910 matches
-
alb și-a fluturat veșmântul!, în noaptea mea s-a luminat cuvântul... ce imne se vor naște în femeie ? Cometele iubirii însetează ninsorile mai arse în sărut, ce duh a zămislit adânc femeia - a infinita punte de trecut? Ce rugă nerostită prin cuvinte a troienit o tâmplă de poet; rănit de carnavalele tăcerii un Înger alb mi-a răsărit în piept... Referință Bibliografică: Medalion liric / Nicolae Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 724, Anul II, 24 decembrie 2012. Drepturi de
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
s-a rătăcit o fotografie printre amintiri strigă la mine alină îmbrățișează rearanjează scenografia unei lumi prin care trec acum luminând camera copilăriei cu încă o pată plină de umbre vii se așterne toamna-iarna deasupra uitării reîncep să văd gândurile nerostite nicicând de actorii fideli ai vieții trecutului nimic nu a murit totul trăiește în aerul îngălbenit lăsat de fotografie să zburde liber să îmbrace singurătatea masca visului ființelor inimii trecutului e ca o scenă de teatru în care toți actorii
77 ( GÂND DE ZI 8 NOIEMBRIE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342058_a_343387]
-
termos. Își aminti de ea și își turnă într-un pahar de pe măsuța din cameră. Încă mai era caldă. Îi savură aroma. Gina se pricepea să facă o cafea deosebită. Era o fată bună la toate. Poate în gândul ei nerostit, încă spera ca el să o ia de soție. Mai aveau din când în când “hârjoneli” pe la hotel. Totul acoperit într-o discreție absolută. Proaspăt bărbierit și reconfortat cu after shave, se simțea mai optimist. Și-a ales pentru întâlnire
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
pân-la țipăt, ca rana nou deschisă, că nu mai simte-n pori căldura mult promisă, că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaia se-autodevorează topindu-și vâlvătaia. ZBURĂTORII lovită zburătoarea căzu jos pe pământ cu-n țipăt nerostit își ia din nou avânt dar aripa ciuntită nu-i mai ascultă-ndemnul plăpându-i trup recade, însângerând însemnul în van încearcă, iar, să-și reanime zborul aripa crunt rănită îi năruiește sporul degeaba adie vântul este senin și vară caci
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342174_a_343503]
-
se-așează, ca o eternitate Trăiesc o reverie și-n tainice tăceri Se-ntorc visele albe din alte primăveri... MAI RĂSFOIESC O FILĂ... Mai răsfoiesc o filă din timpul cel de ieri Și-atâtea amintiri în minte-mi năvălesc, Tablouri nerostite ușor mă copleșesc Fragmente de visare-n catifelate seri Coboară lin pe fila de calendar de ieri. Pe prag de vremi pictate-n culori abia șoptite Îmbracă-n armonie momente inedite E-o stranie chemare de doruri prăfuite Rămase la
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > COLIBRI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului zbor în zig-zag prin anotimpuri impare din care cad ninsori de gând nerostit până când mă vei striga cu soarele să mă întorc cu liniștea pe aripi în zarea certitudinii că exiști și-ți scuturi pașii viselor pe cerul meu îndoit pe curcubeul încrederii Referință Bibliografică: Colibri / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
COLIBRI de AURA POPA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342009_a_343338]
-
de pe un picior pe altul, chicotind... Cu greu vedem limpede câte fâșii pustii, adesea infinite, traversate șchiopătând, s-au transformat în fuioare de lumină, câte lacrimi ascunse sub aripile speranței au sorbit puritate și dor din palma ghioceilor, câte gânduri nerostite au luat calea faptelor împodobite cu firul veșniciei... De câte ori ne vine să sărim de pe roata olarului, fie ce-o fi..., ca să ne trezim, nu știm cum, tot acolo, cunoscând cu răbdare (prețioasă!) migala cu care ni se mai atașează o
DRAGA MEA PRIETENĂ de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342432_a_343761]
-
între două linii. creezi tunelul prin care liniștea ridică întunericul la grad de resemnare. - unde vei așterne buzele, te întreb. știu că urăști roșul. le voi colora în alb. poate așa se vor naște alte arcuri de timp între vorbele nerostite. - lasă albul deoparte. roșul îți va readuce un zâmbet stingher. pe fața ta aleargă fire de praf și valurile unei mări pe care ai reinventat-o. - liniște acum, te rog. începe expoziția în care creația nu s-a născut. se
EST-NORD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342465_a_343794]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > GÂNDURI BACOVIENE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În frunzele moarte un gând nerostit, se clatină-n vânt, împletindu-și cununa, doar fulgerul taie în noapte, cuțit, împlântat`n morminte flămânde întruna. Blestem nesătul se lipește de mine, mă trage-n adâncuri o foame nebună, bocancii se-nfundă călcând pe destine, o soartă într-
GÂNDURI BACOVIENE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342665_a_343994]
-
organizației tale, acceptând procedee nedemocratice cum ar fi chiar și cumpărarea locurilor eligibile, delictul fondurilor ilicite, cumpărarea voturilor sau frauda electorală dar, în același timp, să candidezi la conducerea statului de drept. Pe deasupra, acest comportament devine tot un discurs politic. Nerostit, dar exprimat elocvent, prin care cetățeanul îți înțelege intenția de a submina statul de drept și a-l distruge, de vreme ce-i sfidezi filosofia existențial democratică. În acest sens, indiferent că e vorba de stânga, dreapta sau centrul, pe eșichierul politic
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (9) SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (V) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341517_a_342846]
-
speranțe, încântă, da frumusețe înfloririi florilor, înfrunzirii frunzelor, șoptitului șoaptelor, sunetului cântecelor de care fiecare suntem însetați, ne dă vibrația caldă a nostalgiei, chiar dacă nu vrem să arătăm. În fiecare din noi stăruie peste timp urme de parfum, de cuvinte nerostite, de amintiri de spus în singurătate, de șoapte abia îngânate. Dumnezeu ne-a dat și această mare minune, amintirea. Nimeni și niciodată nu-și scoate din minte amintirile scumpe și dragi, adevărate comori de trăiri care înseamnă frumosul, iubirea, ființa
ELENA BUICĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340551_a_341880]
-
să vadă tot ce-am fost și tot ce sunt. Sunt un suflet gol, exilat pe Pământ. Simt cum apun sub întâia rază de soare. Căldura mă prinde cu brațele-i lungi sau sunt brațele tale? Rătăcesc printre gânduri, întrebări nerostite îmi usucă buzele. Ochii îmi sunt încercănați. Pleoapele-mi grele cad și lasă să curgă o ultimă lacrimă amorțită. Alerg acum spre mare, mă arunc în apa rece, să îmi scufund neliniștea. Sunt un suflet gol, înghețat și frigul mă
SUFLET ÎN MARE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341139_a_342468]
-
ta, atunci, când împărțeam și măr, și vin, și cer, și stele - pe din două... Amintirile verii Pe cărări bătute rareori, în opreliști tainice, frunza mai păstrează amintirile verii și urmele pașilor grăbiți spre întâmplări tulburătoare. În fâlfâiri domoale, gânduri nerostite îmbrățișează nemărginirea. Peste semeția muntelui, tăcută se rostogolește luna, străjuind pădurea bătrână. E vremea rotirii cocoșului de munte... Nocturnă Peste vârful muntelui întunecat, Luna se rostogolește, Străjuind pădurea bătrână; Tăcută și îngândurată, Nu povățuiește pe nimeni. Luminează calea drumeților Și
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
astru. Rătăcitor prin timp, de-o veșnicie, Spre zori se-mbracă-n trup de alabastru, E Venus, ce vestește vreun dezastru, În dragostea ce e sau ce-o să fie: Dezamăgiri cumplite și regrete, Obraji spălați de lacrimi și durere, Dorințe nerostite și secrete Și renunțări la clipe de plăcere. Dar marile iubiri rămân discrete, Sub ocrotirea stelei, în tăcere. ( Leonte Petre ) Referință Bibliografică: VENUS / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1758, Anul V, 24 octombrie 2015. Drepturi de Autor
VENUS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344403_a_345732]
-
Autorului Vezi iubite, e toamnă iar!... Vezi iubite cum toamna alungă de pe cer cocorii și-mrăstie cu dărnicie norii care ascund albastrul de zare și-nghit cu nesaț razele de soare? Dar ție îți place vremea -întunecată te ascunzi printre cuvinte nerostite, dispari precum clipele grăbite și te-mprăstii cum toamna împrăștie ceața, când vine după noapte, grăbită dimineața ! Ai uitat iubite cum timpul poartă spre niciunde clipele noastre adunate-ntre rânduri, nu simți cum trec iar și iar anotimpuri iubirea se -mprăstie-n
VEZI IUBITE, E TOAMNĂ IAR!... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343840_a_345169]
-
te-mprăstii cum toamna împrăștie ceața, când vine după noapte, grăbită dimineața ! Ai uitat iubite cum timpul poartă spre niciunde clipele noastre adunate-ntre rânduri, nu simți cum trec iar și iar anotimpuri iubirea se -mprăstie-n mii de frânturi în cuvintele nerostite de tainice gânduri.. E toamnă iar și-n suflet ș-afară, mă cuprinde ușor dorul de primăvară când văd copacii cu degetele spre soare cerând către-nalt supremă-ndurare și când știu că iarna bate la ușă cu ger și
VEZI IUBITE, E TOAMNĂ IAR!... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343840_a_345169]
-
vital să se conștientizeze în această clipă faptul că nevoia de Iubire și de apropriere a flăcării incandescente a Luminii cristice apare mai necesară ca niciodată. Orișicât ar greși de mult o Ființă umană pe acest pământ, în intimitatea sa nerostită, ea dorește cu tărie să fie însoțită de Dumnezeu pe drumul ei către eternitate. Consider, finalmente, că forța magică a Iubirii adevărate, despre care vorbea în termeni de o estetică superioară inegelabilă Părintele Stăniloae, dar și aceea a Iertării purtătoare
CHIPUL LUI IISUS RĂSTIGNIT PRINTRE FLĂCĂRI... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342841_a_344170]
-
recentul volum „Concert Brandenburgic”, al Prof. univ. Vasile Burlui, regăsim o pleiadă de poezii, care se încadrează incontestabil în aria tematică susmenționată, dintre care cităm: „Statuile Cetății”; „Iubirile eterne”; „Parfumul anilor ce-au fost”; „Timpuri”; „Quo vadis?”; „Iubirea noastră”; „Gânduri nerostite”; „Chemări automnale”; „Muzica astrală”; „Patriotism demodat”; „Colind”; „Concert Brandenburgic”. Iată o mostră de versuri care vin să ne sensibilizeze starea de spirit, prin muzică clasică, să ne scoată din cotidianul banal și malefic: „Concertul lui Bach s-ascultăm împreună, Ascunși
MEDITAȚIE LA LANSAREA VOLUMULUI DE VERSURI „CONCERT BRANDENBURGIC” AUTOR PROF. UNIV. DR. VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343426_a_344755]
-
Creația lui se vrea un dialog între trecut, prezent și viitor, o transmitere de experiență de la o generație la alta: „Catrene triste ca să fie/ Celor rămași apropiați/Celor din gări acum plecați.” (Semne rămase), „Asupra tuturor se clatină puhoiul/Cel nerostit al vorbelor păstrate/Din adâncime spre aproape” (Balans refuzat) Poetul este dornic să recupereze începutul, amintirile, părerile de rău, visele pierdute „O carte udă scăldată în cuvinte / Aduce visele înapoi.” (Patimi trezite), „Tu ești poetul zilelor pierdute/Și al orelor
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
Stănescu, în ,,necuvinte”: ,, ... te voi tăcea/ cu cel mai tandru dintre necuvinte.” (Iubirea se ivește tăcând). E o plăcere a autoarei de a opri acele ,,edificii de sunete” (cuvintele) și de a le transforma în martore tăcute, ,,ațipite” ale iubirii nerostite: Ne îndreptăm spre moarte, mai mult/ Cu fiece clipă, tipografii pregătesc/ Ediția de seară a ziarelor de pe mapamond/ Oamenii de știință se întreabă/ Când vom opri curgerea timpului/ Și eu nu spun un cuvânt/ Și tu nu spui un cuvânt
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
mulțumit Domnului pentru aceste fragmente de timp ale bucuriei depline. În mine crește floarea vieții. Am văzut-o, i-am surprins miezul de cer când frații și surorile infinitului către care alergăm toți ca niște armăsari ai cuvintelor rostite și nerostite se nășteau la rându-le sărutând miezul de azur din buclele lor. Imaginea în mișcare mă domină și acum și mă va domina mereu. Călătoria abia a început pentru melcul care odată a vrut să-și scoată la vânzare cochlia
IMAGINE MEREU VIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343066_a_344395]
-
p. 19), poem închinat poeților, „specie” aparte în conglomeratul unei lumi atât de pestrițe, autorul realizează unul dintre cele mai fidele portrete ale acestora. Și dacă sunt singuratici, retrași ori vulnerabili, ei sunt sensibili și hărăziți să surprindă lucrurile tăcute, nerostite și neînțelese de alții, să le de-a glas și culoare îmbrăcându-le în cuvinte înțelepte și adânci. Ei sunt creați în lumină și transmit lumină. Ei sesizează amănuntul și-l ridică la rang de simbol: „Să auzi cum țipă
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
pipăi cicatricea și mă strig încet nu-mi răspunde nimeni mai strig o dată și încă o dată din când în când îmi privesc neputința ca pe o clonă de lut orbul din mine se roagă lui Dumnezeu o furtună de cuvinte nerostite se înalță înspre cer iedera îmi acoperă văzul printre jaluzele o margine de soare îmi lovește obrazul mă încumet să mă târăsc într-un colț de sub umbra lămpii un ticăit de ceas îmi tulbură tăcerea e ultima insultă pe azi
DIN INIMA MEA A EVADAT O LACRIMĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377352_a_378681]
-
care, Doamne ferește, (cum ar fi spus bunica) s-ar fi ajuns la despărțire, nu s-ar fi pierdut numai unul pe celălalt. S-ar fi pierdut fiecare pe el însuși, deoarece împreună erau un tot unitar, inseparabil. Iar gândul acesta, nerostit, făcea ca totul să dispară în jurul lor, să rămână numai ei doi și iubirea! Uitaseră de tot, tot absolut. Uitaseră până și de copii! - Copiii!!! Ca prin vis, Victor își aminti de ei, într-un târziu, când afară era deja
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Agățat de peretele sufletului ceasul arată singurătatea zilei. Printr-o coloană fără de sfârșit Dumnezeu revarsă lumina. Poarta sărutului își așteaptă trecătorii. La masa tăcerii, doar noi doi și nerostitele cuvinte. Ochii își vorbesc iar inimile s-au îmbrățișat. Iubesc clipa în care îmi ești și îți sunt infinită poveste. Referință Bibliografică: Infinită poveste / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2241, Anul VII, 18 februarie 2017. Drepturi de
INFINITĂ POVESTE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377442_a_378771]