, dar cu acel aer ostenit și blazat zugravit
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
se preface într-o ură sălbatică. Adam cel căzut este blestemat, este sortit pieirii și nu poate fi mântuit cu puteri omenești. Rațiunea, avantajele, educația șunt neputincioase, căci răul nu se biruie prin educație, ci prin minune. Ceea ce este cu neputința la oameni, este cu putință la Dumnezeu. Nu reeducarea, ci învierea". Pun pe seama unui avînt lacunar, specific monahilor, aceste erori de logică... Un comentariu pertinent era de așteptat, din partea unei fete bisericești ortodoxe, asupra opiniei personajului Zosima privitoare la sinucidere
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
îndelungat și să satisfacă nevoile unor largi pături sociale. În această ordine de idei se cere luat în considerare și alt argument: cineva poate fi așa de naiv să creadă că înverșunarea capitalismului împotriva sistemului defunct era provocată integral de neputința rivalului de a împlini aspirațiile mulțimilor sărace, abia scoase dintr-o condiție semifeudală? Stă în picioare presupunerea că occidentalii s-au angajat în lungul și costisitorul război politico-ideologic (ba și economic și militar) cu țările socialiste, dintr-o exclusivă și
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
adevărului care, la o adică, la necaz și strâmtorare, se prefiră agonic ca prin spitale și pușcării în case cu familii obișnuite, capturate pe nimic - vătămat, paralizat, zăcând la pat cu capul spart ziua în amiaza mare, beat de suferința neputinței noastre omenești, prea omenești. În adevăr, repet, în adevăr Dumnezeu mi-a dat de lucru; Dumnezeu, nu omul. Omul „îmi dă de lucru” cel mai adesea „pieziș”, cum ar zice același Arghezi, în dispreț mascat, în silă dresată mediatic ca
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
nu vom scăpa de haos. De aceea, cine mai crede într-un determinism strict e atins de opacitate cronică, și numai ageamii mai urzesc visuri de control total. Volumul profesorului Ruelle e încercarea de a pune în concepte o stupefacție: neputința de a explica de ce lumea, cînd e lăsată în voia ei, merge spre coruperea ordinii. E ca și cum un scenariu apocaliptic împinge lucrurile spre o descompunere irepresibilă: structurile se alterează, firele de telefon se încîlcesc, oamenii se scofîlcesc, fundațiile se tasează
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
despre gustul lui. Prin urmare, am devenit o făptură culturală pe care cu greu o mai vezi ștergând praful sau făcând alte treburi dintr-astea, subalterne, care nu mai sunt de rangul ei. Andrei Belîi: „Tot ce există / Pare / Cu neputință”. (Să nu exagerăm! Fac și eu ce pot, ca s-o ajut pe T. De exemplu, dimineața „fac” și patul ei. Chiar azi i-am explicat: „Să cunoști și tu protocolul, dacă într-o zi nu voi fi disponibil. Mai
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2507_a_3832]
-
Sorin Lavric Cînd italienii scriu despre iubire, e cu neputință ca o tentă de picanterie groasă să nu le sară din pagină, ca sub imperiul unei pofte de trivialitate fățișă. Cauza stă cu precădere în umorile fierbinți ce le frămîntă rasa, cu neastâmpărul acela meridional a cărui expresie atinge pragul
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
17), în care „Ea, femeia” rătăcindu-se” și încearcă să o trateze promovează „licheaua în vârful apare ca o simbioză de echilibru în „ca pe o problemă” filozofică. Înțelegând ierarhiei” prin slugărnicie, prin „gudurare central universului: „E ca pământul cu „neputința umană”, concluzia nu poate fi alăptată de incultură”. care se joacă Dumnezeu când plânge decât tristă: „Când credem că am trăit, Așadar, analizând primele poeme de t r i s te țe” (p .18) . Comparaț ia ultima filă a capriciilor
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
și, pe de alta, modul în care a știu să-și adapteze stilul la subiect: clasic grec pentru Daphnis et Chloé sau Narcis; orientalism pentru Șeherezada; Biedermeier pentru Spectrul trandafirului. Se spune că Diaghilev a fost marcat toată viața de neputința sa creatoare. Poate că ar fi fost surprins să afle că, la fel ca și în cazul altor mijlocitori de colaborări artistice, de la Lorenzo de Medici la Ambroise Vollard, paginile care-i sunt dedicate în manuale de istorie a artei
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
cîteva vorbe, de identificare cu cei care ajungeau la poartă, așa că își puse arma în cumpănire și îi făcu semn, amenințător, lui Fotache să o ia din loc. Lăutarul se înecă cu propia salivă de nervi, îi zvîcneau tîmplele de neputință, se simți dintr-o dată bătrîn și gîrbov. Era convins, foarte convins că doamna Ana nu știa de acest lucru, că ăștia de la pază au decis să nu îl lase înăuntru și dacă doamna Ana va întreba de ce nu a venit
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
pe curte. Dacă ar fi găsit puteri, nu s-ar fi oprit din deasupra satelor fără a se opri. Își potoli setea în unda urmărirea salvării ce-l luase pe Constantinidis. unui pârâu. Noaptea nu-și conteni zborul până târziu. Neputința nu și-o ierta. Se sculă într-un târziu și se Se odihni pe creanga unui pom de la marginea îndreptă prin întunericul nopții spre cimitirul unde drumului ce ducea spre locuri neștiute. fusese îngropată „cucoana”. Razele dimineții îl îndemnară la
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
cucoana”. Razele dimineții îl îndemnară la drum. Zbură la fel Simțea că numai din cauza ei se întâmplase totul de ușor pe deasupra satelor și câmpiilor, până când așa cum simțise cu multă vreme înainte durerea ajunse deasupra unui oraș mare. bătrânului Constantinidis în fața neputinței de-ai potoli Fumul uzinelor, praful orașului, urca în văzduh chefurile și gesturile nesăbuite. Așa cum simțise de fără contenire. Porumbelul vru să înconjoare multă vreme că lucrurile nu erau pe placul vecinilor și mulțimea de clădiri, dar oboseala și foamea
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
și câteva boabe unduindu-se pe spinarea sârmoasă. de grâu amestecate cu firimituri de pâine. O înțelegea și încerca tot el s-o potolească. Între Neîncrezător mai întâi, porumbelul se apropie de ei se stabilise un fel de simbioză a neputinței. Odată, colțul acela. Ciuguli din firimituri, apoi când se simțise picurând în blana ei, lacrimi fierbinți ca îndreptă spre castronul cu apă, atinse un fir pe care răcoarea stelelor curate. Se înfiorase ca un geam nu-l observase. Ceva ca
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
Toate tratamentele prescrise se dovediră se așeză pe creanga celui mai apropiat copac. Privea la neputincioase. Se părea că organismul refuza să lupte, strădania cățelușei de a săpa ceea ce oamenii refuza să trăiască. îngropaseră de puțină vreme. În mintea lui, neputința organismului de a se lupta, Nici nu observă cum din înălțimi un uliu se repezi ca o luase proporții catastrofice. săgeată deasupra sa. Îi simți doar ghearele puternice I se părea că-i de vină. Adeseori se dojenea singur. înfigându
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
în trup, casă cu pași leneși, făcându-le trupul tot mai străin, mai sugrumându-i orice speranță de salvare. aproape de pământul din care s-au hrănit atâta vreme. De jos, Pepita surprinsă ea însăși de atacul păsării, Apoi deznodământul și neputința de a înfrunzi. se porni pe un lătrat spăimos, prelung, lugubru. Uliul, înspăimântat la rându-i, își slobozi prada în fața * * * cățelușei întărâtate, depărtându-se. Prăbușit în țărână, Porumbelul simți dimineața strecurându-i-se în porumbelul se zbătea. trupu-i cuprins de
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
de bîrfă dă naștere unei consternări admirative: e stupefacția cu care vrăjmașii îți contemplă refuzul de a crăpa mai repede. Treptat, conturul ajunge să-ți fie învăluit într-o conspirație respectuoasă, și chiar aceasta e faima. E recunoașterea oficială a neputinței de a te elimina. Numai că la Marietta Sadova faimă oficială nu a existat, ci doar notorietate de breaslă în interbelic, urmată de o reputație de stigmatizată în anii comunismului. De cunoscut a fost negreșit cunoscută, dar nu oficial și
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
el continua să scrie paralel poeme de altă factură, cu un suflu tragic și, adesea, cu tăișuri critice ascunse. Ce știu e că nici unul n-a făcut rău altcuiva decât sieși”. Un impuls către autodistrugere, într-adevăr, deplorabil, dar cu neputință de stăvilit, astfel cum s-a văzut.
Primele afirmări by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2465_a_3790]
-
împărțită în două tabere - religia și știința -, cele două părți beligerante avînd domenii de valabilitate diferite. Altfel spus, ele se poartă precum doi vecini cu totul venetici, cărora le lipsește cel mai mic punct comun, dar care se tolerează din neputința de a-l exclude definitiv pe celălalt. Din acest motiv, tot ce e cauzal și concret e supus experimentului, intrînd sub jurisdicția științei, iar tot ce e final și transcendent privește sensul vieții și morala, ascultînd de prerogativele religiei. Cînd
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
cum simte oricine. Dar măcar câteva impresii despre cartea pe care-mi propusesem să o comentez în cadrul acesta și am tot întârziat, câștigat de ideea că marii autori, precum Creangă și Caragiale rămân oricând subiecte deschise, subiecte, de fapt, cu neputință de închis. Este vorba de Caragiale după Caragiale de Angelo Mitchievici (Ed. Cartea Românească, 2014), o carte care se plasează, neîndoielnic, în rândul acelora care propun subiecte deschise. Caragiale, ca și Creangă, un subiect deschis sau, mai exact, niciodată închis
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
filosofi din rangul autorității speculative și îi subordonează adevărului revelat. Expresia a făcut carieră, preschimbîndu-se într-un clișeu menit a înfiera două slăbiciuni: mai întîi, obtuzitatea pe care teologii o arată atunci cînd intră în dispută cu filosofii, iar apoi neputința gîndirii conceptuale de a sta pe propriile picioare, fiind silită să digere mereu teme venite din afara domeniului ei. Cum s-ar spune, filosoful e un teolog travestit, căci termenii de care face uz au fost la origine noțiuni teologice cărora
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
cititor. Pe de altă parte, sunt jocurile de cenaclu contrariate, până la urmă, ca și experimentul naratorilor din Femeia în roșu, când de undeva, Dumnezeu știe de unde, apare, în fine, literatura. Prinzându-te, pentru totdeauna, între imposibilitatea fugii din realitate și neputința dea scăpa de ficțiune.
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
Ce aiureală! Pericolul e că aș putea fi dezgustat de a mă mai gândi la Homer: poate că asta se și dorește.” Corolar al încercărilor de falsificare a biografiei de către ceilalți ar fi dezgustul față de cărți, față de scris. Nu doar neputința de a scrie. Și, imediat mai jos: „Note la Ce se vede, în Dialog nr. 77- 78, de Liviu Antonesei. Eu, sceptic! Haida-de! Mor de frică numai la un singur gând, să nu fiu victima unei false morți și să
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
de o reculegere sobră, cuvintele curgînd lent, în fraze largi, precum meandrele unui rîu calm. Ritmul vorbelor e așezat, fără tresăriri patetice, Nicoleta Baciu avînd o cumințenie senină, de ființă aflată cu un picior dincolo de lumea efemeră. Ți-e cu neputință să ți-o închipui intrînd în polemici aprinse pe seama unor probleme stridente, pentru simplul motiv că reticența cu care contemplă valea plîngerii moderne o face imună la stridențe. De aceea, Nicoleta Baciu e mai mult vestală decît scriitoare în acest
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
se înroșește și brusc nu mai știe pe ce buton să apese. Poate că-i speriată de înfățișarea mea. Sau la gândul că mă pregătesc să-i fur banii. Poți fi liniștită, hai, n-am nevoie de bani! Acea bruscă neputință care pune stăpânire pe ea; e ceva atât de aproape și atât de sincer, ceva amintind de șușotelile mele pătimașe la urechea rândunicilor... Întorc capul și fluier o clipă. Apoi, trecând pe lângă standul cu hot-doguri și pe lângă casele de marcat
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]